„Aici, lucrarea înaintează în mod minunat. Am avut o mulțime de vizite ulterioare și timp de o oră, punem fonograful cu cuvântările Privește faptele în față, Umpleți pământul și Fascism sau Libertate; mulți oameni pot vedea că religia este o mare cursă. Ne străduim să creștem numărul vizitelor ulterioare în fiecare lună.
„Perspectivele pentru o grupă activă sunt foarte luminoase aici. Într-o locuință, a fost organizat un studiu din cartea Dușmani. Prima întâlnire a fost ținută duminica trecută și au participat zece persoane. Un studiu din revista Turnul de Veghere, a fost stabilit să înceapă sâmbăta viitoare (3 decembrie) la ora șapte și să continue în fiecare sâmbătă seara. Acest studiu va fi ținut la locuința domnului (...), care până acum zece zile, nu auzise niciodată adevărul. Soția sa a avut câteva broșuri, dar nu a lăsat ca soțul ei să știe de ele. În timpul lucrării din casă în casă, ea a luat cartea Dușmani și a fixat o întâlnire pentru o vizită ulterioară. După ce a ascultat seriile de cuvântări Avertisment, domnul (.) a început să citească cartea Dușmani și în timp ce ajunsese pe la mijlocul ei, entuziasmul lui crescuse. El a fost crescut ca și catolic. În timpul războiului a plecat într-o zi de luni împreună cu un prieten cu care fusese pe front, să se spovedească și să se împărtășească. În următoarea sâmbătă, la câteva ore după ce părăsise biserica, l-a văzut pe „sfântul părinte”, ce le iertase păcatele, prea beat pentru a se putea ține pe picioare. De atunci, nu a mai fost la biserică. Soția sa a spus că atunci, pentru prima dată în cei douăzeci și nouă de ani ai ei, a primit o lumină din Biblie. Și-au plănuit să iasă în serviciu de teren duminică. Ei spun deja veștile bune celor din jur, astfel că șeful lor i-a blestemat”.
„Un preot catolic se plimba printr-o benzinărie, chiar unde îmi instalasem fonograful. Preotul: și la ce te aștepți de la acești oameni după ce vor auzi înregistrarea? Pionierul: nu mă aștept la nimic de la dv. Preotul: ce ai în acel bagaj? Ai pamflete din acelea ce împrăștie ura religioasă? Pionierul: aveți cu dumneavoastră unul din acele ziare catolice în care preoții au declarat că ar vrea să vadă trupul judecătorului Rutherford pironit într-o țepușă de fier încinsă? Sau altul în care declară că ar dori să folosească un cuțit cu care să-i taie gâtul? Preotul: mă îndoiesc de aceasta. Aș vrea să văd un exemplar al unui asemenea ziar. Pionierul (luând un creion și un bloc notes): mă voi îngriji ca să primiți un exemplar. Numele dumneavoastră este ... ? La acest punct, preotul a refuzat să-și dea numele și a aruncat revista”.
Un serv de regiune raportează: „la data de (.), în adunarea martorilor lui Iehova din Oklahoma, numărul vestitorilor în timpul ultimilor doi ani trecuți, în acea grupă, era de două persoane. Efectiv, odată cu noua organizare (după Instrucțiunile de Organizare
O împotrivire sinceră față de mesaj, nu trebuie să fie greșit înțeleasă, identificând persoana care se opune ca fiind din clasa caprelor; împotrivirea sa se poate datora dezinformării. Un vestitor a pus mărturie unui baptist foarte fidel, care se împotrivise adevărului mulți ani; astăzi, el se bucură în privilegiul serviciului. Acest baptist de altădată, avusese literatura în casa sa timp de cincisprezece ani înainte să cunoască adevărul. Vizitele ulterioare și studiile model, servesc pentru a trezi și stimula interesul pentru milioanele de broșuri și cărți nestudiate până acum. Iată o „vizită ulterioară” interesantă. Doi vestitori călătoreau prin oraș. O femeie a fost văzută luând o revistă din cutia poștală. „Nu era acela un Turn de Veghere?”, îl întrebă un martor pe celălalt. „Așa părea să fie”, a răspuns celălalt. A fost notată localizarea cutiei poștale și mai târziu a fost făcută o vizită femeii respective. S-a descoperit că ea era abonată la revistele Turnul de Veghere și Mângâiere, avea întreaga literatură și se mărturisea a fi un ionadab. Ea nu a cunoscut nici un vestitor, nu a fost niciodată la o adunare, nu a fost niciodată în lucrare și nu a putut explica de ce, afară de faptul că, spunea ea, tocmai aștepta pe cineva să o viziteze. Un studiu model a fost început împreună cu ea și soțul ei. În duminica următoare, a mers pe teren și prima carte înmânată a fost Justificare. La următorul studiu model, au fost prezente șapte persoane chemate de către ea. Aceasta este doar o experiență din multe alte vizite ulterioare, iar studiile model sunt promovate cu credincioșie.
O grupă a noastră a plecat în lucrarea din casă în casă. Devenisem atât de obișnuit cu fonograful, încât mă simțeam pierdut fără el. Acesta sprijină în mod excelent accesul în locuință, unde conversația devine mult mai ușoară. Mai mult, acesta dădea încredere în îndeplinirea lucrării încât, prin înregistrarea mesajului cu o tonalitate atât de clară, nu aveam frica de a uita, de a-mi întrerupe vorbirea sau de a ajunge în încurcătură. Înregistrarea vorbea de la sine. O soră a ieșit din mașină spre a suna la o casă. Îi împrumutasem ei fonograful. Am văzut o altă casă izolată, ultima din teritoriu. Am ieșit; deodată am realizat că nu aveam fonograful meu, dar am gândit că trebuia să încerc și fără el. Niciodată mai înainte nu încercasem. M-am încurcat în cuvintele mele, uitasem ce am vrut să spun, m-am simțit teribil de stânjenit; de fapt, „trâmbița mea dăduse un sunet foarte neclar”. Desigur, n-am plasat nici o literatură și nu trezisem interes. În timp ce mă întorceam de la casa respectivă, am realizat, ca niciodată înainte, grațioasa îngrijire a Domnului prin intermediul fonografului.
Sunt convins că oricare vestitor care are o apreciere a scopurilor lui Iehova și a marelui Său privilegiu de vestitor, trebuie să prețuiască eficiența lui, astfel încât să se îngrijească pentru sine de un fonograf. Orice vestitor ce crede că nu are nevoie de fonograf, fie are o lipsă în a înțelege responsabilitățile sale, fie se autoapreciază în mod egoist. Este un fapt dovedit, că nimeni, fără excepție, nu poate realiza o prezentare mai bună decât fonograful în lucrarea de mărturie din casă în casă. Cu cât cineva lucrează mai mult în teren, cu atât mai mult o astfel de persoană realizează că fonograful este o parte a echipamentului de mărturie necesar pentru un vestitor al Împărăției.
