Această pagină nu a fost verificată
84
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
Cristos îi învață pe cei credincioși. (Isa. 30: 20) Este 'ziua când Dumnezeu va judeca secretele oamenilor prin Isus Cristos'. (Rom. 2: 16) Prin urmare, este timpul când Cristos Isus, marele Judecător, vine la templu pentru judecată. Fără îndoială, textele următoare se referă la același timp, adică atunci când Domnul Isus apare la templu și începe judecata sa, după cum urmează: 'Așteptând venirea Domnului nostru Isus Cristos: care vă va întări până la sfârșit, astfel încât să fiți fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos.' (1 Cor. 1: 7, 8) Acea condiție de nevinovăție nu ar putea veni până când Domnul Isus Cristos nu este la templu și îi adună pe cei aprobați la sine și îi acoperă cu haina dreptății. -- Isaia 61: 10.
7 „Fiind sigur de aceasta, că Cel ce a început în voi această lucrare bună o va duce la capăt până în ziua lui Isus Cristos.” (Filipeni 1: 6) „Vă rog însă, fraților, cu ocazia venirii Domnului nostru Isus Cristos și a strângerii noastre laolaltă cu El, să nu vă clătinați repede în minte și să nu vă tulburați nici de vreun spirit, nici de cuvânt, nici de vreo scrisoare ca venită de la noi, ca și cum ziua lui Cristos ar fi aproape.” (2 Tesaloniceni 2: 1, 2) Acea zi anume a început în anul 1918 d.Hr., iar judecata a început la casa lui Dumnezeu. (1 Petru 4:17) Din acel moment, judecata este pusă la punct, iar dreptatea până la final, în ceea ce privește lucrurile pământești, inclusiv organizația vizibilă a Diavolului. -- Isaia 28: 17.
8 A fost Iehova cel care l-a întronat pe Cristos Isus în 1914 și l-a trimis să guverneze. (Psalmi 2: 6; 110: 1, 2) Aceasta a marcat începutul 'zilei lui Iehova'. În cadrul acelei zile, și la trei ani și jumătate după începutul ei, 'ziua Domnului Isus Cristos' a început când El își deschide curtea pentru judecată. Este ziua lui Iehova pe întreaga durată, deoarece Cristos Isus îndeplinește scopul lui Iehova, dar 'ziua Domnului' (Cristos) despre care scrie apostolul se referă la momentul când Cristos Isus începe lucrarea sa în ceea ce privește judecata pământului. Ilustrația din Revelația arată aceste fapte: În 1914, femeia (organizația) lui Iehova fiind însărcinată (adică cu regatul) și gata să nască, Diavolul a stat gata să devoreze „copilul de parte bărbătească” (regatul nou-născut) și, când s-a născut, Diavolul a încercat fără îndoială să distrugă acel copil nou-născut. Un război a fost purtat în cer, care a rezultat cu înfrângerea lui Satan și aruncarea lui jos pe pământ. Judecata nu începuse încă, dar după aceea Cristos Isus a venit la templul lui Dumnezeu pentru judecată, iar aceasta marchează începutul 'zilei Domnului'. Este despre această ultimă perioadă, 'ziua Domnului', despre care apostolul scrie în 1 Tesaloniceni 5: 2. Este bine să păstrăm în minte distincția, atunci când luăm în considerare cuvintele apostolului. Pentru a putea avea întotdeauna în minte distincția clară, în continuare în acest articol, perioada care începe în 1914 va fi denumită
„ziua lui Iehova”, iar perioada care începe în 1918 va fi denumită „ziua lui Cristos”.
CONSOLARE
9 Unul dintre scopurile apostolului când le-a scris fraților săi a fost să-i mângâie și să le spună cum se pot mângâia unii pe alții. În 1 Tesaloniceni 4, el vorbește în detaliu despre coborârea Domnului Isus din cer și învierea celor care muriseră în Cristos și apoi despre strângerea la Domnul a celor care rămân în viață și se dovedesc credincioși, și că aceștia vor fi pentru totdeauna cu Domnul. El le dădea fraților săi informațiile pentru mângâierea lor, asigurându-i că pe cei care muriseră în credință, Dumnezeu îi va aduce la viață la venirea Domnului Isus Cristos. Nu trebuiau să fie mângâiați doar cu aceste informații încurajatoare, ci și cu cuvintele care urmează, prezentate în capitolul cinci din Unu Tesaloniceni cu privire la „timpuri și sezoane”; iar acest lucru este demonstrat de folosirea cuvintelor din versetul unsprezece: „De aceea, consolați-vă și zidiți-vă unii pe alții, cum și faceți”. Ultima parte a capitolului patru din 1 Tesaloniceni, precum și prima parte a capitolului cinci, ambele oferă consolare, atrăgând atenția asupra lucrurilor care se vor întâmpla când va veni ziua Domnului Isus Cristos. Nu doar venirea lui Isus Cristos și învierea celor morți erau o mare consolare, ci a fost nevoie ca apostolul inspirat să-și informeze frații astfel, pentru ca aceștia să aibă asigurare. Nu este cazul, însă, în ceea ce privește „timpurile și sezoanele”. Apostolul încheie cu cuvintele de consolare din capitolul patru și apoi spune imediat „Dar”. Această conjuncție leagă ceea ce urmează de contextul imediat precedent. Nu a fost oportun sau necesar să intre în detalii cu privire la timpuri și sezoane.
TIMPURI
10 Textul spune: „Despre timpuri și sezoane [referitor la timpuri și sezoane (R.V.)]”. Utilizarea articolului hotărât „the” îndepărtează discuția de la simpla luare în considerare a timpurilor cronologice generale la anumite „timpuri” specifice, și anume, la acele lucruri care ar trebui să conducă la și să urmeze evenimentelor descrise anterior de apostol. Apostolul nu încuraja acolo studiul cronologiei, în legătură cu care mulți oameni au irosit ore valoroase care ar fi putut fi folosite profitabil. Nimeni nu poate fixa date și spune ce se întâmplă într-o anumită zi. „Semnele” la care Domnul atrage atenția sunt mult mai determinante decât datele a căror fixare, la om, este o simplă presupunere. Pavel se referă aici evident la același lucru ca Iuda: „Dar, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele care au fost spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos; cum v-au spus că vor fi batjocoritori în timpurile de pe urmă, care vor umbla după poftele lor nelegiuite.” -- Iuda 17, 18.
11 Toate „timpurile” menționate de Iehova sunt perioade de timp nedefinite în ceea ce privește creaturile
