216 - Mângâierea noastră

1. Făr’ de Tine, mângâietor, viaţa-i chin, moarte,
De n-ar afla a noastre răni ale Tale îndurări!

2. Tu vindeci inimi zdrobite ca ramura frântă,
Din care miros plăcut şi dulce, scump se scurge.

3. Această viaţă noi nu am putea suporta,
De braţul Tău, prin mari furtuni, nu ne-ar încuraja.

4. În jale vedem lumină, ca steaua în noapte,
Care nici când nu s-ar vedea, de ar fi tot soare.