Pagină:A-great-image-part-I-1930.djvu/14: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
(Pagină înlocuită cu „{{raw:data:p|c|}} {{raw:data:p|nq|}} {{raw:data:p|nq|}} {{raw:data:p|nq|}} {{raw:data:p|nq|}} {{raw:data:p|nq|}} <div style="text-align:center"> <div style="text-al...”) (Etichetă: Înlocuit) |
|||
| Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{raw:data:p| | + | |
| − | {{raw:data:p|nq|}} | + | {{raw:data:p|nq|Dacă grupa este mare și cineva deschide cu rugăciune, cel mai bine pentru toți poate fi să stea în picioare, așa încât fiecare să audă și să urmărească ceea ce este exprimat de conducător. Motivul care îndeamnă la acțiune este cel care contează cu adevărat.}} |
| − | {{raw:data:p|nq|}} | + | {{raw:data:p|nq|Dacă cineva adoptă poziția extremă că nu-și înclină capul în rugăciune și nu-și închide ochii când se roagă, toate șansele sunt ca motivul să fie unul egoist; după acesta este cazul, atunci aceasta este la fel de neplăcută Domnului ca și urmarea celeilalte extreme în formalism. Dacă face aceasta pentru a atrage atenția asupra lui, că el a lăsat la o parte orice formalism, atunci motivul său este egoist și greșit. }} |
| − | {{raw:data:p|nq| | + | {{raw:data:p|nq|Nu poate exista nici cel mai mic dubiu că Isus i-a învățat pe ucenicii săi să se roage. De asemenea este sigur că ei se rugau împreună. (Fapte 1:14; 6:4; 12:5; Efeseni 6:18) Că îngenuncherea în rugăciune este corectă, este arătat de cuvintele profetului lui Dumnezeu: „Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Creatorul nostru! (Psalmii 95:6) Isus a îngenunchiat când s-a rugat, și asta trebuie să se fi întâmplat în prezența discipolilor Săi, pentru ca ei să știe acest lucru. (Luca 22:41) Este evident faptul că apostolii au urmat sfaturile și învățăturile lui Isus, și în rugăciune s-au purtat în conformitate cu acestea. (Fapte 9:40) Pavel s-a întâlnit cu membri ai bisericii la Efes pentru a le da instrucțiuni cum trebuie să se poarte, și s-a rugat împreună cu ei, îngenunchind. „După ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat și s-a rugat împreună cu ei toți.” - Fapte 20:36.}} |
| − | + | {{raw:data:p|nq|Cu o altă ocazie, Pavel era împreună cu o grupă de bărbați, femei și copii, și ei toți au îngenuncheat și s-au rugat împreună. (Fapte 21:5) A fost potrivit atât pentru copii cât și pentru ceilalți, să îngenuncheze și să se roage. Că îngenuncheatul în rugăciune a fost și este atitudinea potrivită, și cea pe care a urmat-o apostolul și a învățat și pe membrii Bisericii să o urmeze, este arătat de cuvintele sale: „Iată de ce, zic, îmi plec genunchiul înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Christos.” - Efeseni 3:14.}} | |
| − | {{raw:data:p|nq|}} | + | {{raw:data:p|nq|Așadar, nimeni să nu fie înșelat sau indus în eroare de extremiști. Urmați instrucțiunile din Cuvântul lui Dumnezeu și lăsați ca motivul vostru să fie întotdeauna curat, iar rezultatul va fi că-i veți păcea Domnului.}} |
<div style="text-align:center"> | <div style="text-align:center"> | ||
Versiunea de la data 11 octombrie 2020 14:45
Această pagină nu a fost verificată
Dacă grupa este mare și cineva deschide cu rugăciune, cel mai bine pentru toți poate fi să stea în picioare, așa încât fiecare să audă și să urmărească ceea ce este exprimat de conducător. Motivul care îndeamnă la acțiune este cel care contează cu adevărat.
Dacă cineva adoptă poziția extremă că nu-și înclină capul în rugăciune și nu-și închide ochii când se roagă, toate șansele sunt ca motivul să fie unul egoist; după acesta este cazul, atunci aceasta este la fel de neplăcută Domnului ca și urmarea celeilalte extreme în formalism. Dacă face aceasta pentru a atrage atenția asupra lui, că el a lăsat la o parte orice formalism, atunci motivul său este egoist și greșit.
Nu poate exista nici cel mai mic dubiu că Isus i-a învățat pe ucenicii săi să se roage. De asemenea este sigur că ei se rugau împreună. (Fapte 1:14; 6:4; 12:5; Efeseni 6:18) Că îngenuncherea în rugăciune este corectă, este arătat de cuvintele profetului lui Dumnezeu: „Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Creatorul nostru! (Psalmii 95:6) Isus a îngenunchiat când s-a rugat, și asta trebuie să se fi întâmplat în prezența discipolilor Săi, pentru ca ei să știe acest lucru. (Luca 22:41) Este evident faptul că apostolii au urmat sfaturile și învățăturile lui Isus, și în rugăciune s-au purtat în conformitate cu acestea. (Fapte 9:40) Pavel s-a întâlnit cu membri ai bisericii la Efes pentru a le da instrucțiuni cum trebuie să se poarte, și s-a rugat împreună cu ei, îngenunchind. „După ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat și s-a rugat împreună cu ei toți.” - Fapte 20:36.
Cu o altă ocazie, Pavel era împreună cu o grupă de bărbați, femei și copii, și ei toți au îngenuncheat și s-au rugat împreună. (Fapte 21:5) A fost potrivit atât pentru copii cât și pentru ceilalți, să îngenuncheze și să se roage. Că îngenuncheatul în rugăciune a fost și este atitudinea potrivită, și cea pe care a urmat-o apostolul și a învățat și pe membrii Bisericii să o urmeze, este arătat de cuvintele sale: „Iată de ce, zic, îmi plec genunchiul înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Christos.” - Efeseni 3:14.
Așadar, nimeni să nu fie înșelat sau indus în eroare de extremiști. Urmați instrucțiunile din Cuvântul lui Dumnezeu și lăsați ca motivul vostru să fie întotdeauna curat, iar rezultatul va fi că-i veți păcea Domnului.
Adevărul în japonia
