Această pagină nu a fost verificată
356
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
unul altuia pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Primim stimularea care vine din asocierea unul cu celălalt. Astfel, organizația înseamnă putere pentru noi. Înseamnă unificarea noastră în scopul de a lucra cu o mai mare eficiență. Înseamnă de asemenea protecție pentru noi în această lume rea.
10 Dumnezeu a cunoscut dinainte beneficiile organizării poporului Său. Cu milenii în urmă, el l-a inspirat pe înțelept să ne relateze beneficiile de a face parte din poporul organizat al lui Dumnezeu. În Eclesiastul capitolul 4 citim despre astfel de beneficii, după cum urmează: „Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o răsplată bună pentru munca lor”. (Ecl. 4: 9) Exact, pentru că acolo unde sunt doi sau mai mulți împreună, poate exista cooperare și acțiune reciprocă. Ei au o recompensă bună pentru munca lor împreună, deoarece obțin beneficii reciproce din această cooperare și din bucuria de a fi în compania unii altora.
11 „Căci”, zice înțeleptul, „dacă ei cad, unul își va ridica semenul; dar vai de cel care cade singur, căci nu are altul care să-l ajute”. (Ecl. 4:10) O persoană care se segrega de semeni și încearcă să trăiască singură își creează o lume mică în care alege să trăiască ca un pustnic. Prin izolarea sa de compania celor care slujesc lui Iehova Dumnezeu, se privează de binele personal care rezultă din a fi asociat cu organizația lui Dumnezeu. El stă singur, iar când cade, cade singur și rămâne singur. El poate spune: „Ei bine, îl am pe Domnul cu mine și el este tot ce am nevoie și el mă va ajuta să mă ridic”. Adevărat, Domnul este capabil să-l ajute să se ridice, dar Domnul Dumnezeu nu are de-a face acum cu indivizi. El are de-a face cu o organizație, organizația sa Teocratică și el tratează doar cu indivizii din interiorul acelei organizații sau sub ea. El nu face excepții și nu arată respect față de persoane și nu are de-a face cu indivizi egocentrici care se izolează de singura lui organizație. El a procedat astfel în zilele poporului său tipic organizat al lui Israel, iar aceasta a fost o umbră a lucrurilor bune care urmau să vină, pentru a arăta cum va trata el cu poporul său consacrat în aceste zile de când Isus Cristos, Capul glorificat al organizației Teocratice a lui Iehova, a venit. Prin organizația sa sub Isus Cristos, Iehova Dumnezeu coboară pentru a oferi o mână de ajutor celor dintre poporul său organizat care cad fără voia lor.
12 Dacă atunci cineva întoarce spatele organizației lui Dumnezeu și încearcă să meargă pe propriul său drum și refuză bunătatea pe care Dumnezeu o extinde prin organizația sa, el va cădea singur. Pentru că Domnul operează prin organizația Sa, cum poate el să-l ajute pe un astfel de căzut dacă acesta respinge organizația sa de la el și încearcă să meargă singur independent? Domnul poate doar să lase pe un astfel de om mândru, care se bazează pe el însuși
să cadă spre distrugerea sa. Dacă totuși păstrăm legătura cu organizația și ne asociam cu cei atașați ei, atunci în cazul căderii noastre vom avea atenția lor frățească. Ei vor depune eforturi dezinteresate în benerficiul nostru pentru a ne ridica și pentru a ne ajuta să stăm cu integritate față de Dumnezeu. Organizația sa este gata să ne ajute. Dacă ne alipim cu fermitate și respectăm instrucțiunile organizației, atunci când va fi nevoie, ne va recunoaște și își va pune puterile și aranjamentele sale în slujba noastră. Ne va veni loial în ajutor și ne va permite să ne ridicăm și să mergem mai departe.
13 Înțeleptul descrie în continuare doi călători care trec noaptea și care trebuie să campeze. Este frig, iar dacă cineva stă singur, poate să se răcească. Dacă, totuși, cei doi se află în apropiere unul de celălalt, atunci se ajută să-și țină de cald unul altuia. „Iarăși, dacă doi stau întinși împreună, atunci ei au căldură; dar cum poate cineva să se încălzească singur?” (Ecl. 4: 11) Cât de potrivite aceste cuvinte pentru noi astăzi! Călătorim prin această lume rece, nelegiuită, în întunericul „timpului sfârșitului” ei. Este perioada despre care Isus a spus: „Pentru că nelegiuirea va fi din belșug, dragostea multora se va răci”. (Mat. 24: 12) Vai de oricine crede că se poate odihni pe laurii slujirii sale trecute în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și, în consecință, se poate lăsa deoparte și trăi singur, odihnindu-se în propriul său pat îngust, luând-o ușor și nerecunoscând obligațiile față de frații săi și fără să-i pese să contribuie cu ceva la bunăstarea lor. Există doar un final pe care Biblia îl prezice pentru o astfel de persoană. Adică se va răci în Domnul și se va pierde în zel pentru serviciul lui Dumnezeu și va fi înfricoșat de frici lumești și se va înțepeni prin inacțiunea spirituală. În cele din urmă, va experimenta răceala morții, „a doua moarte”, din care nu există reîncălzire la viață într-o înviere.
