Literatură:Stăpânirile cele mai înalte/Ordine în Organizația lui Dumnezeu

 

166

---

creației noi, a căror cetățenie este în cer, atunci cuvintele sale trebuie să însemne, după toate regulile cunoscute ale raționamentului potrivit, că acești membri ai creației noi sunt supuși ai lui Dumnezeu și trebuie să se supună legilor lui Dumnezeu. Fie că Romani, capitolul 13, face vreo referire la legile națiunilor de pe pământ, fie că nu, fără nici o îndoială cuvintele apostolului de aici se aplică organizației lui Dumnezeu deoarece sunt adresate membrilor acestei organizații. În acest număr al Turnului de Veghere și în cel viitor, atenția va fi dată scripturii în cauză ca aplicându-se la organizația lui Dumnezeu și la stăpânirile înalte din această organizație, precum și ce legătură (dacă există vreuna) are organizația lui Dumnezeu cu puterea exercitată de națiunile sau guvernele păgâne ale lumii.

ORDINE ÎN ORGANIZAȚIA LUI DUMNEZEU

²¹ Organizația lui Iehova este mult mai importantă decât oricare altă organizație. Către organizația lui Dumnezeu sunt adresate cuvintele apostolului. În organizația lui Dumnezeu totul trebuie să fie în ordine, deoarece El este un Dumnezeu al ordinii și nu al neorânduielii. Aceeași regulă se aplică și Bisericii Sale. „Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii.” – 1Corinteni 14:33.

²² Prin profetul său, Dumnezeu a dat o descriere a organizației Sale. Patru creaturi vii au apărut într-o viziune dată profetului Său și este scris că „fiecare din ele aveau patru fețe și fiecare avea patru aripi…și când mergeau nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte”. Viziunea dezvăluie apoi că lângă fiecare din creaturile vii era câte o roată. Descrierea viziunii continuă după cum urmează: „Înfățișarea acestor roți și materialul din care erau făcute păreau de hrisolit și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor era de așa fel, încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor și nu se întorceau deloc în mersul lor. Când mergeau creaturile vii, mergeau și roțile pe lângă ele; și când se ridicau creaturile vii de la pământ, se ridicau și roțile. Când mergeau creaturile vii, mergeau și roțile, când se opreau ele, se opreau și roțile;când se ridicau de pe pământ, se ridicau și roțile; căci spiritul creaturilor vii era în roți. Sub cerul acesta aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta și mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile. Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor, ca vâjâitul unor ape mari și ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri; iar când se opreau, își lăsau aripile în jos.” - Ezechiel 1:16,17,19,21,23,24

²³ Viziunea dă astfel o descriere a organizației lui Dumnezeu din cer. Apoi, aceasta continuă cu următoarea descriere: „Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om care ședea pe el. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită ca niște foc înăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la coapsele lui în sus și de la coapsele lui în jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.”- Ezechiel 1:26,27.

²⁴ Aceasta este o minunată ilustrație a organizației lui Dumnezeu alcătuită din Isus Christos în glorie, din membrele înviate ale trupului Său în glorie, din legiunile de îngeri sfinți și din rămășița credincioasă de pe pământ, iar mai presus de toți se află Atotputernicul Dumnezeu. Tabloul profetic dezvăluie că în organizația lui Dumnezeu totul trebuie să meargă în ordine, prin urmare în armonie cu stăpânirea supremă, care este Iehova, și cu stăpânirea înaltă, care este Cristos. Cea care guvernează întreaga organizație este legea perfectă a lui Dumnezeu. - Ezechiel 1:5-28

²⁵ Domnul fiind venit la templul Său, iar Sionul fiind adunat la un loc și fiindu-i dat să facă o lucrare deosebită, în organizația Lui trebuie să fie armonie și unitate riguroasă. Membrii Sionului decealaltă parte a vălului sunt perfecți. Acei puțini care se află dincoace de văl sunt împerfecți în organismul lor, însă trebuie să fie perfecți în devotamentul lor pentru Iehova și organizația Sa; ceea ce înseamnă că fiecare dintre ei trebuie să fie desăvârșit în inimă. Partea aceasta a Sionului de pe pământ este în unitate cu organizația lui Iehova. Fiecare suflet care este un membru al Sionului trebuie să fie în armonie cu Capul, prin urmare supus Capului și lui Iehova, „stăpânirile înalte”. Atunci, cine constituie Sionul pe pământ. Aprecierea justă a răspunsului corect la această întrebare îi va face pe cei unși capabili să rămână în armonie cu calea Domnului. Răspunsul corect este acesta: Toți unșii lui Dumnezeu de pe pământ.

²⁶ Există pe pământ un grup care susține că este „servul Celui Prea Înalt” și despre care adesea se vorbește ca despre o „Societate”. Ce înțeleg în general cititorii Turnului de Veghere prin „Societate”? Răspunsul este: Toți copiii unși ai lui Dumnezeu de pe pământ care lucrează împreună în armonie spre gloria lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos. Dacă cineva este uns de spiritul lui Iehova, este acum un membru al Sionului și, dacă dorește să își păstreze poziția în Sion, trebuie să fie în armonie riguroasă cu calea de acțiune urmată de Sion.

²⁷ Isus Cristos este marele Cap al Sionului, care conduce lucrarea de pe pământ și nu greșește. Dar ce se poate spune despre cei care ocupă poziții de răspundere în „Societate”, și prin care se dau îndrumări cu privire la lucrarea de pe pământ? Greșesc oare aceștia? Da, să fim siguri că greșesc, deoarece toți sunt împerfecți. Atunci, cum pot ști alții din Societate dacă îndrumările pentru lucrarea organizației lui Dumnezeu de pe pământ sunt date

167

---

potrivit legii lui Dumnezeu? Ei nu ar putea ști decât prin credință și prin roadele celor care sunt angajați de fapt în lucrarea Domnului. Isus a zis: „Așa că după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: `Doamne, Doamne!` va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” - Matei 7: 20,21.

²⁸ Prin urmare,dacă găsim pe cineva care este devotat Domnului și se străduiește să facă ceea ce Domnul i-a încredințat, este credincios și loial Domnului, nu face compromis cu dușmanul, iar eforturile sale sunt binecuvântate clar de Domnul, atunci roadele lui se văd și aceasta este dovada că el îi place Domnului și umblă pe calea cea dreaptă. (Ioan 15:8) Dacă cineva este folosit de Domnul în armonie cu Cuvântul Său, aceasta este dovada că modul său de acțiune este plăcut Domnului. Fiind imperfect, acesta va face greșeli, dar toți care au credință în Domnul vor lăsa în seama Domnului să-l mustre, să-l corecteze și să-i îndrepte greșelile. (Evrei 12:6; Romani 8:33) Pentru că este regula Domnului, aceeași regulă trebuie să se aplice tuturor celor care se află în „Societate”. Dacă „Societatea” urmărește o cale sau o metodă greșită, atunci fiecare membru al poporului lui Dumnezeu trebuie să se bizuiască pe Domnul să corecteze acea metodă și s-o schimbe cu cea potrivită. Nici un individ nu are dreptul să se pună judecător pentru a lua măsuri și a se împotrivi lucrării Domnului. „Cine ești tu, care judeci pe servul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.” - Romani 14: 4.

²⁹ Dacă Romani, capitolul 13, se aplică Bisericii, înseamnă oare aceasta că bătrânii și diaconii au autoritate să judece și să fixeze calea de acțiune sau metoda Bisericii? Nu, cu siguranță nu. Bătrânii sunt sfătuitori sau consilieri în adunare și nu au jurisdicție sau competență să acționeze decât în sfera autorității conferită lor de Scripturi. Diaconii sunt servi în Biserică și nu au altă autoritate decât cea conferită de Scripturi. Scripturile nu conferă bătrânilor sau diaconilor autoritate să judece calea de acțiune a adunării sau să o hotărască. Dacă există dezordine în Biserică, adunarea, alcătuită din cei care sunt copiii lui Dumnezeu, poate lua o anumită atitudine. Însuși Domnul a fixat codul de procedură. - Matei 18: 15-18.

³⁰ Biserica, luată ca un întreg, are jurisdicția sau competența de a asculta și de a hotărî chestiuni în legătură cu cei care sunt membrii trupului; dar nici un individ nu a fost învestit cu o astfel de putere sau autoritate, afară de cei doisprezece apostoli, care au fost învestiți de Domnul cu autoritate specială. Dacă Romani, capitolul 13, are vreo aplicare la puterile lumii, cu atât mai mult trebuie să se aplice Bisericii, deoarece se adresează celor care fac parte din familia lui Dumnezeu. Să analizăm acum instrucțiunile apostolului, verset cu verset.

TEXTUL

³¹ „Orice suflet să fie supus înaltelor stăpâniri; căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele care sunt , de Dumnezeu sunt rânduite.”(versetul 1) Imediat se ridică întrebarea: Cui să fie supus poporul lui Dumnezeu? Este scris: „Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.” (1 Corinteni 15: 28) Această scriptură răspunde într-adevăr la întrebare. Aceasta dovedește că înaltele stăpâniri sunt Iehova și Isus Cristos, și că stăpânirea supremă este Iehova Dumnezeu. Pentru a ilustra legătura dintre Cristos și Biserică, apostolul se folosește de relația dintre soț și soție, iar prin argumentul Său arată că Biserica este supusă lui Cristos. „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Cristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și după cum Biserica este supusă lui Cristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile.” (Efeseni 5: 23, 24) Mărturia inspirată a lui Iacov sprijină această concluzie. „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă Diavolului și el va fugi de la voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!” (Iacov 4: 7, 8) Aceste scripturi dovedesc, fără îndoială, că unșii pot fi plăcuți lui Dumnezeu numai printr-un devotament complet și neîmpărțit față de El. Apostolul n-a vrut să spună că „înaltele stăpâniri” sunt puterile națiunilor păgâne. Nu este posibil ca acestea să fie mai înalte decât aranjamentul lui Dumnezeu din propriul Său popor și să aibă control asupra acestia.

³² Apostolul zice: „Stăpânirile care sunt au fost rânduite [aranjate sub, Diaglott] Dumnezeu.” Se poate aplica aceasta în mod potrivit la puterile națiunilor de pe pământ, și nu la Biserică? Cuvintele apostolului răspund la această întrebare: „Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. Și Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi apostoli; al doilea, profeți; al treilea, învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor și vorbirii în felurite limbi.” (1 Corinteni 12: 18, 28) Cei care insistă că apostolul se referea în exclusivitate la puterile națiunilor când zicea „stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu”, citează pentru a sprijini aceasta, cuvintele lui Petru, anume: „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești [creații omenești, în greacă] pentru Domnul, atât regelui, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine.” (1 Petru 2: 13, 14) O examinare atentă a acestui text arată că el nu se aplică la puterea exercitată de guvernele națiunilor.

³³ Expresia „stăpâniri omenești” din textul de mai sus înseamnă „creație omenească”. Atunci cum s-ar putea spune că vreo putere sau autoritate din biserică ar fi creație omenească? Atunci când omul Isus Cristos i-a numit pe apostoli și i-a trimis ca și conducători și guvernatori