Pagină:Drama-of-vindication-part-II-1939.djvu/4

victoria pentru Iosua asupra celor din Ierihon. Ionadabii trebuie să arate prin calea lor de acțiune că ei au credință că Iehova, în Armaghedon, va da victoria lui Isus Christos și urmașilor Săi credincioși asupra lui Satan și hoardei lui. Rahav s-a temut de Dumnezeu. Ionadabii trebuie să se teamă de Dumnezeu. Aprecierea pe care a primit-o Rahav datorită credinței și faptelor sale, a accentuat importanța credinței, iar Scripturile arată, fără îndoială, că această parte a tabloului profetic este făcută spre folosul acelora pe care i-a reprezentat Rahav. „Prin credință, prostituata Rahav nu a pierit împreună cu cei care nu au crezut, când ea a primit pe iscoade cu pace” (Evrei 11:31). „Veți vedea apoi cum un om este îndreptățit prin fapte și nu numai prin credință. În mod asemănător, nu a fost Rahav, prostituata, îndreptățită prin fapte, când a primit mesagerii și i-a trimis afară pe alt drum? După cum trupul fără spirit este mort, tot așa, credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:24-26). 5 Fie ca ionadabii să observe importanța credinței și a faptelor, precum și faptul că aceste două lucruri trebuie să meargă împreună, ca prin faptele lor, ionadabii să-și poată dovedi credința lor. Domnul a prevăzut că ei vor fi și sunt 84 A Cuprins

însoțitorii rămășiței, precum și faptul că este privilegiul și datoria lor să aibă o parte activă în lucrarea de mărturie publică, privitoare la Împărăție. Prin harul Domnului, ionadabii aud acum veștile îmbucurătoare ale Împărăției și este porunca Domnului ca cei care aud, să spună și altora: „vino și primește apa vieții” (Apocalipsa 22:17). 6 Cuvintele rostite de către Rahav, arată în mod limpede că Numele Atotputernicului Dumnezeu a fost vestit prin tot Canaanul și multe lucruri au fost spuse despre poporul de legământ al lui Israel. Poporul Canaanului era sub dominația reprezentanților religioși ai lui Satan, care erau îngroziți de veștile care ajunseseră până la ei, despre victoria poporului lui Dumnezeu asupra dușmanilor lor de partea cealaltă a Iordanului, iar pentru a-i ține pe canaaniți în rând, conducătorii religioși au depus eforturi energice pentru a stârni o împotrivire amară împotriva izraeliților. Această parte a tabloului profetic, corespunde exact atitudinii religioniștilor din ziua de azi, îndeosebi Ierarhia Romano - Catolică, care se tem de rezultatul proclamării mesajului Împărăției. Ei spun multe lucruri despre Împărăția lui Dumnezeu sub Christos și despre lucrarea de mărturie făcută de martorii lui Iehova, iar acei religioniști sunt plini de teamă față de ce poate să le facă acel mesaj. Având o dorință egoistă de a ține oamenii în supunere față de ei, pentru a putea continua să-i țină în cursa lor, acei religioniști recurg la tot felul de minciuni împotriva rămășiței și ionadabilor. Ei își folosesc multele lor ziare și amvonurile pentru a calomnia și defăima în mod public pe martorii lui Iehova, în felul acesta sperând să ațâțe oamenii, producându-le un resentiment amar și răutăcios împotriva martorilor lui Dumnezeu. Presa Ierarhiei Romano - Catolice publică multe despre martorii lui Iehova, citând paragrafe izolate și rupte de context din publicațiile „Turnului de Veghere”, așteptându-se în felul acesta să creeze prejudecată din partea oamenilor, și să ațâțe oficialitățile guvernului împotriva martorilor Domnului. Publicațiile „Turnului de Veghere”, scot în relief distincția clară dintre religie și creștinism, iar conducătorii ecleziastici citează doar ceea ce este spus despre religie, dar nimic din ceea ce este spus despre creștinism și se agață de lucrul acesta ca de o scuză, pentru a pune pe martorii lui Iehova în aceeași clasă cu comuniștii. Drama arată că aceasta se va întâmpla și cuvintele apostolului inspirat, care descriu atitudinea religioniștilor împotriva acelora care servesc într-adevăr pe Dumnezeu și Împărăția Sa, sprijină această concluzie, după cum este scris: „unii, într-adevăr, îl predică pe Christos chiar din pizmă și ceartă, iar alții din bunăvoință. Ce ne pasă? Oricum, pe orice cale, fie din prefăcătorie sau în adevăr, Christos este propovăduit, iar eu mă bucur pentru acest lucru și mă voi bucura” (Filip. 1:15,18). În loc ca atacurile Ierarhiei Romano - Catolice asupra martorilor lui Iehova să-și atingă scopul, mulți catolici cinstiți văd duplicitatea clerului, ochii lor se deschid spre adevăr și se întorc la Domnul și Împărăția Sa. 7 Domnul nu lasă nici o urmă de îndoială cu privire la calea potrivită care trebuie urmată de rămășiță și însoțitorii ei, Ionadabii, iar în legătură cu acest lucru, spre folosul lor este scris: „numai, viețile pe care le trăiți să fie demne de 85 A Cuprins

Evanghelia lui Christos, fie că voi veni să vă văd sau voi fi absent, doar să aud despre voi, să pot ști că stați tari, într-un singur spirit și cu un singur gând, luptând cot la cot pentru credința Evangheliei. Niciodată, pentru nici o clipă, să nu vă înspăimântați de potrivnicii voștri. Neînfricarea voastră va fi pentru ei [Ierarhia Romano - Catolică și aliații lor] un semn sigur a distrugerii iminente, dar pentru voi va fi un semn sigur al mântuirii voastre, un semn venind de la Dumnezeu” (Filipeni 1:27,28; Weymouth). 7 Fără îndoială că informația privitoare la victoria lui Iehova pentru izraeliți asupra egiptenilor, regilor și a celorlalți aflați pe partea estică a Iordanului, a ajuns până la Rahav, informație care fusese răspândită de conducătorii religioși ai Ierihonului. Acea informație a avut un efect invers asupra lui Rahav, față de ceea ce așteptau și intenționau religioniștii. Ea a văzut că Iehova este Dumnezeul Cel Atotputernic și a avut credință în Dumnezeu. În același fel, în aceste zile minciunile răutăcioase răspândite de către Ierarhia Romano - Catolică și susținătorii ei împotriva martorilor lui Iehova și a însoțitorilor lor, precum și publicarea lor, au efectul de a avertiza, în mare măsură, despre Iehova, Regele și Împărăția Sa, precum și despre martorii lui Iehova care poartă mărturia. Lucrul acesta i-a determinat pe acei înclinați spre dreptate din mijlocul populației catolice, precum și pe cei cu bunăvoință față de Dumnezeu, să facă o cercetare sinceră și imparțială a faptelor și procedând în acest mod, ei au învățat că martorii lui Iehova spun adevărul despre Iehova și Împărăția Sa. Ei văd că martorii lui Iehova ascultă poruncile Domnului, proclamând mesajul, iar oamenii cu bunăvoință se întorc la Domnul și îl servesc cu o inimă plină de bucurie. De aceea, poporul lui Iehova nu trebuie să piardă timpul, certându-se sau purtând discuții controversate cu reprezentanții religioși ai lui Satan, ci trebuie să fie ocupați tot timpul cu vestirea adevărului cu privire la Împărăție, pentru ca oamenii cu bunăvoință să fie avertizați, să afle adevărul și să găsească calea care conduce la viață. Însărcinarea și datoria noastră este să ajutăm oamenii sinceri, care doresc să cunoască adevărul, pentru a câștiga cunoștință cu privire la îngrijirile lui Dumnezeu pentru ei. 8 Cuvintele lui Rahav, arată că ea a avut credință că cetatea Ierihonului va fi nimicită de către Iehova Dumnezeu, iar ea a crezut că ocazia favorabilă pentru ea de a scăpa de acea nimicire, a fost prevăzută în mod milostiv de Domnul, ca ea să „poată fi ascunsă în ziua mâniei Domnului împotriva Ierihonului”. La fel și ionadabii, arată că au credință în îngrijirile pline de milă pe care Domnul le-a dat pentru mântuirea lor, precum și în bunătatea Lui, arătându-le calea prin care ei pot fi ascunși la timpul manifestării mâniei Sale în Armaghedon. Rahav a fost serioasă, folosindu-se de ocazia favorii, protecției și mântuirii. În același fel, oamenii de bine din zilele prezente, își arată aprecierea față de îngrijirile lui Dumnezeu pentru ei și se grăbesc să se pună într-o poziție potrivită pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu. Manifestând o astfel de atitudine, Rahav a spus iscoadelor: „acum, de aceea vă rog, jurați-mi pe Domnul, din vreme ce eu v-am arătat bunăvoință, că și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu și că îmi veți da un semn adevărat, că îmi veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe 86 A Cuprins

frații mei și pe surorile mele, precum și tot ceea ce au ei și ne veți salva de la moarte” (Iosua 2:12,13). 9 Cererea făcută de ea, va necesita o lucrare adevărată din partea lui Rahav și din partea rudelor ei, dacă voiau să primească ocrotire și mântuire din partea lui Iehova, în timpul asediului Ierihonului. Ea trebuia să le ceară celor din casa ei precum și rudelor sale, să „vină în zona de siguranță” și bineînțeles că trebuia să le spună motivul pentru care ei erau îndemnați să vină. Ea trebuia să facă acest lucru chiar dacă cei care erau avertizați, dădeau sau nu atenție averti smentului. Această parte a dramei, arată că este datoria acelor Ionadabi, care aud și cred mesajul Împărăției, să dea avertisment rudelor lor și celorlalți care poate doresc să caute calea mântuirii, iar asemenea mărturie și averti sment trebuie dată și altora, chiar dacă cei ce aud dau atenție sau nu. Rahav trebuia să-și probeze credința prin faptele sale. Ionadabii trebuie să-și probeze credința prin faptele lor. 10 Consacrarea, ca un pas esențial, este de asemenea arătată în acest punct al dramei. Rahav a intrat într-un legământ prin jurământ cu reprezentanții lui Iosua, care a fost servul lui Dumnezeu și L-a reprezentat, legământ prin care ea s-a legat, arătând astfel că toți aceia care fac parte din „mulțimea mare” și care se consacră să facă voia lui Dumnezeu, intră într-un legământ încheiat prin jurământ să facă voia Domnului, iar ei trebuie să facă așa. Ea se aștepta ca executorul lui Dumnezeu să ucidă pe oamenii Ierihonului, și a cerut pentru ea, pentru membrii familiei sale și pentru tot ceea ce aveau ei, să fie cruțați și Domnul să „ne salveze viețile de la moarte”. Pentru a fi primită în tabăra izraeliților, Rahav și membrii casei sale, trebuiau să renunțe la religia Diavolului și să se întoarcă la închinarea Atotputernicului Dumnezeu în spirit și adevăr. Rahav a fost nerăbdătoare să încheie acest legământ și să-l lege cu jurământ, înainte de ziua bătăliei. Tot la fel și ionadabii, sunt nerăbdători și serioși să caute adăpost la Domnul, încheind un legământ să facă voia Sa, îndeplinind acel legământ înaintea Armaghedonului. Mai târziu, gabaoniții au luat o poziție similară și ei au reprezentat de asemenea pe „mulțimea mare”, care a făcut legământ spre a face voia lui Dumnezeu. Astfel este arătat că actul consacrării este absolut esențial și necesar din partea oricăruia care primește favoarea lui Dumnezeu. 11 Un om neloial sau trădător, este vrednic de dispreț în ochii lui Dumnezeu și nici unul dintre cei care trădează pe vreunul din poporul lui Dumnezeu, dându-l în mâinile dușmanilor, nu se poate aștepta să primească favoarea lui Iehova, iar acest lucru este arătat de asemenea prin cuvintele ce apar în această dramă profetică. Cele două iscoade l-au reprezentat pe Iosua și deci au reprezentat pe reprezentantul Domnului, iar aceștia au intrat într-o înțelegere solemnă cu Rahav: „și bărbații i-au răspuns: „viața noastră pentru ale voastre, dacă voi nu ne dați pe față. Când Domnul ne va da această țară, noi ne vom purta cu voi cu bunătate și sinceritate. (Iosua 2:14). Acei oameni, au încheiat această înțelegere chiar cu prețul vieții lor. Atunci când gărzile au venit să caute pe servii lui Iehova, Rahav nu i-a trădat, ci din contră, a urmat o altă cale prin care ea i-a putut proteja. Astfel, este arătat că datoria ionadabilor este să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a-i proteja pe 87 A Cuprins

tovarășii lor. Dacă spunând ceva, despre ceea ce există cu adevărat, aduce stricăciune și nedreptate altora, nu este deloc neplăcut lui Dumnezeu să refuzi să spui asemenea lucruri. (O afirmație devine minciună atunci când este făcută cu scopul și intenția de a face rău altuia). Acest mod de procedare, este în totalitate aprobat de către Domnul Isus (Ioan 7:8-10). Cei care nu arată considerație pentru viețile, proprietatea și bunăstarea servilor lui Iehova și care, prin urmare, nu păzesc interesele împărăției Domnului, nu vor avea nici un motiv să aștepte că vor găsi ocrotire și siguranță în Armaghedon. Trădătorii nu vor supraviețui. Lucrul acesta este accentuat în special prin ceea ce s-a întâmplat cu Iuda Iscarioteanul. 12 Rahav s-a purtat corect și a ajutat pe iscoade să scape. „Apoi, ea i-a coborât cu o frânghie pe fereastră, deoarece casa ei era pe zidul cetății și ea locuia pe zid” (Iosua 2:15). Dacă eforturile ei în această direcție ar fi fost descoperite, fără îndoială că ea ar fi suferit moartea din partea oficialităților publice ale Ierihonului. Totuși, faptele sale nu erau rele, ci erau bune și făceau ceea ce era bun în interesul slujitorilor. Tot la fel și apostolul Pavel, a scăpat noaptea de religioniștii, guvernatorul și ofițerii lui, care căutau să-l ucidă, fiind lăsat jos de pe zid într-un coș (2Corinteni 11:32,33). Clerul, drept în sine, evlavios și ipocrit, ar spune că Pavel a făcut o mare greșeală, dar Domnul a aprobat ceea ce el a făcut. Toți cei care-l iubesc și-l servesc pe Iehova Dumnezeu, trebuie să facă bine altora atunci când li se dă ocazia, în mod deosebit acelora care sunt servii lui Dumnezeu sau membrii casei credinței (Galateni 6:10). Oricine face rău unuia dintre acei micuți ai lui Dumnezeu, nu trebuie să aștepte considerație de la Domnul. Fără îndoială că Rahav a împletit cu însăși mâinile sale harnice frânghia sau sfoara cu care i-a coborât jos de pe zidul cetății pe cei doi bărbați. Ea a avut frânghia la îndemână și a folosit-o. Ionadabii trebuie să fie energici și nu leneși și să fie pregătiți să folosească aptitudinile cu care sunt înzestrați în interesul Împărăției. Prin faptul că Rahav a acordat ajutor iscoadelor pentru a putea scăpa, ea i-a ajutat să continue în serviciul înaintării organizației lui Iehova. Aceeași regulă se aplică astăzi, în același fel, referitor la ionadabi, față de rămășiță. 13 Rahav și-a folosit capul, arătând că ea era atentă și prudentă. Înainte de a coborî iscoadele jos pe zid, ea le-a arătat pe mai departe cum să păcălească și să evite pe urmăritorii lor, ca ei să se poată întoarce și să dea un raport bun lui Iosua. Propria ei siguranță depindea de întoarcerea iscoadelor peste Iordan și raportând situația, să-i comunice lui Iosua și înțelegerea ei cu iscoadele. „Și ea le-a spus: mergeți în munți, ca să nu vă întâlniți cu urmăritorii și ascundeți -vă acolo trei zile, până când urmăritorii se vor întoarce; după aceea voi puteți merge pe drumul vostru” (Iosua 2:16). 14 Ascunderea iscoadelor pentru trei zile, le-ar fi dat posibilitatea în acel moment să se întoarcă de la Iordan la Iosua și astfel ar fi ajuns pe partea de est a Iordanului, în a zecea zi a lunii Nisan, ziua în care Iosua trebuia să înceapă marșul. Până atunci, urmăritorii ar fi retras toate gărzile de la vadurile Iordanului și ar fi abandonat urmărirea. Aici, drama profetică arată necesitatea prudenței și a urmării căii de precauție din partea celor care îl servesc pe Dumnezeu. Cei unși trebuie să 88 A Cuprins

se refugieze în „locul ascuns al Celui Prea Înalt”, reprezentat prin munți, așa după cum a poruncit Iehova (Psalmii 91:1). Când acei cu bunăvoință, vor „vedea urâciunea pustiirii”, numită de profetul Daniel și Isus, ceea ce înseamnă alianța care este hotărâtă să conducă lumea în locul lui Christos, stând în locul unde nu ar trebui să stea, asumându-și o astfel de autoritate, atunci este timpul pentru ionadabi, așa după cum Isus a avertizat, să fugă „la munți”, adică la Dumnezeu și organizația Sa, de sub conducerea lui Christos (Matei 24:15,16). Așa după cum Rahav a dat sfaturi iscoadelor, tot așa și ionadabii, sunt atenți să dea un sfat înțelept martorilor lui Iehova, în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca ei să poată scăpa de capcanele puse pentru ei de dușmanii poporului lui Dumnezeu. 15 Cele două iscoade erau legate prin jurământ, să facă tot ce pot pentru Rahav, astfel ei i-au spus: „Noi vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem”. Acel jurământ a fost făcut în Numele lui Iehova; așadar, Dumnezeu era o parte a acestui legământ. Onoarea Numelui Lui, L-a determinat să sprijine termenii acelei înțelegeri încheiate prin jurământ și El a procedat așa, salvând-o în mod miraculos pe Rahav și pe cei din casa sa. Iscoadele aveau o obligație de îndeplinit și ei trebuiau să procure un semn sau un mijloc de identifi care, pentru a fi folosit de către Rahav, semn care va garanta protecția ei, deci ei au sfătuit-o astfel pe Rahav: „iată, când vom veni în țară, tu vei lega această funie de culoare stacojie în fereastra din care ne-ai lăsat jos și vei aduce pe tatăl tău și mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău, acasă la tine” (Iosua 2:17,18). 16 Pentru onoarea Numelui Său, Iehova va salva „mulțimea mare”. Dar martorii lui Iehova trebuie să-și îndeplinească responsabilitățile față de oamenii cu bunăvoință, care alcătuiesc „mulțimea mare”, astfel încât rămășița să poată fi fără vină, cu privire la ceea ce se va întâmpla oamenilor în Armaghedon. De asemenea, ei trebuie să scoată în relief nenorocirea care se va întâmpla tuturor acelora care nu iau o cale potrivită de acțiune, trebuie să le spună cum pot fi identificați și cum li se poate garanta ocrotire de Executor. Sfoara sau frânghia „de culoare stacojie” prin care Rahav a făcut posibil ca iscoadele să scape de pe zid, era aceeași frânghie de culoare stacojie pe care ea trebuia să o fixeze la fereastra ei, ca mijloc de identificare. Aceasta sugerează sângele răscumpărării Mielului lui Dumnezeu și credința „mulțimii mari” în acest sânge, în care ei și-au spălat hainele, identificându- se ca servii Domnului Dumnezeu, ca apoi să-și ia locul de partea lui Iehova și Isus Christos, pentru a-i servi în mod public (Apocalipsa 7:14,15). Acea frânghie „de un roșu aprins” era un semn expus în public; tot așa, poporul lui Dumnezeu trebuie să-și recunoască în public credința în sângele vărsat al lui Isus Christos și să ia poziție în mod deschis de partea Domnului și să-I servească, pentru garantarea ocrotirii în timpul Armaghedonului. 17 De asemenea, drama profetică arată aici obligația care stă pe umerii ionadabilor care vor forma „mulțimea mare”, potrivit căreia ei trebuie să fie activi în ducerea mesajului Împărăției la alții, pentru ca și alții să afle calea vieții. Lui Rahav i s-a cerut să-și aducă toți membrii familiei în casa ei situată pe zid, dacă ei așteptau ocrotire și mântuire, înainte de căderea Ierihonului. Lucrul acesta arată că 89 A Cuprins

membrii „mulțimii mari”, trebuie să fie serioși și energici, făcând tot ceea ce le stă în putință pentru a aduna și pe alții care fac parte din clasa „altor oi” ale lui Isus Christos și o astfel de obligație din partea lor, este accentuată prin cuvintele Domnului, consemnate în Apocalipsa 22:17. Ionadabii nu trebuie să aștepte să aibă favoarea și ocrotirea lui Dumnezeu, dacă ei sunt inactivi, primesc adevărul, dar apoi nu fac nimic pentru a-l face de cunoscut și altora. Faptele arată că mulți ionadabi, aproape imediat după ce află adevărul cu privire la Împărăție, se ocupă cu ducerea acestui mesaj și la alții; ei fac acest lucru mergând din casă în casă cu fonograful, cu literatura și informând oamenii care doresc să asculte cu privire la îngrijirile pline de îndurare ale lui Dumnezeu pentru ei, dacă dau atenție cuvintelor Sale. Obligația lor față de lucrarea de mărturie, este așadar scoasă în relief. 18 Ionadabii fug la organizația lui Dumnezeu de sub Isus Christos și faptul că ei trebuie să rămână credincioși sub ocrotirea de aici, a fost prezis și în acest tablou profetic. „Și oricine va ieși pe ușa casei tale în stradă, sângele lui va cădea asupra capului lui și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casa ta, dacă mâinile cuiva vor fi asupra lui, sângele lui va cădea asupra capului nostru” (Iosua 2:19). 19 Această cerință este în deplină armonie cu legea lui Dumnezeu, guvernând pe cei care fugeau spre cetățile de scăpare și spre casele însemnate cu sânge din Egipt, în timpul paștelui. A rămâne înăuntrul organizației Domnului înainte și în timpul manifestării mâniei lui Iehova în Armaghedon, înseamnă siguranță și ocrotire. A nesocoti porunca lui Dumnezeu și a merge afară, în lume, pentru a căuta aprobare și protecție din partea oamenilor, înseamnă nimicire. „Sângele lui va cădea asupra capului său”. Lui Rahav și casei sale i-a fost garantată ocrotire deplină, dacă ei își păstrau cu credincioșie înțelegerea și ascultau instrucțiunile; tot așa este și cu cei care afirmă că-L servesc pe Iehova Dumnezeu acum. 20 Din nou, credincioșia celor consacrați unii față de alții și față de Domnul, este arătată prin această dramă: „și dacă tu trădezi această lucrare a noastră, atunci noi vom fi eliberați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem” (Iosua 2:20). Exprimat în limbaj obișnuit, rămășița și „mulțimea mare” trebuie să fie și sunt cu adevărat strâns uniți împreună cu legăturile altruismului și ei trebuie să-și protejeze interesele unii altora. În contrazicere cu aceasta, Dalila l-a trădat pe Samson, însă o astfel de procedură nu va fi tolerată de Domnul printre acei care au fost de acord să împlinească voia Lui. Compromisul sau asocierea cu dușmanul, anulează toate pretențiile pentru ocrotire din partea Domnului. Aceasta arată că aceia care fac parte din „mulțimea mare”, trebuie să fie credincioși intereselor Împărăției lui Dumnezeu și să nu permită nimic care să-i întoarcă de la aceasta. 21 Înțelegerea încheiată cu jurământ a fost făcută, explicată și înțeleasă între Rahav și iscoade, după care aceștia și-au continuat imediat drumul spre ascunzătoarea din munți. Mai târziu, Rahav a fost credincioasă în împlinirea părții ei din înțelegere, atârnând pe zid frânghia care servea ca semn, arătând astfel că ea stătea neclintită în credința sa față de Dumnezeu. „Și ea a spus: fie după cuvintele voastre. Și ea i-a trimis, iar ei s-au îndepărtat; ea a legat sfoara de culoare stacojie în