Această pagină nu a fost verificată
'Stăpânul meu zăbovește să vină!' Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților." - Matei 24:48-51.
13 Stăpânirile națiunilor folosesc sabia pentru a ucide. Dacă acest text este aplicat la stăpânirile națiunilor, atunci aceasta înseamnă că ele sunt învestite cu putere și autoritate peste poporul Domnului pentru a ucide în mod literal pe cei din Biserică, și că sunt răzbunătorii lui Dumnezeu. Isus a fost acuzat de răul răzvrătirii, a fost judecat pe nedrept și a fost omorât. Făcând aceasta, cu siguranță că Diavolul n-a acționat în cazul acesta ca răzbunătorul lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului înseamnă că sabia reprezintă puterea pe care Dumnezeu o folosește pentru a-i pedepsi pe cei din Biserică ce fac răul și care, prin urmare, acționează contrar legii Sale prin care este guvernată Biserica. Creatura (sau creaturile) pe care Dumnezeu le folosește pentru a exercita o astfel de putere, este răzbunătorul care execută mânia asupra celor care fac răul.
14 Aceasta nu înseamnă că orice individ din Biserică poate să pedepsească după plac pe unul sau pe mai mulți, despre care el crede că fac răul. Scripturile interzic în mod expres unui membru al Bisericii să facă aceasta. „Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu nedreptate în treburi față de fratele său; pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-am adeverit." (1 Tesaloniceni 4:6) în anumite cazuri, Domnul a încredințat altora puterea de a judeca și de a executa judecata. El a încredințat această putere apostolilor Săi, deoarece ei erau reprezentanții Lui speciali. Pavel spune că i se raportase că în adunare era ceva rău și apoi adaugă: „Cât despre mine, măcar că n- am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu spiritul, am și judecat, ca și când aș fi fost de față, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În numele Domnului Isus, voi și spiritul meu, fiind adunați laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna lui Satan [tăiat ca și cu o sabie din adunarea lui Dumnezeu și predat lui Satan], pentru nimicirea cărnii, ca spiritul [Bisericii, care este sfințenie și devotament complet pentru Dumnezeu] să fie mântuit în ziua Domnului Isus [la cea de-a doua venire a Domnului și Ia strângerea poporului Său]" (1 Corinteni 5:1-5; vezi și Fapte 5:1-11; 8:20-22) Cristos și apostolii sunt conducători în Biserică, și în timpul când Pavel scria aceste cuvinte erau deja stabiliți, iar adunării îi fusese încredințată o oarecare autoritate. Nici unul dintre aceștia nu este de temut pentru o faptă bună; ci puterea pe care o folosește Domnul este de temut pentru cei care fac răul și nu degeaba poartă instrumentul de pedepsire al lui Dumnezeu.
15 „De aceea, trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului [datorită conștiinței, ASV; KJV].” (Romani 13:5) Dumnezeu nu și-a chemat poporul pentru a-i pune deoparte ca să fie victime ale mâniei Sale. El i-a chemat să fie martorii Lui credincioși și să primească mântuirea prin Isus Cristos. (1 Tesaloniceni 5:9) Dar mânia Iui Dumnezeu se abate asupra celor care sunt neascultători și care fac răul. (Efeseni 5:5, 6) Nimeni să nu creadă nici pentru o clipă că Dumnezeu a numit așa-ziși „polițiști spirituali" pentru a-i pedepsi pe cei care fac rău în Biserică. Orice pedeapsă, care rezultă din mânie sau din resentiment personal, este cu totul greșită. - Coloseni 3:8; Matei 5:22.
16 Declarația lui Pavel este că, dacă cineva din Biserică face răul, el va avea de suferit și din acest motiv ar trebui să se rețină de la rău; dar el ar trebui să se rețină de la rău sau de la a face rău în Biserică și datorită conștiinței. Dacă el se reține de la rău numai pentru a scăpa de pedeapsă, atunci motivul său nu este potrivit și neegoist. Dacă el se reține de la rău deoarece știe că este drept să facă așa și că este plăcut înaintea lui Dumnezeu ca el să se rețină de la rău, atunci face așa pentru că îl iubește pe Dumnezeu, motivul său este drept și pur, iar el are o conștiință curată. „Scopul poruncii este iubirea, dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință curată și dintr-o credință neprefăcută." - 1 Timotei 1:5, Diaglott.
