Vizualizare sursă pentru „Pagină:Memorial-1938.djvu/9”

<noinclude><pagequality level="1" user="Asz" /></noinclude>{{raw:data:ai|3|1 Martie, 1938|{{raw:data:s|18|TURNUL DE VEGHE}}|73}}

{{raw:data:c
|{{raw:data:p|c|în a fi frânt].` Cuvintele Lui „acesta este trupul meu” nu se puteau  referi la organismul său uman, deoarece despre Isus este scris: „Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmii 34:20) „Aceste lucruri s-au întâmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”- Ioan 19:36.}}
{{raw:data:p|34|Omul Isus nu a murit din cauză că vreo parte a trupului Său a fost frântă, ci, fără îndoială, ca rezultat al unei inimi frânte. Isus a procedat apoi la instruirea ucenicilor Săi cu privire la pahar, aşa cum este scris: „De asemenea, a luat paharul.” Vinul din pahar s-a referit la sângele Lui, iar cuvintele Sale, în esenţă, au însemnat acest lucru: `Acesta reprezintă sângele meu, care validează legământul cel nou, pe care Tatăl meu l-a făcut cu Mine. De asemenea, acesta este preţul de răscumpărare pentru rasa umană. Acest sânge vărsat reprezintă viaţa Mea scursă în moarte, aşa după cum arată şi trupul Meu frânt că Eu trebuie să mor. Dacă sunteţi părtaşi cu Mine în regatul meu, trebuie să fiţi părtaşi cu Mine în moartea Mea. Prin urmare, mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din acest sânge.` Isus ştia că băutul sângelui însemna moarte, aşa cum a fost prevăzut de legea lui Iehova. (Geneza 9:4; Leviticul 17:11). El a invitat, prin urmare, ucenicii Săi să facă un act care însemna moartea lor şi, astfel, i-a invitat să participe în moartea Sa, şi de aceea El a zis: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine şi Eu rămân în el.” (Ioan 6:56). Aceasta este singura cale de a fi luat în Cristos, şi numai cei care sunt luaţi în Cristos şi devin membri ai acestuia sunt frânţi cu Cristos Isus şi îşi dau viaţa împreună cu El.}}
{{raw:data:p|35|35-36|Oricine face o consacrare necondiţionată de a face voinţa lui Dumnezeu, în mod potrivit simbolizează sau mărturiseşte aceasta public prin botezul în apă. Cu toate acestea, acest botez nu-l pune în trupul lui Cristos; el trebuie să fie botezat în moartea de jertfă a lui Isus Cristos şi aceasta trebuie să se facă după ce el s-a consacrat lui Dumnezeu şi a primit îndreptăţirea. „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”  - Romani 6:3-5.}}
{{raw:data:p|36|35-36|Numai cei care au chemare cerească se vor împărtăşi în moartea de jertfă a lui Isus Cristos. Numai „turma mică” din oile Domnului, cei născuţi de spirit, sunt candidaţi pentru a se împărtăşi în moartea lui Cristos Isus şi în slava Lui care va urma, şi, prin urmare, numai ei se împărtăşesc în mod potrivit din simbolurile Comemorării.}}
{{raw:data:p|37|37-39|Apostolul Pavel, luminat şi învăţat de spiritul sfânt, şi inspirat să înveţe pe alţii, a înţeles în mod clar şi a învăţat că toţi cei care se împărtăşesc în mod potrivit din emblemele Comemorării, care reprezintă trupul frânt al lui Cristos Isus, adică moartea Sa de jertfă, trebuie}}
|{{raw:data:p|c|să fie părtaşi morţii Sale ca o condiţie prealabilă pentru a intra în slava Sa. Unii ca aceştia, şi numai ei, sunt chemaţi `la o singură nădejde a chemării noastre` (Efeseni 4:4), iar această speranţă este regatul cereasc, spiritual. Aceştia trebuie să sufere ocările care au căzut asupra lui Isus, trebuie să fie puşi la testul crucial la care a fost supus El, şi trebuie să îndure multe necazuri şi să moară cu Isus Cristos. Toate concluziile acestea sunt pe deplin susţinute de cuvintele apostolului: „Căci şi Cristos nu Şi-a plăcut Lui; ci, după cum este scris: „Ocările celor care Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.” - Romani 15:3.}}
{{raw:data:p|38|37-39|Tovarăşilor săi creştini apostolul le-a zis: „În regatul lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” (Faptele 14:22) Toţi aceştia trebuie să sufere şi să moară aşa cum a făcut Isus Cristos. „Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.”  - 2Timotei 2:11, 12.}}
{{raw:data:p|39|37-39|Că asemenea suferinţă este esenţial să fie îndurată de membrii trupului, şi că în aceasta participă cu bucurie cei care înţeleg privilegiul lor, este dovedit prin cuvintele apostolului: „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi, în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” - Coloseni 1:24.}}
{{raw:data:p|40|40-41|Că emblemele Comemorării ilustrează suferinţa şi moartea lui Cristos, în care numai membrii trupului au o parte, pe care ei trebuie să le îndure cu bucurie, este demonstrat în continuare de cuvintele apostolului: „Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-l cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.” - Filipeni 3:12-14.}}
{{raw:data:p|41|40-41|Mărturia apostolului Petru sprijină pe deplin concluzia că doar membrii trupului lui Cristos, fiii spirituali ai lui Dumnezeu, sunt cei care se împărtăşesc în mod potrivit din emblemele Comemorării, care vor purta ocara, suferinţa şi moartea Lui. Acestea trebuie să preceadă participarea la învierea Sa glorioasă: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Cristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” (1Petru 2:21)}}
}}<noinclude><references/></noinclude>