Această pagină nu a fost verificată
1 Noiembrie, 1949
Turnul de Veghe
329
Ieremia 25:11, 12 spunea: „Și toată țara aceasta [nu doar Ierusalimul, ci și tot Iuda] va fi o pustiire și o uimire; și aceste națiuni vor sluji regelui Babilonului șaptezeci de ani. Și se va întâmpla, când se vor împlini șaptezeci de ani, că voi pedepsi pe regele Babilonului și pe acea națiune, spune Iehova, pentru nelegiuirea lor și țara caldeenilor; și o voi face pustie pentru totdeauna. " (Am. Stan. Ver.) Referindu-se la aceiași șaptezeci de ani de pustiire, Ieremia 29:10 le-a spus evreilor captivi din Babilon: „Căci așa vorbește Iehova: După ce se vor împlini șaptezeci de ani pentru Babilon, vă voi vizita și voi executa cuvântul meu bun pentru voi, pentru a te face să te întorci în acest loc”. -- Am. Stan. Ver.
13 După cei șaptezeci de ani de pustiire, israeliții captivi au fost restabiliți, așa cum a prezis Ieremia 33:10,11: „Așa vorbește Iehova: Din nou se va auzi în locul acesta, despre care ziceți: „Este pustiu, fără oameni și fără fiare, chiar și în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care sunt pustii, fără oameni, fără locuitori și fără fiare, glas de voioșie și glas de bucurie.” (Am. Stan. Ver.) Pământul trebuie astfel să fie pustiu, fără locuitor uman și fără fiară domestică, pentru a se bucura de un șir neîntrerupt de sabate timp de șaptezeci de ani. (Ier. 32: 43; 33: 12; 36: 29) Acei șaptezeci de ani de pustiire a țării lui Iuda s-au încheiat în 537 î.Hr., după ce Cirus, în primul an al domniei sale asupra Babilonului, și-a emis decretul. Aceasta s-a întâmplat, spune 2 Cronici 36: 21-23, „pentru a împlini Cuvântul lui Iehova prin gura lui Ieremia, până când țara s-a bucurat de sabatele sale; [sau, șaptezeci de ani]. Acum în primul an al lui Cir, regele Persiei, pentru ca cuvântul lui Iehova prin gura lui Ieremia să se împlinească, Iehova a mișcat spiritul lui Cir, regele Persiei, astfel încât el a făcut o proclamație în tot regatul lui și a așternut-o de asemenea în scris și a spunând: „Așa spune Cirus, regele Persiei: Toate regatului pământului mi le-a dat Iehova, Dumnezeul cerurilor; și mi-a poruncit să-i zidesc o casă în Ierusalim; care este în Iuda. Oricine este între voi din tot poporul său, Iehova Dumnezeul său să fie cu el și să se suie!” (Am. Stan. Ver.) O rămășiță credincioasă a evreilor sau a israeliților a urcat în acel an.
14 Astfel, în 537 î.Hr. pustiirea țării lui Iuda și a Ierusalimului a luat sfârșit. Din moment ce aceea a încheiat șaptezeci de ani de pustiire, astfel de ani trebuie să fi început cu șapte decenii mai devreme, în 607 î.Hr. iar Ierusalimul trebuie să fost distrus în acel an de către Nebucadnețar.
15 Prin urmare, „timpurile Națiunilor”, sau simbolicele
„șapte timpuri”, nu au început când Faraonul-Neco al Egiptului l-a luat captiv pe Ioahaz, regele lui Iuda, și l-a făcut pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz, rege al Ierusalimului. Aceasta a fost în 628 î.Hr. Timpurile Națiunilor nici nu au început după moartea regelui Ioakim, când Nebucadnețar a venit la Ierusalim și l-a îndepărtat de pe tron pe fiul lui Ioiachim, Ioachin. El l-a dus pe Ioiachin captiv în Babilon și l-a pus pe fratele lui Ioiachim, pe Zedechia, rege al Ierusalimului. Aceasta a fost în 617 î.Hr. (2 Reg. 23:31 la 24:18) Nu; ci acele „timpuri ale Națiunilor” au început în al unsprezecelea an al domniei lui Zedechia, în 607 î.Hr., când a fost detronat și țara lui Iuda a fost pustiită de oameni și fiare. Acolo Ierusalimul și tărâmul ei au început să fie călcate în picioare de Națiuni.
SFÂRȘITUL CELOR „ȘAPTE TIMPURI”
16 Ieremia a supraviețuit distrugerii Ierusalimului în 607 î.Hr. El ne spune că babilonienii au făcut o breșă în zidurile Ierusalimului pe Thamuz 9, adică a 9-a zi a celei de-a 4-a luni evreiești din an. După aceasta, regele Zedechia și oamenii lui au fugit din Ierusalim, dar numai pentru a fi capturați. Apoi, în a 10-a zi a celei de-a 5-a lună evreiască, adică în Ab 10, babilonienii au venit și au început să incendieze templul, palatul regelui și celelalte case ale cetății. Ei i-au dărâmat zidurile și i-au luat prizonieri pe evreii supraviețuitori pentru a-i duce pe cei mai mulți în Babilon, la sute de mile depărtare. (Ier. 52: 6-16) Când a fost Ab 10 în 607 î.Hr.?
