Pagină:Woman-1949.djvu/12

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


140
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.


apostolul nu le poruncea femeilor să tacă la adunările congregației chiar și atunci când spiritul sfânt le-a determinat să rostească unele profeții inspirate. Nu; dar el a vrut să spună că ele erau acolo nu pentru a pune la îndoială în mod deschis ceea ce au spus membrii bărbați, astfel încât să-i provoace pe bărbați, să obiecteze spuselor lor, să se certe cu ei în mod public în privința doctrinei și să încerce să dicteze bărbaților și să le forțeze părerea asupra acestora. Cu siguranță nicio soră creștină care a fost sub inspirația spiritului sfânt nu ar fi făcut acest lucru; și nici o soră nu ar trebui să facă acest lucru atunci când nu este sub influența directă a spiritului. A face acest lucru ar dezonora pe capul ei vizibil, bărbatul, care este chipul și slava lui Dumnezeu. (1 Cor. 11:7) Nu l-ar onora în public și nici nu ar duce la armonie și unitate în congregație. Dacă femeile doreau să ridice întrebări împotriva a ceea ce au spus bărbații creștini la întâlnire, ele trebuiau să aștepte până ajung acasă și apoi să discute chestiunile în privat cu membrii adulți bărbați din familiile lor.
28 Această restricție publică nu s-a bazat pe un obicei social care era la modă în vreo localitate la acea vreme. S-a bazat pe legea expresă a lui Dumnezeu și pe procedura pe care a urmat-o Dumnezeu. Apostolul face acest lucru perfect clar când îl instruiește pe Timotei în calitate de supraveghetor al unei congregații, spunând: „Femia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. Nu permit nici unei femei să învețe sau să aibă autoritate peste bărbați; ea trebuie să tacă. Pentru că Adam a fost format primul, apoi Eva; și nu Adam a fost înșelat, ci femeia a fost înșelată și s-a făcut călcătoare de lege. Totuși, femeia va fi salvată prin nașterea de copii, dacă vor rămâne în credință, iubire și sfințenie, cu modestie." (1 Tim. 2: 11-15, Rev. Stan. Ver., margine) Eva nu a respectat prioritatea lui Adam și nu l-a consultat în privat cu privire la problema vitală ridicată de Diavol. Prin urmare, ea a fost înșelată și a preluat conducerea în a mânca fructul interzis. Apoi a încercat să-și învețe bărbatul ceea ce a fost indusă în eroare să creadă că îi va face pe amândoi înțelepți, da, ca niște zei care cunosc binele și răul pentru ei înșiși. Dezastrul este ceaa ce a rezultat. Așa că apostolul și-a exprimat mai târziu teama că congregația din Corint ar putea urma exemplul Evei încercând să preia conducerea din mâinile lui Cristos, soțul ei căsătorit, și ca va încerca să fie înaintea lui ca Învățător, gândindu-se să obțină învățătură mai avansată decât a lui. - 2 Cor. 11: 2-4.
29 Miriam profetesa, cu câțiva ani mai în vârstă decât frații ei Aaron și Moise, a fost una care s-a răzvrătit împotriva folosirii de către Dumnezeu a unui bărbat în detrimentul ei. Aparent ea l-a convins pe Aaron să se alăture ei pentru a se opune poziției principale a fratelui lor mai mic, Moise, ca profet al lui Iehova. Așa stăteau lucrurile după ce Sefora, soția etiopiană a lui Moise, a fost adusă în tabăra lui Israel. (Ex. 18:1-12; 2:15-22) Miriam putea acum să se teamă că Sefora, ca soție a lui Moise, va lua poziția de primă doamnă în

tabăra lui Israel și, astfel, o va alunga pe Miriam din poziția ei ca atare până acum. Fie din această cauză, fie dintr-un alt motiv egoist, Miriam a vorbit răzvrătit împotriva aranjamentului teocratic al lui Iehova cu privire la poporului Său, iar ea și Aaron au vorbit împotriva lui Moise, spunând: „A vorbit oare DOMNUL numai cu Moise? Nu a vorbit el și cu noi de asemenea?” Moise și-a arătat blândețea aici, suportând în liniște acest discurs disprețuitor și răzvrătit. Prin urmare, Iehova Dumnezeu însuși s-a ridicat în favoarea reprezentantului său teocrat, Moise. El le-a arătat că Moise era tratat diferit față de alții care aveau spirit profetic și a întrebat: „De ce nu v-ați temut să vorbiți împotriva robului meu, împotriva lui Moise?” Apoi a lovit-o pe prezumțioasa Miriam cu lepră. Numai mijlocirea fratelui ei iubitor și lipsit de resentimente Moise, a salvat-o de la a fi o femeie leproasă în afara taberei lui Israel pentru tot restul vieții ei. (Num. 12: 1-15, Am. Stan. Ver.) Miriam nu a intrat niciodată în Canaan, Țara Făgăduinței; iar în enumerarea ei împreună cu fratele ei, ea este în general pusă ultima. - Num. 20: 1; 26:59; 1 Cron. 6: 3; Mic. 6:4.
30 Prin urmare, neîncercând să-i învețe pe bărbații creștini la întrunirile congregației și nedictându-le, surorile noastre creștine își amintesc cu siguranță că capul bărbatului este Cristos, iar capul lui Cristos este Dumnezeu. Vorbind cu privire la întreaga biserică, Isus a spus: „Unul este învățătorul vostru și voi toți sunteți frați”, Mat. 23:8, Am.Stan.Ver.) Dar chiar dacă Cristos Isus este Capul numit de Dumnezeu peste organizația teocratică Sion, totuși el însuși este învățat de Dumnezeu. Isaia 54: 5, 13 spune Sionului: „Făcătorul tău este bărbatul tău; Iehova al oștirilor este numele lui:... Și toți copiii tăi vor fi învățați de la Domnul”. (Am. Stan. Ver.) Prin urmare, dacă bărbatul în congregație reprezintă asemănarea și supremația lui Iehova Dumnezeu, atunci femeile ar trebui să respecte teocratic ceea ce reprezintă el. Ea nu ar trebui să încerce să rearanjeze configurația divină și să încerce să-l învețe pe bărbat care este al lui Dumnezeu.


ACTIVITĂȚILE EI PROFETICE AZI
31 Înseamnă aceasta că, atunci când participă la studii biblice ale congregației unde conduc membrii bărbați și unde publicațiile Watchtower sunt folosite ca ajutor de studiu, surorile noastre creștine nu trebuie să deschidă gura? Nu! Nu înseamnă că ele nu trebuie să îndrăznescă să răspundă la întrebările asupra materialului studiat, nici să nu relateze experiențele pe care le au în serviciul lui Dumnezeu și nici să nu demonstreze în fața altora modalități bune de a prezenta mesajul lui Dumnezeu oamenilor. În primul secol, femeile nu au tăcut în biserică când spiritul lui Dumnezeu le-a determinat să profețească. Astăzi, când răspund la întrebări, spun experiențe și fac demonstrații, surorile noastre consacrate nu învață sau încearcă să învețe și să dicteze