Această pagină nu a fost verificată
1 Iunie, 1948
Turnul de Veghe
175
și practici. Aceste lucruri, privite din Cuvântul pur, scris al lui Dumnezeu, dovedesc că religia romano-catolică este demonism. Din păcate, prin practicarea demonismului sub numele asumat de „Creștinism”, mulți oameni creduli sunt duși complet în cursa Diavolului și, în cele din urmă, în distrugerea care îi așteaptă pe toți demonii răi și înșelători și pe prințul lor. Cei care caută salvarea pe care Dumnezeu o oferă prin Isus Cristos se vor ține cu credință de Cuvântul Său pur al adevărului și vor rezista încercării religioase de a catoliciza Creștinismul.
{{{2}}}
AMOS PROFEȚEȘTE ÎN MIJLOCUL OPOZIȚIEI
AMOS își păstorește turmele între fortăreața Tekoa din munții lui Iuda și Marea Sărată. În singurătatea sa, el meditează adesea la legea și profețiile lui Iehova și nu se satură niciodată să vadă creația lui Iehova în ceruri și pe pământ. Adesea el se gândește la națiunile din jur, Damasc, Filistia, Tir, Edom, Amon și Moab, și la cruzimea și opoziția lor față de poporul care poartă numele lui Iehova. Îl doare să gândească că nici măcar iubita sa Iudee nu a fost întotdeauna o țară dedicată în întregime închinării lui Iehova, ci a respins adesea legea sa și a căzut la închinarea la idoli; dar acum regele Ozia domnește în Iuda și este un adept al legii lui Dumnezeu. Cât de diferite sunt condițiile în Israelul din nord!
Ieroboam, regele lui Israel, a extins granițele regatului până la limitele cele mai nordice pe care Dumnezeu le promisese cu mult timp în urmă; iar țara este bogată și prosperă, dar conducătorul și supușii sunt corupți, se închină vițeilor de aur în loc lui Iehova și violează justiția și decența pentru satisfacerea egoistă. Toate acestea îl întristează pe Amos.
El găsește alinare gândindu-se la Iehova și la închinarea Sa în Casa Sa din Ierusalim. Apoi, în jurul anului 811 î.Cr., într-o viziune, Amos aude vocea lui Iehova răsunând din templul său de pe Muntele Sion, cu un răcnet mai puternic decât răcnetele tuturor leilor pe care i-a auzit vreodată. El vede pășunile ruinate și vede parcul de pe dealul Carmelului ofilit. Când înțelege ce spune Iehova, își dă seama că este o declarație de judecată împotriva națiunilor din jur și, de asemenea, împotriva lui Iuda și Israel: „După crimă după crimă a Damascului, nu mă voi îndupleca, căci au zdrobit și au torturat Galaadul; de aceea arunc focuri de război asupra casei lui Hazael, ca să-i ardă palatele lui Ben-Hadad, voi sfărâma apărările Damascului... arunc focuri de război asupra zidurilor Gazei [filistene], ca să-i ardă palatele, voi nimici pe căpeteniile din Așdod și pe regele cu sceptru din Ascalon, voi lovi Ecronul până când vor pieri ultimii filisteni --... arunc focuri de război asupra zidurilor Tirului, ca să-i ardă palatele... Arunc focuri de război asupra Temanului [edomit], ca să-i ardă palatele lui Busaireh... Voi da foc zidurilor Rabei, ca să-i ardă palatele, în mijlocul strigătelor în ziua bătăliei, în mijlocul furtunii în ziua exploziilor, până când regele lor va fi dus în exil, el împreună cu nobilii lui” -- ... arunc focuri de război asupra Moabului, ca să mistuie palatele Cheriotului, în mijlocul strigătelor și al sunetului trâmbițelor; le voi înlătura monarhul și voi ucide împreună cu el pe toți nobilii lui -- ... arunc focuri de război asupra lui Iuda, ca să mistuie palatele Ierusalimului. ...
„După crimă după crimă în Israel nu voi ceda, căci ei vând oameni cinstiți pe bani, pe cei nevoiași pe o pereche de încălțăminte, îi călcă în picioare pe cei săraci ca pe praf și hărțuiesc sufletele smerite; ... prorocilor, voi le-ați interzis să prorocească. De aceea, acum vă fac pașii să se prăbușească, cum se prăbușește un car încărcat cu snopi; și fuga va eșua pentru cei rapizi, cei voinici nu vor rezista, războinicul nu va scăpa cu viață, arcașul nu va rezista, oamenii iuți nu
vor scăpa, călăreții nu vor scăpa și chiar și cei viteji din rânduri se vor dezbrăca și vor fugi în ziua aceea.” -- Amos 1: 2 - 2:16, Moffatt.
Abia se terminase viziunea și Amos își reveni din uimire când îl aude pe Iehova spunându-i: „Du-te și prorocește poporului meu, Israel.” (Amos 7: 15) Imediat Amos s-a supus; încredințându-și turmele unui alt păstor, s-a dus spre nord, trecând de Betleem și Ierusalim, în țara lui Israel și acolo a început să prorocească:
„Ascultați cuvântul acesta pe care l-a rostit Iehova împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din țara Egiptului, zicând, Numai pe voi vă cunosc din toate familiile pământului; de aceea vă voi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.” (3:1, 2, Am. Stan. Ver.) De îndată ce a început să profețească, preoții statului israelit au început să se opună predicării sale de acolo. Dar Amos, auzindu-l pe Iehova vorbind, știa că proclamarea acelui mesaj era la fel de inevitabilă ca un fior de frică atunci când un leu răcnește și că nimeni nu-l putea opri; așa că el a spus: „Leul a răcnit; cine nu se va teme [sau se va cutremura]? Domnul Iehova a vorbit; cine poate să nu profețească?” (Amos 3: 8, Am. Stan. Ver.; Moffat) Chiar și după multe predici, Amos vede că israeliții nu se întorc la Iehova, ci își continuă închinarea falsă la Betel și Ghilgal; Așadar, le transmite mesajul lui Dumnezeu, atrăgând atenția asupra acestui lucru, și apoi le dă avertismentul solemn al lui Dumnezeu: „De aceea, așa îți voi face, O Israele; și pentru că îți voi face aceasta, pregătește-te să-l întâmpini pe Dumnezeul tău, O Israele. Căci iată, el care întocmește munții, crează vântul și declară omului care este gândul lui; care face întunericul zorilor și calcă pe înălțimile pământului -- Iehova, Dumnezeul armatelor, este numele Lui.” - Amos 4: 12,13, Am. Stan. Ver.
În ciuda opoziției crescânde, Amos continuă să declare cu îndrăzneală mesajul lui Dumnezeu către Israel. El vede clar că aceștia îl urăsc pentru că le spune adevărul care îi demască. Deși îi spun că ar fi mai înțelept să tacă într-un astfel de moment și că totul va fi bine oricum, el continuă să-și îndeplinească misiunea dată de Dumnezeu de a predica. — Amos 5: 10, 13, 15; 6: 1-14.
În viziune, Amos îl vede pe Iehova aducând lăcuste ca să distrugă recoltele. La rugămintea lui Amos pentru milă, Iehova cedează. Apoi, Amos îl vede pe Iehova aducând foc ca să ardă pământul și marea; dar din nou, Iehova îi îndeplinește cererea lui Amos și cedează. (Amos 7: 1-6) Apoi, în viziune, Amos îl vede pe Domnul stând lângă un zid cu un fir cu plumb în mână și îl aude pe Iehova spunând: „Amos, ce vezi?” Amos răspunde: „Un fir cu plumb”. Apoi, Domnul spune: „Cu un fir cu plumb îmi pun la încercare poporul; niciodată nu-i voi mai ierta, ci înălțimile lui Isaac vor fi pustiite, altarele lui Israel vor fi ruinate și voi ataca casa lui Ieroboam cu sabia.” -- Amos 7: 7-9, Moffatt.
