Pagină:Drama-of-vindication-part-II-1939.djvu/9

15 FEBRUARIE 1939

TURNUL DE VEGHERE

57

serviciul acesteia, pe care Domnul Dumnezeu le-a pregătit pentru ei? La acel timp, Spiritul Sfânt nu fusese „turnat peste toată carnea” (Ioel 2:28,29). Acum, amintiți-vă ce s-a întâmplat, lăsa-ți speranța să crească și bucurați-vă.

²⁷ Așa cum Iosua era la comanda izraeliților, tot așa Mai Marele Iosua, Isus Christos, și-a condus poporul în timpul mai sus menționat, în împlinirea dramei profetice: „S-a întâmplat după trei zile, când căpeteniile s-au dus prin mijlocul oștirii” (Iosua 3:2). Cele trei zile menționate aici, corespund celor trei ani, din anul 1919 până în anul 1922, timp în care au fost multe speculații în ceea ce privește însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu și în special elementul „bătrânilor aleși”, care publicau multe preziceri. Unii dintre cei credincioși, au îndemnat la curaj, în timp ce alții au devenit timizi și speriați și au insistat să se retragă, ne-mai încercând să înainteze. Revista Turnul de Veghere din 1 și 15 august 1919, conținea articolul „Binecuvântați sunt cei fără frică” și insista asupra acțiunii lui Elisei la râul Iordan și la minunea care a fost înfăptuită acolo, prin despărțirea apelor. Congresul din Cedar Point din acel an, a fost începutul dezbaterii în public a acestor chestiuni importante. Un număr special al revistei Epoca de Aur, mare parte din conținutul căreia fusese scris în spatele zidurilor închisorii, a fost publicat și la scurt timp după aceasta, patru milioane de exemplare au fost distribuite, lucru care a demascat pe religioniștii care au condus și conduc încă, în opoziție față de mesajul Împărăției lui Dumnezeu. Când acel număr al revistei Epoca de Aur a fost gata pentru distribuire, unii au protestat și s-au plâns împotriva distribuirii ei, acuzând că acțiunea era rezultatul opiniei unui singur om și că cei îndrăzneți au urmat un om, în timp ce cei care au obiectat au preferat să dea atenție celui care odată i-a condus și care atunci era mort, iar apoi ei au folosit aceasta ca o scuză pentru a nu face nimic pentru înaintarea lucrării. Mai degrabă au insistat ca poporul Domnului să stea liniștit și să vorbească despre iubire și să nu atace dușmanul. Cei care au obiectat s-au îndoit și au negat că Domnul se mai folosea de Turnul de Veghere. Rezultatul a fost o mare zguduire, care este foarte bine comparată cu oprirea peste noapte lângă apele tulburi ale râului Iordan, fără a avea la îndemână nici un fel de mijloace omenești pentru a-l traversa. Atât în tabloul profetic cât și în anti-tip, cei credincioși s-au încrezut în Domnul. Este scris că: la porunca lui Iosua, „căpeteniile au mers prin mijlocul oștirii”, iar aceasta corespunde anului 1922, când la porunca Domnului, cei credincioși au mers prin mijlocul poporului lui Dumnezeu pentru a-i încuraja să devină activi și zeloși în serviciu.

²⁸ Iosua a dat ordin căpeteniilor sale, care l-au ascultat, așa după cum și Isus Christos, Mai Marele Iosua, și-a condus servii în anul 1922. „Ei au

poruncit poporului, spunând: când veți vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, și preoții leviți purtându-l, atunci și voi să vă ridicați de la locul vostru și să mergeți după el” (Iosua 3:3). Acele instrucțiuni de organizare au fost date, în anti-tip, de Mai Marele Iosua, Isus Christos și au fost transmise prin servii Săi poporului consacrat de pe pământ. Peste vechiul chivot al legământului, se odihnea lumina Shekinah, arătând prezența lui Iehova. După cum Iehova este capul lui Isus Christos, chivotul reprezenta aici pe Isus Christos, sub comanda Celui Atotputernic (Psalmii 80:1; 99:1; 1Corinteni 11:3).

²⁹ Esența mesajului sau poruncii transmise celor credincioși, a fost aceasta: când veți vedea că Domnul Dumnezeu Iehova, reprezentat de Mesagerul Său, Isus Christos, este la Templu (Maleahi 3:1), ilustrat în această dramă prin chivot, atunci este timpul pentru înaintare, urmați porunca Domnului și nu conducerea omului, „urmează pe Miel, oriunde merge el” (Apocalipsa 14:4). Izraeliții aflați acum pe malurile Iordanului, nu au mai avut norul în timpul zilei și stâlpul de foc în timpul nopții, pentru a-i conduce. Ei trebuiau să privească și să urmeze chivotul legământului. Tot așa, odată cu venirea lui Isus Christos la Templu, Duhul Sfânt nu a mai servit ca un ghid celor consacrați, ci Domnul Isus, chivotul anti -tipic al legământului, Reprezentantul lui Iehova de la acel timp înainte, călăuzește și conduce mișcarea poporului lui Iehova. Cei care au refuzat să-l vadă pe Christos în Templu, au căzut.

³⁰ Preoții izraeliților, purtând chivotul legământului pe umerii lor, erau cu mai mult de jumătate de milă înaintea restului izraeliților și ei conduceau marșul: „Dar între voi va fi o depărtare de aproape două mii de coți; să nu veniți mai aproape de el, ca să puteți cunoaște drumul pe care trebuie să mergeți; deoarece nu ați mai trecut pe aici” (Iosua 3:4).

³¹ Poporul putea vedea chivotul, urmând pe cei ce-l purtau. Din anul 1919 înainte, Isus Christos, chivotul anti-tipic, este văzut la templu, prin credință, și de acolo El călăuzește și conduce pe toți cei devotați Lui și lui Iehova Dumnezeu. În anul 1919 și după aceea, martorii lui Iehova au avut nevoie de conducerea lui Isus Christos, deoarece ei erau angajați acum într-o lucrare care i-a condus pe cărări neumblate. Aceasta era o lucrare nouă, diferită de cea a „periodului Ilie” al serviciului. Acum este ușor de observat cât de greu a fost în acel timp, în anul 1919, pentru ca unii să părăsească conducerea unui om, pe care ei l-au înțeles a fi „servul credincios și înțelept” și al „șaptelea mesager”. Ei au găsit că este greu să părăsească Studiile în Scripturi și cartea Mana Zilnică și să se zbată pentru mai multă activitate,