Această pagină nu a fost verificată
108
Turnul de Veghe
BROOKLYN, N.Y.
O astfel de organizație pentru colaborare internațională, binecuvântată de clerul religios, va fi în război cu Sionul, organizația capitală a lui Iehova, pentru că are pretenția să ocupe „locul sfânt” pe care regatul lui Dumnezeu trebuie să-l ocupe peste pământ. -- Marcu 13:14.
26 Martorii lui Iehova nu au nevoie de niciunul dintre mesagerii lui Satan care să le reamintească că nu ar trebui să aștepte la eliberarea de la „regele din sud” prin vreo reînviere a principiilor democratice. Martorii lui Dumnezeu știu că speranța tuturor popoarelor stă nu în sistemele politice umane, ci în Iehova Dumnezeu. Sub presiunea amenințătoare teribilă la care asirianul modern și armatele sale vizibile îi vor supune încă, ei vor urma cursul lui Ezechia. Ei vor răspândi chestiunea înaintea lui Iehova la templul său și vor face apel la El să-i salveze. De ce? „Pentru ca toate regatele pământului să știe că Tu, Iehova, ești singur Dumnezeu.” (2 Regi 19:14-19, Am. Stan. Ver.) Aceasta înseamnă, pentru ca suveranitatea universală a lui Iehova să fie justificată înaintea întregii creații!
27 Profetul Isaia a venit cu cuvântul lui Iehova ca răspuns la rugăciunea lui Ezechia. El a arătat că problema, atât atunci, cât și acum, astăzi, este între Iehova și Satan. Cuvântul lui Iehova prin Isaia ridică dispreț asupra lui Satan și a organizației sale, spunând: „Fecioara fiica Sionului [regatul lui Dumnezeu prin Cristos] te-a disprețuit și a râs de tine [cum face Iehova însuși]: fiica Ierusalimului a clătinat din cap. Pe cine ai sfidat și blasfemiat tu? chiar și împotriva Sfântului lui Israel. Apoi, arătând că numai în regatul lui Dumnezeu este siguranța, Isaia a adăugat: „Și rămășița care a scăpat din casa lui Iuda va prinde iarăși rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului, cei ce vor scăpa: zelul lui Iehova va face aceasta.” -- 2 Regi. 19: 20-31, Am. Stan. Ver.
28 Da, la viitoarea bătălie de la Armaghedon, Iehova Dumnezeu va păstra pe Regele și regatul său ceresc. Ca semn al acestui fapt, el va purta pe rămășița Sa credincioasă și pe tovarășii lor cu bunăvoință prin războiul universal final. În asigurarea acestui lucru, Isaia a fost pus să spună armatelor lui Satan aceste cuvinte: „De aceea, așa vorbește Iehova despre regele Asiriei, El nu va veni în această cetate, nici nu va arunca acolo vreo săgeată, nici nu va veni înaintea ei cu scut, nici să ridice o rampă de asalt împotriva ei. Pe calea pe care a venit, pe aceeași se va întoarce şi nu va intra în această cetate, spune Iehova. Pentru că Eu voi apăra această cetate, pentru a o salva, de dragul slujitorului meu David [Regele meu]”. (2 Reg. 19:32-34, Am. Stan. Ver.) Acest lucru le reamintește din nou
martorilor lui Iehova că la Armaghedon, bătălia nu este a lor, ci este a lui Iehova.
29 Sanherib și armata lui principală au fost așezați în acea noapte înainte de Libna, la aproximativ 25 de mile sud-vest de Ierusalim. Este rezonabil că mesagerii săi, după ce au primit mesajul sfidător al lui Ezechia, susținut de profeția lui Isaia, s-au grăbit înapoi cu caii și carele lor și au ajuns la regele Sanherib și i-au dat răspunsul înainte de căderea nopții. Ce forțe militare au fost aduse și expuse de acei mesager campați înaintea Ierusalimului în acea noapte nu este înregistrat. Însă fie că seara în acea noapte, fie într-o noapte mai târziu, în orice caz, problema era proaspătă în mintea lui Sanherib, iar el știa că evenimentele care urmau imediat vor fi o soluționare a chestiunii în ceea ce privește capitala lui Iehova, Sion. S-a lăsat noaptea, cu Sanherib mâhnit de răspunsul comun din partea regelui Ezechia și a profetului Isaia. Monumentele inscripționate cu lăudăroșenie ale lui Sanherib nu spun ce s-a întâmplat atunci, dar Biblia spune: „Atunci, în noaptea aceea, îngerul DOMNULUI [Iehova] a ieșit și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; și când oamenii s-au trezit devreme dimineața următoare, erau numai cadavre.” Ce „act ciudat”! A fost actul lui Iehova care a răspuns decisiv lui Satan în chestiunea dominației universale. Așa s-a întâmplat că, când Sanherib s-a trezit sau a fost trezit devreme din somn la Libna, el s-a uitat la pustiirea pe care Dumnezeul Atotputernic Iehova o făcuse asupra armatelor lui Satan, adversarul rău. Admițând înfrângerea, Sanherib și-a retras armata sa schilodită din Iuda fără să se apropie de Ierusalim.
30 Dar aceasta nu a fost toată răsplata lui pentru blasfemiile sale împotriva Dumnezeului Prea Înalt. Moartea violentă îl aștepta pe Sanherib, chiar și în propria sa capitală, Ninive. Și propriul său zeu demon, în interiorul propriului templu al demonului, nu l-a putut salva pe Sanherib de la împlinirea cumplită a cuvintelor lui Iehova. „Dar pe când se închina în templul lui Nisroc, zeul său, Adramelec și Sarezer l-au ucis cu sabia”. (2 Regi 19: 35-37, Smith-Goodspeed) Niciodată nu ar mai fi sau nu a mai tulburat el Teocrația tipică a lui Iehova la Ierusalim.
31 Ce îndemn, mângâiere și speranță se află pentru noi în acel fapt ciudat al istoriei? Acesta: Pe vremea când organizația vizibilă postbelică a lui Satan își va fi făcut cele mai gălăgioase lăudărășenii și amenințări cele mai groaznice împotriva slujitorilor lui Iehova de pe pământ ai Guvernului său teocratic, atunci noaptea Armaghedonului se va așeza asupra acestei lumi. Problema va fi fost enunțată clar, iar cele două părți vor fi atrase brusc pentru decizie. Apoi martorii lui Iehova, adăpostiți
