Vizualizare sursă pentru „Pagină:Warning-1946.pdf/7”

<noinclude><pagequality level="1" user="Asz" /></noinclude>{{raw:data:ai|3|15 Octombrie, 1946|Turnul de Veghe|311}}

{{raw:data:c|
{{raw:data:p|16|Isaia povestește despre asta, spunând: „Și Iehova mi-a zis: „Și Iehova mi-a zis: „Ia-ți o tablă mare și scrie pe ea cu condeiul unui om, Pentru Maher-Șalal-Haș-Baz [însemnând, grăbește prăduirea, aleargă prada]; și voi lua la mine martori credincioși să înregistreze, Urie preotul și Zaharia fiul lui Ieberechia. Și m-am dus la profetesă; iar ea a rămas însărcinată, și a născut un fiu. Atunci Iehova mi-a zis: Pune-i numele „Maher-Salal-Has-Baz”. Căci înainte ca copilul să aibe știință să plângă, tatăl Meu și mama Mea, bogățiile Damascului [capitala Siriei] și prada Samariei [capitala regatului lui Israel] vor fi duse înaintea regelui Asiriei.”. (Isaia 8:1-4, Versiunea Standard Americană)
{{raw:data:p|17|Nu numai că mesajul a fost scris pe o tablă mare, dar la nașterea celui de-al doilea fiu al lui Isaia, mesajul i-a fost dat lui ca nume al său. Dacă acum mesajul divin nu s-ar fi împlinit, atunci fiul lui Isaia ar fi supus unei ocări permanente pentru că a purtat acest nume, iar tatăl său Isaia s-ar afla într-o permanentă stânjeneală ca profet fals. Dar Iehova Dumnezeu nu a lăsat să se întâmple aceasta.}}
{{raw:data:p|18|Numele „Maher-shalal-hash-baz” însemna „grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii”, adică asupra Siriei și Israelului. Mesajul conținut în nume era menit în special să întărească credința în Iehova Dumnezeu și în certitudinea eliberării poporului său de acești dușmani. Israeliții care au auzit acest mesaj împotriva lor au putut să-și bată joc de el, ca prezicând prea multe și prea repede; aceste lucruri nu aveau să se întâmple în zilele lor. Poporul lui Iuda, însă, era menit să fie oprit de mesajul împotriva luării de acțiuni grăbite în direcția greșită, spre orice compromis cu puterile lumești. Dacă doar ar fi așteptat pe Domnul Dumnezeu, cei doi regi care le atacau țara ar fi dați la o parte. Înainte ca fiul nou-născut al lui Isaia să se poată adresa lui ca „tatăl meu” sau să spună „mama mea”, regele Rețin și regele Pecah, fiul lui Remalia, aveau să fie eliminați de regele Asiriei. Aceasta ar fi însemnat, în mod normal, în cel mult trei ani. Și așa s-a și întâmplat, căci în al patrulea an al domniei regelui Ahaz, amândoi acei}}
{{raw:data:m|5|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
{{raw:data:q|16|Cum a fost adus cu forța în atenția regelui Ahaz mesajul de judecată al lui Iehova împotriva Siriei și a Israelului?}}
{{raw:data:q|17|Cum ar fi fost Isaia afectat de orice eșec al mesajului?}}
{{raw:data:q|18|Care a fost scopul mesajului? si cand s-a implinit?}}
|{{raw:data:p|c|regii inamici au fost uciși, iar țările lor au fost jefuite de puternicul Tiglat-Pileser, regele Asiriei (2 Regi 15:27-30; 16:9; 1 Cronici 5:26) Isaia a fost justificat ca un adevărat profet, iar fiul lui cu un nume atât de neobișnuit a devenit un semn minunat în întreaga țară. Prada lui Israel și a Siriei au fost grăbite, iar transformarea lor în pradă a asirianului a fost grăbită după cum a stabilit însuși Dumnezeu, așa cum a prezis Isaia.}}
{{raw:data:p|19|Înlăturarea regelui Pecah, însă, nu a reprezentat sfârșitul potopului militar asirian asupra pământului regatului lui Israel. Aproximativ doisprezece ani mai târziu, oștile asiriene ale lui Salmaneser au măturat țara ca un râu distrugător, iar la sfârșitul unui asediu de trei ani, Samaria, cetatea capitală, a fost distrusă, iar israeliții au fost duși ca sclavi captivi în țara Asiriei.}}
{{raw:data:p|20|Aproximativ paisprezece ani mai târziu, în 732 î.Cr., ambițiile asiriene pentru mai multe teritorii și dominație au făcut ca potopul militar să se îndrepte din nou spre sud. De data aceasta a năvălit pe teritoriul regatului lui Iuda, peste care acum domnea bunul Rege Ezechia. Lucrurile păreau dezastruoase, ca și cum regele casei lui David avea să fie răsturnat, pentru că potopul asirian ajunsese, ca să spunem așa, „până la gât”. Evident, asta însemna, până la capitala, Ierusalim, unde stătea pe tron capul regatului lui Iuda. Dar regatul a fost salvat pentru casa lui David, pentru că regele Ezechia și sfetnicul său credincios, profetul Isaia, și-au pus toată încrederea în Domnul Dumnezeu. Iehova Dumnezeu și-a întins aripile de putere și protecție peste țara regatului lui Iuda și a împins potopul asirian condus de puternicul rege Sanherib înapoi de unde venise. Într-o singură noapte, îngerul lui Iehova Dumnezeu a omorât 185.000 de oșteni ai lui Sanherib, pe când se aflau în tabără în fața lui Libnah, la aproximativ douăzeci și cinci de mile sud-vest de Ierusalim. (2 Regi 19:35-37) După aceea, nu a mai existat niciodată un potop-perciol asirian în țara lui Iuda. Prin urmare, atât regele Ezechia, cât și profetul Isaia au putut striga triumfător: „Emanuel!” adică „Dumnezeu este cu noi!” Dumnezeu și-a eliberat poporul!}}
{{raw:data:p|21|Astăzi, poporul lui Iehova ține tare de legământul Său pentru Regat și, prin urmare, acordă loialitate neclintită față de Regele Său care domnește peste Sionul ceresc. Dar profeția lui Isaia îi avertizează că potopul final al regelui antitipic al Asiriei, Satan Diavolul, cu toate forțele sale mondiale, va porni împotriva lor în toate părțile pământului. Scopul din spatele acestei năvăliri de ape inamice ale lumii postbelice sub Satan este de a mătura sau de a copleși pe toți cei care nu se conformează}} {{raw:data:m|5|0|{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}}}
{{raw:data:q|19|Ce arată că moartea lui Pecah  nu a pus capăt potopului asirian?}}
{{raw:data:q|20|Cum au inundat oștile asiriene cetatea Iuda „până la gât” și cu ce scop?}}
{{raw:data:q|21|Astfel, cu privire la ce este avertizat poporul lui Iehova de astăzi? și sub ale căror aripi trebuie să se încreadă?}}
}}<noinclude><references/></noinclude>