286 - Mare ești Doamne

Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta!
Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.
Ai zis să fie, și la porunca Ta,
|: Inima mea, tremurândă, admiră
Atotputernicia-Ţi măreaţă. :|

Mare ești, Doamne! Și-a Ta-nţelepciune,
Prin care toate frumos le-ai creat.
Omul pământesc l-ai făcutal Tău Fiu.
Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.

Floarea cea mică și-arborii puternici,
Urma mâinilor Tale ne-arată.
|: Din toată inima mă închin Ţie,
Lăudând mare-nţelepciunea Ta! :|

Mare ești, Doamne! Și a Ta dreptate,
Ceea ce în Eden s-a arătat.
Pulbere vei fi – a zis judecata
Și cel căzut a început moartea.
Dreptatea Ta a cerut mare jertfă,
Care era perfectă viaţă.
|: Al Tău Fiu plăti asta din iubire.
Eu Te admir și mă închin Ţie. :|

Mare ești, Doamne! Mare-I iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat!
N-ai stins lumina abia arzătoare.
De trestia frântă Te-ai îndurat.
Pe când zăceam eu legat în păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins.
|: În ochi cu lacrimi mă prostern ‘nainte-Ţi!
Laud iubirea ce m-a mântuit. :|