Această pagină nu a fost verificată
358
Turnul de Veghe
Brooklyn, N.Y.
lui Dumnezeu pentru care ar trebui să ne ținem împreună, fără a abandona compania unora altora în Domnul.
15 Amintește-ți de cei doi ucenici care se îndreptau spre satul Emaus în ziua învierii lui Isus. Ei au experimentat beneficiul asocierii cu organizația lui Dumnezeu când Salvatorul înviat s-a alăturat lor în timp ce mergeau cu tristețe. El le-a deschis sfintele Scripturi și, în cele din urmă, le-a dezvăluit identitatea sa și a dispărut. Le-a dat acest lucru căldură spirituală? Da, într-adevăr, căci ei ziceau: „Oare nu ne ardea inima în noi, când vorbea cu noi pe drum și când ne deschidea scripturile?” (Luca 24: 13-32) Amintiți-vă și de vremea când apostolul Pavel, ca prizonier al soldaților romani, își croia cu trudă drumul plin de încercări spre cetatea Roma. Auzind despre aceasta, frații săi de la Roma au coborât până la Forumul lui Appius și Cele Trei Taverne pentru a obține cel mai devreme contact cu el. Când Pavel i-a văzut pe acești frați, atunci, deși era un om curajos, acest lucru i-a dat și mai multă putere. Înregistrarea ne spune: „Pe care, când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și a căpătat curaj.” -- Fapte 28: 14, 15.
16 Experiențe ca acestea au același efect asupra noastră astăzi. Când încercăm să ne menținem în legătură cu frații noștri credincioși în această lume neprietenosă, așa cum este ilustrat de cei doi care stau împreună pe un câmp rece, în aer liber, primim o strălucire și o stimulare spirituală. Frații noștri ne ajută prin conversații plăcute și utile cu noi și prin discuții despre Cuvântul și serviciul lui Dumnezeu. Inimile noastre ard în interiorul nostru pe măsură ce Cuvântul lui Dumnezeu se deschide înțelegerii noastre prin organizația sa Teocratică sub Cristos. Când ne uităm la frații noștri și simțim sprijinul lor moral în timp ce avansăm pe drumul serviciului, adesea greu, acest lucru ne dă un nou curaj, pentru că vedem cu ce seriozitate, îndrăzneală și neînfricare slujesc și ei Dumnezeului nostru. Spontan, îi mulțumim Lui doar la vederea lor, pentru că ne lasă să fim colaboratori ai unor astfel de frați.
SPRIJIN RECIPROC
17 Făcând argumentul pentru cooperarea organizată și mai puternic, înțeleptul adaugă o ultimă ilustrație: „Și dacă unul va birui împotriva lui, doi îi vor rezista.” (Eclesiastul 4: 12) Sau, așa cum o redă versiunea Romano-Catolică Douay: „Și dacă un om va birui împotriva unuia, doi i se vor împotrivi; o sfoară împletită în trei nu se rupe ușor”. Adică, în timp ce un inamic poate birui asupra unei victime, el nu poate învinge asupra a două pe care le atacă. Cei doi pot oferi un front unit împotriva acestui inamic comun. Unul poate veni în apărarea și salvarea celuilalt. În deplină armonie
cu acest fapt, Domnul Isus i-a trimis pe apostolii Săi și pe cei șaptezeci de evangheliști ai săi în lucrare misionară în părți necunoscute doi câte doi. -- Marcu 6: 7 ; Luca 10: 1; Fapte 13: 2; 15: 39, 40.
18 Apostolii au trăit și au lucrat la sfârșitul sistemului special de lucruri evreiești din Palestina, dar noi trăim și lucrăm în „timpul sfârșitului” acestei lumi. Satan Diavolul a fost acum aruncat din cer și a coborât pe acest pământ cu mare mânie pentru că știe că nu mai are decât o scurtă perioadă înainte de războiul final de la Armaghedon. Nu trebuie să fim ignoranți cu privire la cine este ținta lui specială de atac. Este rămășița vizibilă de pe pământ a „femeii” sau organizației Teocratice a lui Dumnezeu. Și pentru că o mulțime de persoane cu bunăvoință se asociază cu această rămășiță, Satan își îndreaptă atacurile și împotriva acestora. În special între anii 1933-1945, Satan, prin organizația sa malefică, a dezlănțuit un potop de armate religioase naziste, fasciste, naționaliste și fanatice împotriva rămășiței lui Iehova și a tovarășilor lor, pentru a-i înghiți.
18 Forțele armate democratice ale acestui pământ au rezistat și au absorbit avântul acestui potop de violențe naziste, fasciste, naționaliste și religioase. Acum trăim în epoca postbelică, dar pericolul unor atacuri concentrate în continuare din partea lumii combinate a lui Satan nu a trecut. Lupta lui împotriva rămășiței „femei” lui Dumnezeu sau organizației sale Teocratice nu s-a încheiat, căci textul profetic care se aplică acum acestei epoci postbelice ne avertizează: „Și dragonul [dezamăgit că nu a înghițit rămășița prin potop] s-a mâniat pe femeie și a mers să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Cristos.” (Rev. 12: 17) Nimic nu este mai clar decât că ne aflăm acum într-o poziție extrem de periculoasă, în mijlocul unei lumi ostile care este unită împotriva lui Dumnezeu și a regatului său și împotriva ambasadorilor și reprezentanților vizibili de pe pământ ai acelui regat. Întreaga lume este combinată într-o conspirație sub influența lui Satan Diavolul împotriva rămășiței ascultătoare și a aliaților lor cu bunăvoință. Niciunul dintre noi de pe pământ nu își poate permite să arate o astfel de autosuficiență încât să îndrăznească să creadă că poate sta singur. Dușmanul total îl va copleși cu siguranță dacă crede așa. De asemenea, dacă își închipuie că poate sta prin forțele sale departe de organizația Teocratică, Dumnezeu îl va lăsa să-și demonstreze singur cât de slab este. Dumnezeu va lăsa persoana voită și nesăbuită să fie învinsă de dușman și să fie distrusă.
20 În interesul siguranței, poporul lui Dumnezeu trebuie să rămână împreună sub el. Ei toți de pe tot pământul trebuie să facă acest lucru, ignorând granițele naționale, diferențele rasiale, tradițiile și obiceiurile provinciale, guvernările politice și toate celelalte lucruri care despart
