Pagină:Hope-of-a-tree-1934.djvu/4: Diferență între versiuni

⁵ Cu o ocazie anterioară, Daniel, la cererea lui Nebucadnețar, i-a spus despre visul său deosebit și i-a dat interpretarea acestuia. Din acest motiv, Nebucadnețar a avut încredere că Daniel era slujitorul Celui Sfânt. (Dan. 2:1-45) Din nou Nebucadnețar a avut un vis și din nou magicienii Babilonului au fost chemați și au eșuat să interpreteze visul regelui și iarăși regele a cerut ca Daniel să fie adus înaintea lui. Atunci Nebucadnețar i-a spus lui Daniel visul său despre „un copac mare” în aceste cuvinte: „Am văzut și iată un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era mare. Pomul creștea și era puternic și înălțimea lui a ajuns până la cer, iar vederea lui până la capătul întregului pământ. Frunzele lui erau frumoase și rodul lui mult și în el era hrană pentru toți: fiarele câmpului aveau umbră sub el și păsările cerului au locuit în ramurile lui și toată carnea se hrănea din el. Am văzut în viziunile capului meu pe patul meu și iată, un străjer și un sfânt au coborând din ceruri. El a strigat cu voce tare și a spus așa , Tăiați copacul și tăiați-i crengile, scuturați-i frunzele și împrăștia-i roadele: fiarele să se îndepărteze de sub el și păsările din ramurile lui. Totuși, lăsați butucul rădăcinilor lui în pământ, anume cu o bandă de fier și aramă [cupru], în iarba fragedă a câmpului, și să fie udat de roua cerului și partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului; și să treacă peste el șapte timpuri.” -Daniel 4:10-16.