Această pagină nu a fost verificată
15 Martie, 1936
Turnul de Veghe
85
umane. Când lucrul se împlinește așa cum a fost profețit, atunci știm că lucrurile prezise sunt aici ca împlinire a profeției. Perioada de timp aparent nedefinită, timp în care misterul lui Dumnezeu continuă să fie inexplicabil, a fost hotărâtă să se încheie „în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când el va începe să sune”. - Rev. 10: 6, 7.
12 Apostolul menționează nu doar „timpuri”, ci și „sezoane”. Cuvântul grecesc chronos denotă lungimea sau spațiul de timp; iar grecescul kairos (al cărui plural este tradus aici prin „sezoane”) înseamnă „timp potrivit sau adecvat și oportunitate”, adică „un anumit timp sau sezon fixat”. Aceste „sezoane” au semnele lor, adică „semnele timpurilor”. (Matei 16: 3) Când va sosi acel timp, atunci creștinii pot judeca unele lucruri; așa cum este scris: „Nu judecați nimic înainte de vreme”. (1 Corinteni 4: 5) La plinătatea sezoanelor, Cristos Isus trebuie să aibă dispensația sau administrarea tuturor lucrurilor, adică „dispensația plinătății timpului”. (Efeseni 1:10) Aici același cuvânt (grecesc: „kairos”) este folosit ca în textul: „A venit timpl ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu”. (1 Petru 4: 17) Acel timp este atunci când Domnul Isus vine la templul lui Iehova pentru judecată.
13 Când încep „timpurile și sezoanele”? Evident odată cu coborârea lui Cristos Isus din cer după ce îl alungă pe Satan și când Cristos Isus vine la templu și când morții credincioși sunt judecați. (Rev. 11: 18) În 1 Tesaloniceni 4:13, apostolul le spune fraților săi să nu se întristeze ca cei care nu au speranță, pentru că, dacă cred în înviere, despre care au fost învățați, atunci ei nu ar trebui să se întristeze pentru morții care au murit credincioși, deoarece Dumnezeu promisese că îi va aduce din nou la viață la venirea Domnului Isus Cristos. Întristarea lor nu era, se pare, din cauză că nu erau informați cu privire la învierea morților, ci din cauză că cei care muriseră nu vor mai fi pe pământ pentru a participa la lucrarea Domnului de justificare a numelui lui Iehova când Cristos Isus va veni la templu. De aceea, apostolul explică despre cei morți în Cristos că, atunci când Cristos Isus va fi coborât din cer, sfinții credincioși morți vor fi primii înviați din morți și strânși la Domnul, și că, după aceea, rămășița credincioșilor lui Dumnezeu va fi „răpită... ca să-L întâmpine pe Domnul în aer”, adică în templu, și astfel vor fi pentru totdeauna cu Domnul. Această informație va fi de mare mângâiere pentru toți cei care cred pe deplin. „Dar”, spune apostolul, „frații mei, voi nu aveți nevoie să vi se spună despre ziua Domnului”. Cuvântul „frați” de aici se aplică de fapt rămășiței, care este acum pe pământ și care este dintre cei aleși. (Matei 24: 21, 22) Acești frați, asemeni apostolului Pavel, au fost născut acum din „femeia” lui Dumnezeu. (Isaia 54: 13) Ei au fost răpiți ca să-L întâmpine pe Domnul Isus Cristos în aer, adică în templu. (1 Tesaloniceni 4: 17) Prin urmare, nu este nevoie ca apostolul
să le scrie despre ziua Domnului. De ce nu? Deoarece, în momentul în care această profeție ar trebui să fie luată în considerare și înțeleasă de către rămășiță, frații lui Pavel, Domnul Isus Cristos ar fi la templu și, toți aceștia fiind fiii lui Dumnezeu prin femeia sa, Sion, toți aceștia ar fi „învățați de Dumnezeu” de către și prin Cristos Isus, iar o astfel de învățătură s-ar face prin a le oferi o înțelegere a profețiilor Bibliei. Declarația „... nu este nevoie să vă scriu” nu înseamnă că nu este nevoie, că The Watchtower să se abțină de la publicarea explicației acestor texte. The Watchtower nu va da și nu oferă opinia vreunui om, ci, ghidată de Domnul și folosită de El, prezintă rămășiței informațiile pe care Iehova și Domnul Isus Cristos le dau cu privire la Scripturi și la lucrurile care s-au împlinit și care sunt în împlinirea profețiilor. Prin urmare, The Watchtower nu ar încălca deloc cuvântul apostolului prin aceste lucruri. Toți cei care sunt învățați de Dumnezeu și de Cristos Isus pot determina cu ușurință care este adevărul atunci când li se atrage atenția.
„VOI ȘTIȚI”
14 Este în beneficiul rămășiței că apostolul spune: „Căci voi înșivă știți cu acuratețe”. (Diag.) „Voi înșivă... știți”. (Roth.) Folosirea termenului emfatic al pronumelui la persoana a doua arată aici că rămășița credincioasă, unsă, la templu și învățată de Domnul, va ajunge atunci „la o cunoaștere exactă a adevărului” (1 Timotei 2: 4, Diag.) și acela va fi timpul, așa cum a declarat apostolul, când „nu aveți nevoie să vă învețe cineva”, pentru că sunteți învățați de Domnul. (1 Ioan 2: 27) Cuvântul „a ști”, așa cum este folosit de apostol, implică faptul că rămășița, „frații”, văd sau discern clar, deoarece Domnul le deschide ochii înțelegerii mai larg și ei văd mai pe deplin profețiile și faptele fizice care sunt acum în fața lor și care arată împlinirea profețiilor. „A cunoaște cu exactitate” înseamnă că ei au cercetat și au căutat cu diligență profețiile și faptele în împlinirea acestora și au ajuns la o înțelegere a acestora. Este timpul când „mulți vor alerga încoace și încolo” în studiul profețiilor și „cunoștiința va crește”. – Daniel 12: 4.
15 „A ști cu exactitate” că „ziua Domnului” începe nu cu începutul zilei lui Iehova, ci cu începutul zilei Domnului Isus Cristos, același timp la care se referă apostolul în 1 Tesaloniceni 4: 15, și anume: „Cei ce sunt vii și rămân până la venirea Domnului”. Apoi spune apostolul: „Căci Însuși Domnul se va coborî din cer cu un strigăt” și „apoi cei vii și care rămân vor fi răpiți ca să-L întâmpine pe Domnul în aer [adică, în starea de templu, unde ochii omenești nu pot vedea] și [rămânând loiali] vor fi pentru totdeauna cu Domnul”. Literal, acea „ziuă
