Pagină:Obadiah-part-I-1936.djvu/14: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
<div style="text-align:center;font-weight:bold;">
+
<div style="text-align: center; font-size: 1.5em; font-weight: bold"> SUFERINȚA OMENIRII: DE CE A FOST
<div style="text-align:center;font-weight:bold;">
+
PRELUNGITĂ? </div>
<h1 style="text-align:center;font-weight:bold;border-bottom:0">SUFERINȚA OMENIRII: DE CE A FOST
+
 
PRELUNGITĂ?</h1>
+
{{raw:data:c
</div> Isus Cristos a fost omorât, și în a treia zi Dumnezeu L-a înviat din moarte. (1Cor. 15:4). El spusese când era pe pământ că Dumnezeu îi dăduse marele privilegiu de a dobândi viață inerentă, sau nemurire. (Ioan 5:26). Când a fost înviat din morți El a fost ridicat ca chipul expres al lui Iehova, posedând nemurire, și viu în vecii vecilor. (Evr. 1:3; Rev. 1:18). Învierea lui Cristos Isus ca o creatură divină este o garanție că toți membrii trupului Său trebuie să fie ridicați cu învierea Lui, la nemurire. Acesta este motivul pentru care creștinul este sfătuit să caute gloria, onoarea, nemurirea și viața veșnică. (Rom. 2:7). Nemurirea înseamnă viață în cea mai înaltă stare, și este indestructibilă. Este scris: „Fiindcă, așa cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi readuși la viață în Cristos. Dar fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod; după aceea, în timpul prezenței Sale, cei ce sunt ai lui Cristos”. (1Cor. 15:22, 23). Cristos Isus a fost primul înviat; și membrii trupului Său, sau biserica, sunt înviați la a doua Sa venire; și ei sunt înviați la nemurire, la o moștenire nestricăcioasă.
+
| {{raw:data:p|nq|Isus Cristos a fost omorât, și în a treia zi Dumnezeu L-a înviat din moarte. (1Cor. 15:4). El spusese când era pe pământ că Dumnezeu îi dăduse marele privilegiu de a dobândi viață inerentă, sau nemurire. (Ioan 5:26). Când a fost înviat din morți El a fost ridicat ca chipul expres al lui Iehova, posedând nemurire, și viu în vecii vecilor. (Evr. 1:3; Rev. 1:18). Învierea lui Cristos Isus ca o creatură divină este o garanție că toți membrii trupului Său trebuie să fie ridicați cu învierea Lui, la nemurire. Acesta este motivul pentru care creștinul este sfătuit să caute gloria, onoarea, nemurirea și viața veșnică. (Rom. 2:7). Nemurirea înseamnă viață în cea mai înaltă stare, și este indestructibilă. Este scris: „Fiindcă, așa cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi readuși la viață în Cristos. Dar fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod; după aceea, în timpul prezenței Sale, cei ce sunt ai lui Cristos”. (1Cor. 15:22, 23). Cristos Isus a fost primul înviat; și membrii trupului Său, sau biserica, sunt înviați la a doua Sa venire; și ei sunt înviați la nemurire, la o moștenire nestricăcioasă.}}
Apostolul Pavel a scris: „Pentru că voi ați murit, iar viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Când Cristos, care este viața noastră, se va arăta, vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie” (Col. 3:3,4). Argumentul aici este că acela care este născut prin spiritul lui Dumnezeu și adus ca un fiu spiritual al lui Dumnezeu este mort ca creatură umană și că dreptul lui la viață este ascuns cu Cristos Isus, și că atunci când apare Cristos la a doua Sa venire atunci are loc învierea. Este scris din nou cu privire la acești oameni: „Preaiubiților, acum suntem fiii lui Dumnezeu,dar ce vom fi nu s-a dezvăluit încă; dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; căci Îl vom vedea așa cum este”. - 1 Ioan 3:2.
+
{{raw:data:p|nq|Apostolul Pavel a scris: „Pentru că voi ați murit, iar viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Când Cristos, care este viața noastră, se va arăta, vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie” (Col. 3:3,4). Argumentul aici este că acela care este născut prin spiritul lui Dumnezeu și adus ca un fiu spiritual al lui Dumnezeu este mort ca creatură umană și că dreptul lui la viață este ascuns cu Cristos Isus, și că atunci când apare Cristos la a doua Sa venire atunci are loc învierea. Este scris din nou cu privire la acești oameni: „Preaiubiților, acum suntem fiii lui Dumnezeu,dar ce vom fi nu s-a dezvăluit încă; dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; căci Îl vom vedea așa cum este”. - 1 Ioan 3:2.}}
Aceasta este o dovadă că membrii creației noi în timp ce sunt pe pământ nu știu cum va fi gloria învierii Lui, dar că ei vor fi ca Cristos Isus pentru că vor fi cu El și îl vor vedea așa cum este El, și vor fi membrii familiei regale a lui Dumnezeu din cer. Aceasta este coroborat în continuare cu afirmația din Revelația 20:6: „Fericit și sfânt este cel ce are parte de prima înviere. Asupra lor moartea a doua nu are putere, ci ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu El o mie de ani”. - Rev. 20:6.
+
{{raw:data:p|nq|Aceasta este o dovadă că membrii creației noi în timp ce sunt pe pământ nu știu cum va fi gloria învierii Lui, dar că ei vor fi ca Cristos Isus pentru că vor fi cu El și îl vor vedea așa cum este El, și vor fi membrii familiei regale a lui Dumnezeu din cer. Aceasta este coroborat în continuare cu afirmația din Revelația 20:6: „Fericit și sfânt este cel ce are parte de prima înviere. Asupra lor moartea a doua nu are putere, ci ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu El o mie de ani”. - Rev. 20:6.}}
Cu privire la timpul învierii, este scris: „Pentru că însuși Domnul va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, iar cei morți în Cristos se vor scula primii”. (1 Tes. 4:16). Aceasta dovedește că creștinii care au murit de-a lungul erei creștine nu au mers direct în cer la moarte, ci că trebuie să rămână morți până la a doua venire a Domnului nostru; și atunci, când El își ia puterea ca să domnească, cei credincioși în Cristos vor fi înviați primii. Cuvântul „strigăt”, așa cum este folosit în acest text, înseamnă o poruncă de autoritate, care arată că el se referă la timpul când Domnul Isus, ca mare Mare Preot al lui Iehova, preia autoritatea, și își începe domnia. - Ps. 110:2.
+
{{raw:data:p|nq|Cu privire la timpul învierii, este scris: „Pentru că însuși Domnul va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, iar cei morți în Cristos se vor scula primii”. (1 Tes. 4:16). Aceasta dovedește că creștinii care au murit de-a lungul erei creștine nu au mers direct în cer la moarte, ci că trebuie să rămână morți până la a doua venire a Domnului nostru; și atunci, când El își ia puterea ca să domnească, cei credincioși în Cristos vor fi înviați primii. Cuvântul „strigăt”, așa cum este folosit în acest text, înseamnă o poruncă de autoritate, care arată că el se referă la timpul când Domnul}}
Creația nouă completă a lui Dumnezeu va constitui mare preoție regală a lui Dumnezeu, preoție care a fost prefigurată cu mult timp în urmă de Melhisedec, care a fost atât rege al Salemul din vechime, cât și „preot al Dumnezeului Celui Preaînalt”, și care, de asemenea, a binecuvântat pe patriarhul Avraam după ce Dumnezeu îi dăduse victoria asupra dușmanilor. (Gen. 14:18-20). Isus, Capul creației noi este singurul „sămânța lui Avraam”, și membrii trupului Său ai creației noi sunt făcuți o parte a acestei semințe a lui Avraam fiind adoptați de Iehova Dumnezeu, Mai Marele Avraam. În Cristos Isus, „Sămânța”, urmează să fie binecuvântate toate familiile pământului. (Gen. 12:3; 22:18). Creația nouă constituie caracteristica încoronatoare a întregii creații a lui Dumnezeu. Creația aceasta este aceea care primește viață și nemurire, și va fi pentru totdeauna spre slava lui Iehova Dumnezeu.
+
|{{raw:data:p|nq|Isus, ca mare Mare Preot al lui Iehova, preia autoritatea, și își începe domnia. - Ps. 110:2.}}
Au trecut mai mult de șase mii de ani de când Iehova a creat pe omul perfect Adam, care a eșuat. Pentru mai mult de două mii de ani Dumnezeu a făcut să fie puse în scenă mari imagini vii, care prefigurează dezvoltarea acestei creații noi. Pentru alți aproape două mii de ani El selectează și dezvoltă această creație nouă. În toată această perioadă de timp rasa umană a suferit boală, necaz, și moarte. Satan a profitat de timp, ca să încerce să întoarcă mințile oamenilor de la Iehova. Mulți creștini declarați au întrebat: De ce trebuie să existe atâta suferință printre popoarele pământului?
+
{{raw:data:p|nq|Creația nouă completă a lui Dumnezeu va constitui mare preoție regală a lui Dumnezeu, preoție care a fost prefigurată cu mult timp în urmă de Melhisedec, care a fost atât rege al Salemul din vechime, cât și „preot al Dumnezeului Celui Preaînalt”, și care, de asemenea, a binecuvântat pe patriarhul Avraam după ce Dumnezeu îi dăduse victoria asupra dușmanilor. (Gen. 14:18-20). Isus, Capul creației noi este singurul „sămânța lui Avraam”, și membrii trupului Său ai creației noi sunt făcuți o parte a acestei semințe a lui Avraam fiind adoptați de Iehova Dumnezeu, Mai Marele Avraam. În Cristos Isus, „Sămânța”, urmează să fie binecuvântate toate familiile pământului. (Gen. 12:3; 22:18). Creația nouă constituie caracteristica încoronatoare a întregii creații a lui Dumnezeu. Creația aceasta este aceea care primește viață și nemurire, și va fi pentru totdeauna spre slava lui Iehova Dumnezeu.}}
„Căci știm”, spune apostolul Pavel, „ că toată creația geme și suferă împreună, până acum.” (Rom. 8:22). Nu numai că această afirmație a raportului divin este adevărată, ci fiecare om poate să mărturisească despre faptul suferinței umane. Nu există nici o creatură umană pe pământ care să fie perfectă, și nimeni care a trăit nu a trăit fără suferință. Din leagăn până la mormânt fiecare a experimentat durere. Mulți au întrebat de ce a fost așa. Există un timp rânduit pentru om să cunoască motivul pentru aceasta.  
+
{{raw:data:p|nq|Au trecut mai mult de șase mii de ani de când Iehova a creat pe omul perfect Adam, care a eșuat. Pentru mai mult de două mii de ani Dumnezeu a făcut să fie puse în scenă mari imagini vii, care prefigurează dezvoltarea acestei creații noi. Pentru alți aproape două mii de ani El selectează și dezvoltă această creație nouă. În toată această perioadă de timp rasa umană a suferit boală, necaz, și moarte. Satan a profitat de timp, ca să încerce să întoarcă mințile oamenilor de la Iehova. Mulți creștini declarați au întrebat: De ce trebuie să existe atâta suferință printre popoarele pământului?}}
Moartea este un dușman mare. Acest dușman a distrus fiecare casă. Diavolul a făcut pe oameni să creadă că Dumnezeu este responsabil pentru moartea din mijlocul rasei umane. Dimpotrivă, moartea a rezultat din pricina păcatului, și păcatul a intrat în lume din cauza neascultării omului de legea dreaptă a lui Dumnezeu. Diavolul însușii este acela care a provocat această neascultare. Omul nu a ascultat de bunăvoie pe Dumnezeu și a dat ascultare dușmanului. Când un anumit membru iubit al familiei moare cei care plâng de pierderea făcută sunt auziți deseori spunând: „Cum poate un Dumnezeu drept și iubitor să ia pe preaiubitul nostru?” Când oamenii înțeleg planul lui Dumnezeu și desfășurarea lui, nu se va pune o astfel de întrebare. Atunci oamenii nu se vor întrista ca cei care n- au speranță. Nu poate exista nici o speranță fără cunoștință; prin urmare, rezultă necesitatea de a cunoaște adevărul lui Dumnezeu care arată calea spre viață și fericire.
+
{{raw:data:p|nq|„Căci știm”, spune apostolul Pavel, „ că toată creația geme și suferă împreună, până acum.” (Rom. 8:22). Nu numai că această afirmație a raportului divin este adevărată, ci fiecare om poate să mărturisească despre faptul suferinței umane. Nu există nici o creatură umană pe pământ care să fie perfectă, și nimeni care a trăit nu a trăit fără suferință. Din leagăn până la mormânt fiecare a experimentat durere. Mulți au întrebat de ce a fost așa. Există un timp rânduit pentru om să cunoască motivul pentru aceasta.}}
Nu a putut oare Dumnezeu să facă pe om astfel încât să nu păcătuiască, și astfel să-l fi împiedicat de la atâta suferință? Desigur, Dumnezeu, fiind Atotputernic, ar fi putut face o creatură și s-o numească om și să-l facă în așa fel ca să-i fi fost imposibil să păcătuiască. Faptul că nu a făcut așa este de la sine o dovadă că a avut un motiv bun și suficient pentru a nu face așa. Raportul este că Dumnezeu a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Aceasta înseamnă că omul a fost înzestrat cu înțelepciune, dreptate, dragoste și putere. A fost plănuit ca omul să se folosească de aceste facultăți; altfel Dumnezeu nu l-ar fi înzestrat cu acestea.
+
{{raw:data:p|nq|Moartea este un dușman mare. Acest dușman a distrus fiecare casă. Diavolul a făcut pe oameni să creadă că Dumnezeu este responsabil pentru moartea din mijlocul rasei umane. Dimpotrivă, moartea a rezultat din pricina păcatului, și păcatul a intrat în lume din cauza neascultării omului de legea dreaptă a lui Dumnezeu. Diavolul însușii este acela care a provocat această neascultare. Omul nu a ascultat de bunăvoie pe Dumnezeu și a dat ascultare dușmanului. Când un anumit membru iubit al familiei moare cei care plâng de pierderea făcută sunt auziți deseori spunând: „Cum poate un Dumnezeu drept și iubitor să ia pe preaiubitul nostru?” Când oamenii înțeleg planul lui Dumnezeu și desfășurarea lui, nu se va pune o astfel de întrebare. Atunci oamenii nu se vor întrista ca cei care n- au speranță. Nu poate exista nici o speranță fără cunoștință; prin urmare, rezultă necesitatea de a cunoaște adevărul lui Dumnezeu care arată calea spre viață și fericire.}}
Dumnezeu a creat pe om cu trup, minte, voință și afecțiuni; și El a dorit ca omul să folosească toate facultățile cu care a fost înzestrat. Pentru a-și folosi voința însemna că omul trebuia să hotărască să facă sau să nu facă ceea ce-i era prezentat. Omul a fost informat că a asculta de Dumnezeu este bine, că a-L neasculta este păcat și aduce moarte. Din moment ce omul a fost înzestrat cu putere de voință, rezultă așadar, că Adam a trebuit să aleagă să facă bine sau rău, și să suporte consecințele. Să presupunem că Dumnezeu l-ar fi creat astfel încât să nu poată alege răul, ci ar fi fost obligat să facă binele, atunci el ar fi fost pur și simplu o mașină, fără nici o libertate de acțiune inteligentă.
+
}}
Dumnezeu l-a creat pe om perfect și l-a creat pentru buna plăcere a Sa. (Rev. 4:11), Dumnezeu nu găsește plăcere în lucrurile rele. (Ps. 5:4). Totodată, Dumnezeu nu obligă nici o creatură să facă binele. Scopul Său este ca fericirea și viața să fie rezultatul pentru cei ce fac binele, și suferința și moartea pentru cei ce fac răul. Dacă Dumnezeu ar fi făcut pe om astfel încât să nu poată comită răul, aceasta ar fi fost echivalent cu a a-l obliga să facă binele. Ascultarea forțată nu aduce fericire adevărată Creatorului sau creaturii.
 
Dumnezeu este dragoste, și prin urmare, este expresia perfectă a altruismului. El dorește ca făpturile Sale inteligente să-L iubească și să-L servească datorită iubirii pentru El. Un astfel de rezultat nu ar fi posibil dacă serviciu nu este voluntar. Omul trebuie să fie ca Dumnezeu pentru ca să fie fericit, ceea ce înseamnă că trebuie să fie altruist. Atunci de ce a pedepsit Dumnezeu neascultarea, dacă El este altruist? Pentru că Dumnezeu este bun; și tot ce I se 333
 
opune este rău; și cel ce refuză să asculte de Dumnezeu se aliază cu nelegiuirea, care aduce nefericire atât lui, cât și Creatorului. Dragostea, sau altruismul, înseamnă a căuta bunăstarea altora, și dacă Dumnezeu ar fi refuzat să pedepsească neascultarea aceasta ar fi fost în detrimentul și spre binele omului.
 
Dacă Dumnezeu și-ar exercita puterea ca să oblige pe om să asculte, atunci ar fi inconsecvent; și este imposibil ca Dumnezeu să fie inconsecvent. De ce ar fi El inconsecvent? Pentru că a obliga pe om să-L asculte ar fi un lucru egoist; și Dumnezeu nu poate fi egoist, pentru că El este expresia desăvârșită a altruismului. El dorește ca creaturile Sale să fie ca El, adică, conduși de dragoste sau altruism. El nu-și exercită puterea pentru a obliga ascultarea, însă își exercită puterea să pedepsească neascultarea pentru binele unuia care nu ascultă. Creatura care iubește pe Creatorul și care-L iubește în mod suprem va asculta de El. Din acest motiv regula Lui este anunțată de Isus, Fiul Său preaiubit, astfel:
 
„Cine are poruncile Mele și le respectă, acela Mă iubește, iar cel care Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu; și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta clar lui. Isus i-a răspuns și i-a zis: Dacă cineva Mă iubește, va respecta cuvântul Meu și Tatăl meu îl va iubi, și noi vom veni la el și ne vom face locuința cu el. Cine nu Mă iubește nu respectă cuvintele Mele. Cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci este al Tatălui, care m-a trimis.” - Ioan 14:21, 23, 24.
 
Din același motiv este scris: „Dragostea este împlinirea legii”. (Rom. 13:10). Aceasta înseamnă că cel care este condus de altruism în devotamentul său față de Dumnezeu, și care ascultă din acest motiv, îndeplinește orice cerință a legii lui Dumnezeu. Dacă Adam ar fi manifestat dragoste față de Dumnezeu, L-ar fi ascultat. Adam a fost egoist și a dorit să se servească pe sine. Soția lui a fost o parte din el, și din motive egoiste el a vrut să fie cu ea; prin urmare, nu a ascultat pe Dumnezeu.
 
Iehova nu a făcut niciodată ceva contrar iubirii, și nici nu va face așa ceva. El a dat această poruncă Israeliților: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu toată puterea ta”. (Deut. 6:5). Unii poate că pun următoarea întrebare: Nu a fost oare aceasta o regulă care obliga pe israeliți să-L iubească, și nu a fost influențată aceasta de egoism din partea lui Iehova? Nu! Israeliții erau atunci imperfecți. Dumnezeu a fost singurul lor Prieten adevărat. Ascultarea de poruncile Lui a însemnat viață pentru ei. Ei au putut asculta numai dacă iubeau pe Iehova; prin urmare, Iehova a dat porunca, nu din cauza egoismului din partea Sa, și pentru binele și bunăstarea israeliților. Aceasta anunță regula de neschimbat a lui Iehova că cel care vrea să se bucure de viață și fericire trebuie să iubească pe Domnul Iehova cu toată inima, mintea, sufletul și ființa sa.
 
Pentru a fi complet fericit omul trebuie să-și exercite voința în mod liber, și întotdeauna să fie îndemnat să facă aceasta de dragoste sau altruism. Experiența arată că dacă el este împins de egoism și face rău, suferă. Dacă este îndemnat de altruism și face binele, este binecuvântat.
 
Este posibil să fi fost multe motive pentru care Dumnezeu nu a făcut pe om astfel încât el să nu poată păcătui, și pentru care a permis ca răutatea să aibă
 
334
 
stăpânire așa mult timp; însă este cert că există cel puțin trei motive bune și suficiente care ies în evidență, și acestea sunt: Primul, să dovedească că El poate să pună creaturi pe acest pământ care, în situații de ispită și necaz, își vor menține integritatea și devotamentul complet față de El; al doilea, să ofere timp suficient pentru alegerea și dezvoltarea creației noi, prin care urmează să fie eradică nelegiuirea și să vină binecuvântările vieții și ale fericirii la oameni la timpul rânduit; și al treilea, să ofere timp suficient lui Satan Diavolul să rămână și să depășească limita în nelegiuirea de a încerca să întoarcă pe toți oamenii de la Iehova Dumnezeu, înainte ca Dumnezeu să-și manifeste puterea asupra lui Satan și a organizației lui. Această perioadă de timp a mai fost permisă pentru nașterea unui număr suficient de creaturi umane care să umple pământul când Împărăția lui Dumnezeu este întemeiată pe pământ și numele lui Dumnezeu este justificat și toți cei ascultători ai rasei umane sunt ridicați la perfecțiune pe un pământ curățat.
 

Versiunea curentă din 6 decembrie 2020 17:03

Această pagină nu a fost verificată


SUFERINȚA OMENIRII: DE CE A FOST PRELUNGITĂ?


Isus Cristos a fost omorât, și în a treia zi Dumnezeu L-a înviat din moarte. (1Cor. 15:4). El spusese când era pe pământ că Dumnezeu îi dăduse marele privilegiu de a dobândi viață inerentă, sau nemurire. (Ioan 5:26). Când a fost înviat din morți El a fost ridicat ca chipul expres al lui Iehova, posedând nemurire, și viu în vecii vecilor. (Evr. 1:3; Rev. 1:18). Învierea lui Cristos Isus ca o creatură divină este o garanție că toți membrii trupului Său trebuie să fie ridicați cu învierea Lui, la nemurire. Acesta este motivul pentru care creștinul este sfătuit să caute gloria, onoarea, nemurirea și viața veșnică. (Rom. 2:7). Nemurirea înseamnă viață în cea mai înaltă stare, și este indestructibilă. Este scris: „Fiindcă, așa cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi readuși la viață în Cristos. Dar fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod; după aceea, în timpul prezenței Sale, cei ce sunt ai lui Cristos”. (1Cor. 15:22, 23). Cristos Isus a fost primul înviat; și membrii trupului Său, sau biserica, sunt înviați la a doua Sa venire; și ei sunt înviați la nemurire, la o moștenire nestricăcioasă.
Apostolul Pavel a scris: „Pentru că voi ați murit, iar viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Când Cristos, care este viața noastră, se va arăta, vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie” (Col. 3:3,4). Argumentul aici este că acela care este născut prin spiritul lui Dumnezeu și adus ca un fiu spiritual al lui Dumnezeu este mort ca creatură umană și că dreptul lui la viață este ascuns cu Cristos Isus, și că atunci când apare Cristos la a doua Sa venire atunci are loc învierea. Este scris din nou cu privire la acești oameni: „Preaiubiților, acum suntem fiii lui Dumnezeu,dar ce vom fi nu s-a dezvăluit încă; dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; căci Îl vom vedea așa cum este”. - 1 Ioan 3:2.
Aceasta este o dovadă că membrii creației noi în timp ce sunt pe pământ nu știu cum va fi gloria învierii Lui, dar că ei vor fi ca Cristos Isus pentru că vor fi cu El și îl vor vedea așa cum este El, și vor fi membrii familiei regale a lui Dumnezeu din cer. Aceasta este coroborat în continuare cu afirmația din Revelația 20:6: „Fericit și sfânt este cel ce are parte de prima înviere. Asupra lor moartea a doua nu are putere, ci ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu El o mie de ani”. - Rev. 20:6.
Cu privire la timpul învierii, este scris: „Pentru că însuși Domnul va coborî din cer cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, iar cei morți în Cristos se vor scula primii”. (1 Tes. 4:16). Aceasta dovedește că creștinii care au murit de-a lungul erei creștine nu au mers direct în cer la moarte, ci că trebuie să rămână morți până la a doua venire a Domnului nostru; și atunci, când El își ia puterea ca să domnească, cei credincioși în Cristos vor fi înviați primii. Cuvântul „strigăt”, așa cum este folosit în acest text, înseamnă o poruncă de autoritate, care arată că el se referă la timpul când Domnul
Isus, ca mare Mare Preot al lui Iehova, preia autoritatea, și își începe domnia. - Ps. 110:2.
Creația nouă completă a lui Dumnezeu va constitui mare preoție regală a lui Dumnezeu, preoție care a fost prefigurată cu mult timp în urmă de Melhisedec, care a fost atât rege al Salemul din vechime, cât și „preot al Dumnezeului Celui Preaînalt”, și care, de asemenea, a binecuvântat pe patriarhul Avraam după ce Dumnezeu îi dăduse victoria asupra dușmanilor. (Gen. 14:18-20). Isus, Capul creației noi este singurul „sămânța lui Avraam”, și membrii trupului Său ai creației noi sunt făcuți o parte a acestei semințe a lui Avraam fiind adoptați de Iehova Dumnezeu, Mai Marele Avraam. În Cristos Isus, „Sămânța”, urmează să fie binecuvântate toate familiile pământului. (Gen. 12:3; 22:18). Creația nouă constituie caracteristica încoronatoare a întregii creații a lui Dumnezeu. Creația aceasta este aceea care primește viață și nemurire, și va fi pentru totdeauna spre slava lui Iehova Dumnezeu.
Au trecut mai mult de șase mii de ani de când Iehova a creat pe omul perfect Adam, care a eșuat. Pentru mai mult de două mii de ani Dumnezeu a făcut să fie puse în scenă mari imagini vii, care prefigurează dezvoltarea acestei creații noi. Pentru alți aproape două mii de ani El selectează și dezvoltă această creație nouă. În toată această perioadă de timp rasa umană a suferit boală, necaz, și moarte. Satan a profitat de timp, ca să încerce să întoarcă mințile oamenilor de la Iehova. Mulți creștini declarați au întrebat: De ce trebuie să existe atâta suferință printre popoarele pământului?
„Căci știm”, spune apostolul Pavel, „ că toată creația geme și suferă împreună, până acum.” (Rom. 8:22). Nu numai că această afirmație a raportului divin este adevărată, ci fiecare om poate să mărturisească despre faptul suferinței umane. Nu există nici o creatură umană pe pământ care să fie perfectă, și nimeni care a trăit nu a trăit fără suferință. Din leagăn până la mormânt fiecare a experimentat durere. Mulți au întrebat de ce a fost așa. Există un timp rânduit pentru om să cunoască motivul pentru aceasta.
Moartea este un dușman mare. Acest dușman a distrus fiecare casă. Diavolul a făcut pe oameni să creadă că Dumnezeu este responsabil pentru moartea din mijlocul rasei umane. Dimpotrivă, moartea a rezultat din pricina păcatului, și păcatul a intrat în lume din cauza neascultării omului de legea dreaptă a lui Dumnezeu. Diavolul însușii este acela care a provocat această neascultare. Omul nu a ascultat de bunăvoie pe Dumnezeu și a dat ascultare dușmanului. Când un anumit membru iubit al familiei moare cei care plâng de pierderea făcută sunt auziți deseori spunând: „Cum poate un Dumnezeu drept și iubitor să ia pe preaiubitul nostru?” Când oamenii înțeleg planul lui Dumnezeu și desfășurarea lui, nu se va pune o astfel de întrebare. Atunci oamenii nu se vor întrista ca cei care n- au speranță. Nu poate exista nici o speranță fără cunoștință; prin urmare, rezultă necesitatea de a cunoaște adevărul lui Dumnezeu care arată calea spre viață și fericire.