Pagină:A-great-image-part-I-1930.djvu/10

Ca rezultat, un mare strigăt de protest se ridică din mijlocul populației. Acest protest este sub forma organizațiilor muncitorești, socialism, comunism, bolșevism și anarhie generală, și acestea sunt privite de oameni cu frică și anumite cercuri sunt privite ca un pericol chiar mai mare decât militarismul.

Descriind aceeași situație pe care a prevăzut-o că va exista în acest timp, Isus a rostit cuvintele profetice: „Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă... oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.” - Luca 21:25,26.

Se ridică întrebarea: Va veni vreodată pacea? Este posibilă scăparea de condițiile prezente aproape de nesuportat de teamă și suferință? Dacă da, cum? Și când? Răspunsul la aceste întrebări nu poate fi găsit niciunde altundeva decât în Biblie. Nedându-și seama de acest lucru, oamenii caută un răspuns la conducătorii lor. Unii încă speră speră că preparativele vor aduce pace; alții speră că rezultatul conferințelor de pace va duce la o dezarmare treptată și că scăparea va veni în acest fel; iar alții că întreaga lume va vota să vină la putere socialiștii, comuniștii sau belșevicii și că aceștia vor reforma politica. Aceste speranțe sunt zadarnice. Pacea nu va veni niciodată din vreuna dintre aceste sure. Oamenii nu pot aduce pacea.

Dar pacea vine, și aceasta în viitorul apropiat. Autorul și promotorul războiului și confuziei pe pământ este Satan, și atât timp cât este liber, nu poate fi pace. Pacea, justiția, adevărul, dreptatea și fericirea țin de de Împărăția lui Dumnezeu. Războaiele, confuzia, nedreptatea, opresiunea și nefericirea țin de împărăția lui Satan. Puțini oameni își dau seama că Satan este „dumnezeul acestei lumi.” Aceasta înseamnă că Satan conduce lumea. El controlează națiunile folosind oameni egoiști ca și unelte să creadă că speranța scăpării constă în „preparative”, „conferințe de pace”, „unificarea bisericii”, „liga națiunilor”, în „socialism” sau guverne comuniste de diverse feluri. Aceste planuri sunt amăgiri propuse de Satan pentru a îndepărta mintea oamenilor de la singura speranță de mântuire arătată de Biblie.

Satan și-a început amăgirile în Eden, mai întâi cu Eva, apoi cu Adam. Îndepărtându-i de serviciul lui Dumnezeu, a început să-i organizeze pe urma:ș ii lor în instituții egoiste, cu singurul scop de a folosi aceste instituții egoiste pentru a orbi oamenii cu privire la scopul lui Iehova Dumnezeu. Dar care este scopul lui Dumnezeu? Este acesta: Când Satan i-a condus pe Adam și Eva în păcat, aducând blestemul păcatului și al morții asupra întregii rase umane, Dumnezeu a hotărât să elibereze rasa umană de acest blestem și de asemenea să salveze oamenii de sub puterea lui Satan și a înșelătorii sale. El și-a propus să înfăptuiască această eliberare prin Fiul Săi, și a stabilit dinainte că timpul acestei eliberări va fi la a doua venire a lui Isus Cristos și în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos.

Această domnie de o mie de ani este numită „Împărăția lui Dumnezeu”, și la ea s-a referit Isus când i-a învățat pe urmașii Săi să se roage, zicând: „să vină Împărăți Ta, să se facă voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”. De vreme ce Dumnezeu a stabilit că Isus va aduce pace pe pământ, El este numit „Prințul Păcii” și „Prințul vieții.” În Isaia 9:6,7 citim despre acest Prinț minunat, după cum urmează: „Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat, și și domnia va fi pe umerii lui; și va fi numit Minunat Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte veșnic, Prințul păcii. Nu va fi nici un sfârșit al creșterii domniei și păcii Sale.”

Cu aproape o mie de nouă sute de ani în urmă, când Isus a fost pe pământ, reprezentanții lui Satan, care erau liderii religioși ai celor timpuri, L-au numit „Belzebub, prințul demonilor”. Acei farisei erau unelte cu voia ale lui Satan. Prin faptul că le dădea pe față înșelătoriile, ipocrizia și învățăturile false, Isus aducea binecuvântare oamenilor. Nu este de mirare că Satan i-a fost pentru a-L numi prințul demonilor. Petru i-a acuzat pe acei ipocriți pe față și i-a învinuit pentru omorârea lui Isus. Cuvintele sale se găsesc la Fapte 3:14,15 și sună astfel: „Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Drept, și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. Ați omorât pe Prințul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.” Din nou, la Fapte 5:30,31, același Petru și-a reînnoit acuzația împotriva acelor religioși fățarnici, zicând: „Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atărnându-l pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu Puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertarea păcatelor.

Pacea vine în lume prin acest Isus înălțat, „Prințul Păcii”, „Prințul vieții”, „Salvatorul” lumii. Domnia sa de o mie de ani va fi „dorința tuturor națiunilor”. Această Împărăție este singura speranță a lumii. În Scripturi, de nenumărate ori, poporul Domnului este sfătuit să „aștepte pe Fiul Său din cer” și să „aștepte răbdător Împărăția”. Facem bine să notăm câteva dintre aceste texte. la Luca 23:41 citim despre Iosif din Arimateea după cum urmează: „care de asemenea aștepta Împărăția Lui Dumnezeu.” La 1 Corinteni 1:7 citim: „ca să nu duceți lipsă de nici un dar; așteptând venirea Domnului nostru Isus Cristos.” Din nou, la 1 Tesaloniceni 1:10 suntem îndemnați să „așteptăm pe Fiul SĂu din ceruri„, iar la 2 Tesaloniceni 3:5 se găsesc aceste cuvinte: „Domnul să vă îndrepte inima spre dragostea lui Dumnezeu și așteptarea răbdătoare a lui Cristos.” Vorbind despre această perioadă de așteptare, Daniel, în capitolul 12, versetul 12, spune: „Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!”