Pagină:Obadiah-part-III-1936.djvu/15: Diferență între versiuni
(→Neverificat: Pagină nouă: {{raw:data:ai|3|15 IULIE 1936|TURNUL DE VEGHERE|223|}} {{raw:data:c | {{raw:data:p|c| a poruncit ca noi să naștem copii și să facem acest pământ un loc glorios pentru noi to...) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea curentă din 31 octombrie 2020 12:54
Tot ce a avut Adam și Eva a venit de la Dumnezeu. El a fost Dătătorul lor de viață, adică, Tatăl lor. Acum, ca prinț și prințesă a pământului ei trebuiau puși la încercare, pentru ca să-și dovedească aprecierea pentru bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu și să fie întotdeauna în armonie cu El. De ce să nu iubească ei pe Dumnezeu și să nu-L asculte? El era Prietenul lor adevărat și iubitor. Dacă ei nu ar fi avut apreciere pentru bunătatea Lui, ei nu ar fi fost plăcuți Făcătorului lor. Dumnezeu nu urma să-i oblige să asculte, ci urma să le ofere o oportunitate să-și dovedească dragostea lor pentru El; și aceasta ei urmau să dovedească prin faptul de a fi ascultători Lui. Li s-a cerut un lucru mic. A-l refuza însemna pierderea tuturor lucrurilor pentru ei. Eva a cedat reprezentărilor seducătoare și înșelătoare ale lui Lucifer, care a fost stăpânul lor invizibil în grădina Edenului, și nu a ascultat de Dumnezeu. Adam nu a fost înșelat așa cum fusese ea. (1Tim. 2:14). El a iubit sinele mai mult decât a iubit pe Dumnezeu. El a dorit să mulțumească sinele mergând pe cale cu Eva mai degrabă decât să asculte de Dumnezeu și să fie privat de ea. Aici Dumnezeu a început să învețe omul că dragostea este singurul motiv care duce la fericire. Deoarece Eva a fost o parte din Adam, ea a împărtășit în sentința morții care a venit peste el. (Rom. 5:12). Datorită neascultării de Dumnezeu, această pereche perfectă a fost privată de locuința ei frumoasă; și ei au ieșit să lucreze în sudoarea frunții, să sufere și în cele din urmă să moară. După o perioadă lungă de timp ei au trecut prin această experiență teribilă, și apoi s-au întors în țărâna din care au fost făcuți. În timp ce Adam și Eva treceau prin necaz și suferință, li s-au născut copii, și aceștia, la rândul lor, au suferit. Dar de ce a trebuit ca copiii lor și copiii copiilor lor de-a lungul vremurilor să fie obligați să sufere din cauza efectelor nelegiuirii părinților lor? Au fost oare acești copii responsabili în vreun fel pentru faptele greșite ale părinților lor? Nu, pentru că ei nu au existat în momentul în care a fost comisă fapta greșită; însă efectul acelui rău a fost transmis asupra lor; și faptul că s-a făcut așa arată înțelepciunea lui Iehova Dumnezeu. Prevederea pe care Dumnezeu a luat-o în numele lor a arătat nu numai înțelepciunea Lui, ci și dragostea Sa pentru om.
Măsura pe care a luat-o Dumnezeu a fost că îndeplinirea planului Său va aduce răscumpărare pentru om, și că la timpul hotărât Dumnezeu va oferi omului oportunitatea să câștige viață. Această prevedere pentru răscumpărare a fost prin moartea voluntară și de sacrificiu a celui Perfect pe care El urma să-L aducă. Să presupunem că fiecare din copiii lui Adam ar fi fost născut perfect, și nu ar fi avut parte de rezultatele păcatelor părinților săi; atunci, fiecare, la rândul său, trebuia să fie pus la încercare cu privire dacă va asculta sau nu pe Dumnezeu. Unii poate că ar fi ascultat și ar fi trăit; însă fiecare care ar fi încălcat legea lui Dumnezeu ar fi trebuit să meargă în moarte, dacă nu ar fi fostDumnezeu în înțelepciunea și bunătatea Sa iubitoare a făcut ca toți oamenii să fie cuprinși, incluși sau închiși, în condamnarea lui Adam din pricina păcatului, pentru ca printr-o singură jertfă perfectă să fie oferită răscumpărarea pentru toți. Raportul spune că acesta a fost planul Lui. (Gal. 3:22). Permiterea ca copiii lui Adam să fie născuți în păcat și zămisliți în nelegiuire a fost din nou o exercitare a bunătății iubitoare a lui Dumnezeu față de ei, deoarece oportunitatea pentru răscumpărare urma să vină la toți din ei prin singura jertfă mare. Toată rasa umană s-a născut din Adam, și toți au fost născuți imperfecți din cauza păcatului. (Ps. 51:5). De-a lungul secolelor Dumnezeu aduce în atenția unora faptul că a-L servi și asculta pe El, Cel neprihănit, duce la viață. Aceasta la rândul lor, acționând ca martori ai lui Dumnezeu, au predat lecția la alții; și la timpul hotărât de Dumnezeu toți vor fi aduși la cunoștința acestui mare adevăr. (Isa. 11:9). Atunci toți vor cunoaște că Dumnezeu este iubitor și bun, și că tot ceea ce nu este în armonie cu El este greșit și rău, și că prin urmare, cel care vrea să trăiască în pace și fericire trebuie să fie în armonie cu Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost incluși toți oamenii în această condamnare a lui Adam, care a rezultat din pricina păcatului, jertfa lui Isus nu ar fi fost folositoare pentru toți. Faptul că toți au fost cuprinși sub ea deschide calea, prin singura jertfă, pentru ca toți să aibă oportunitatea să trăiască. În acest sens este scris: „Astfel, așa cum o singură greșeală a făcut să vină condamnarea pentru toți oamenii, tot așa prin neprihănirea unuia, a venit darul fără plată pentru toți oamenii spre îndreptățirea vieții. Căci, așa cum prin neascultarea aceluia singur mulți au ajuns păcătoși, tot așa și prin ascultarea acestuia singur mulți vor fi făcuți neprihăniți”. - Rom. 5:18,19. Acum este aproape timpul lui Dumnezeu când toți oamenii vor fi aduși la cunoștința exactă a adevărului, și vor afla că Dumnezeu, în bunătatea Sa iubitoare, a luat măsuri cu mult timp în urmă ca prin moartea lui Cristos Isus toți oamenii să aibă oportunitatea să trăiască. - Ioan 17:23; 1:9; 1Ioan 4:9,10. Iehova în înțelepciunea și bunătatea Sa iubitoare nu numai că a pregătit o „răscumpărare pentru toți”, ci a prevăzut ca Acela care va fi ascultător de bunăvoie până la moarte pentru ca să ofere această răscumpărare, să fie înălțat la cel mai înalt loc în univers și să primească premiul vieții veșnice, să fie făcut Reprezentantul Său Executiv și instrumentul care să binecuvânteze toate familiile pământului. Fiul Său preaiubit a câștigat acel mare premiu. Planul lui Dumnezeu este, de asemenea, ca împreună cu Fiul Său puternic să fie asociați o sută patruzeci și patru de mii de membrii ai trupului Său; și că aceștia, împreună cu Cristos Isus, vor constitui „sămânța” menționată în promisiunea lui Dumnezeu către Avraam și prin care vor veni binecuvântările omenirii. - Gen. 22:17,18.
A fost nevoie de mult timp pentru a învăța pe oameni