Pagină:Feast-of-conspirators-part-I-1934.djvu/4

324

TURNUL DE VEGHE

BROOKLYN, N. Y.

și despre justificarea lui ulterioară. - Daniel 8; vezi T. V. 1933, paginile 179-186, 195-202, 211-219.

⁴ Timpul împlinirii ilustrației profetice despre ospățul lui Belșațar pare a fi cu puțin timp înainte de Armaghedon. Prin urmare înregistrarea începe așa cum este descrisă în capitolul al cincilea din Daniel și începe în felul acesta: „Belșațar regele, a dat un mare ospăț celor o mie de domnitori ai lui, și a băut vin înaintea celor o mie” (Daniel 5:1). Acest ospăț a fost ținut în palatul regelui și chiar în aceiași noapte acel Babilon a fost răsturnat de Mezi și Perși, deci prin urmare trebuie să reprezinte un timp după ce Cristos își începe domnia și este trimis în față să alunge dușmanul și cu puțin timp înainte de marea zi a Dumnezeului Atotputernic. Aceasta fixează definitiv timpul pentru împlinirea ilustrației profetice după 1914 și puțin înainte de bătălia Armaghedonului; deci atât scriptura cât și faptele fizice arată că profeția este acum în curs de împlinire.

⁵ Cuvântul caldeean pentru „ospăț” este „lechem”, care înseamnă „mâncând uzual împreună”. „Un ospăț este făcut pentru râsete și vinul face veselie; dar banii răspund la toate lucrurile.” (Ecleziastul 10:19) Lăcomia după câștig și putere a adus pe chefuitori împreună la o mare petrecere sau distracție uzuală a beției. Iubirea de bani, rădăcina tuturor relelor, aduce într-o adunare comună pe cei din toate națiunile care sunt înclinați să ocărească numele lui Iehova și să facă violență acelora care slujesc pe Dumnezeu, adunare comună care există chiar și acum între națiunile „creștinătății”. În timpul ospățului lui Belșațar războiul era între caldeeni pe de o parte și între mezi și persani de cealaltă parte și fără îndoială ospățul a fost ținut de Belșațar ca el și oamenii lui să poată uita pentru un timp ce se întâmpla în afara fortificațiilor lor și să le ofere oportunitatea de a concepe pe mai departe fapte de răutate. (Prov. 4:17) Mâncarea pâinii (lechem) a reprezentat bine mâncatul pâinii comune a conspirației împotriva a „cei ascunși” de Iehova. (Ps. 83:3) „Nu au cunoștință toți lucrătorii nedreptății? care mănâncă poporul meu așa cum pot mânca pâinea și nu cheamă pe Domnul.” (Ps. 14:4) Caldeenii mâncau adăpostiți în spatele zidurilor cetății, și deci în secret; și a fost plăcut pentru ei afându-se în secret. (Prov. 9:17) Cuvântul „ospăț” în evreiește este derivat din cuvântul ce înseamnă „să se hrănească”, iar în sens figurativ „a consuma” și prin implicație, „a se lupta” pentru distrugere.

⁶ „Creștinătatea” este astăzi în mare frică și agitație pentru că vede apropierea bătăliei Armaghedonului. Ei știu că ceva cumplit este iminent, dar ei nu au cunoștința Cuvântului lui Dumnezeu sau credință în el să determine ce este. Asemenea lui Faraon și mulțimii sale în Egipt în timpul plăgii a noua, ei sunt în mare întunecime. Chiar și Papa spune că proclamarea lui de „an sfânt” a eșuat să aducă roade și a închis zidul cu cărămizi de aur și a cerut de la aliații lui să se roage ca Armaghedonul să fie înlăturat. El nu înțelege că Armaghedonul va fi luptat de puterile lui Iehova Dumnezeu.

Conducătorii care simt batalia care se apropie sau marele necaz, ar dori să o minimizeze precum și rezultatele ei înfricoșătoare și prin urmare beau și mănâncă împreună, ceea ce le aduce ceva relaxare în timp ce discută și iau în considerare căi și mijloace pentru eliminarea martorilor lui Iehova. Se remarcă în acest moment că în fiecare națiune puterile conducătoare urmează exact acest curs. Belșațar a adunat o mie din domnitorii lui, înțelegându-se simbolic întregimea sau starea completă a părții pământești a organizației lui Satan. Antitipic acum este ținut un mare ospăț care cuprinde toată „creștinătatea” și dependințele ei, toate acestea fiind aduse în conspirația împotriva lui Iehova și a unșilor lui, adică împotriva tuturor celor care sunt aliniați pentru regat și care slujesc credincios pe Iehova Dumnezeu. Satan își angajează cele „trei broaște” să adune națiunile împreună pentru bătălie. (Ap. 16:13-16) Acești magnați sau „domnitori” reprezintă mai precis pe cei din cercul interior al „creștinătății”, care împreună cu regele sau funcționarii cei mai înalți controlează sau conduc poporul. Pentru a-și face curaj, ei beau o mare cantitate de vin la ospățul lor. Inimile lor sunt greu apăsate de ceea ce văd că se aproprie, întocmai cum a prezis Isus, și prin urmare Satan găsește potrivit de a da „vin celor cu inima grea”. (Proverbe 31:6; Luca 21:25,26) Acesta este „vinul violenței” direcționat împotriva poporului lui Dumnezeu și a cauzei Sale. Satan pierzând în lupta din cer, cohortele sale de pe pământ au nevoie acum de vin pentru a se înveseli, deoarece acesta este un timp de „necaz pentru locuitorii (conducători) pământului”. (Apocalipsa 12:12) Ei sunt cuprinși de nedumerire și suferință. Cei „o mie de domnitori” reprezintă bine deasemenea pe cei „zece regi” care „primesc putere ca regi o oră” timp care se încheie la Armaghedon. „Aceștia au o singură minte [să formeze și să execute conspirația împotriva aleșilor lui Dumnezeu] și vor da puterea și tăria lor fiarei. Aceștia vor face război cu Mielul.” - Ap. 17:12-14; vezi „Lumină”, cartea a doua, paginile 105, 106.

⁷ Locul sau scaunul lui Belșațar la ospăț ar fi în capul sălii sau mesei de banchet și el ar fi fără îndoială înconjurat de o companie selectă cu mulți oameni din serviciul secret bine înarmați aflați în aripile scenei. Vinul său a fost roșu, și fără îndoială ochii săi au fost de asemenea roșii. „Belșațar în timp ce gusta vinul a comandat să aducă vasele de aur și argint pe care tatăl său Nebucadnețar le scosese din templul care era în Ierusalim; ca regele și prinții lui și soțiile lui și concubinele lui să poată bea din ele.” (Daniel 5:2) Vinul excesiv al Babilonului l-a stimulat și încălzit pe Belșațar și acum el s-a simțit puternic și bine pregătit să îndeplinească voia tatălui său, a Diavolului. Prin urmare acțiunile lui au devenit necugetate, rău intenționate și indiferente față de drepturile altora. Aici trebuie să subliniem faptul că scopul principal al Diavolului în toate ocaziile este să ocărască numele lui Iehova Dumnezeu; și el îl folosea pe Belșațar cu ocazia analizată aici ca să facă tocmai acest lucru. Plin de vin și necugetare, Belșațar