Pagină:Woman-1949.djvu/9: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
Asz (Discuție | contribuții) |
Asz (Discuție | contribuții) |
||
| (Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
| Linia 4: | Linia 4: | ||
{{raw:data:p|c|face pe unii să se poticnească și astfel să împiedicăm răspândirea adevărului și creșterea congregației creștine de acolo. - 1 Cor. 9: 19-27.}} | {{raw:data:p|c|face pe unii să se poticnească și astfel să împiedicăm răspândirea adevărului și creșterea congregației creștine de acolo. - 1 Cor. 9: 19-27.}} | ||
| − | {{raw:data:p|12|Dar dacă femeia s-a rugat sau a profețit în congregația generală de asistență mixtă, a existat un motiv mai presus decât obiceiul popular pentru ea de a se înveli. Era pentru a-și onora capul în aranjamentul lui Dumnezeu, adică bărbatul. Așa cum era o dezonoare pentru capul bărbatului, Cristos Isus, să se roage sau să profețească de sub un văl, ca atunci când bărbații evrei aruncă peste cap un șal sau o eșarfă cu ciucuri, numită ''tallith'', atunci când fac rugăciune astăzi. L-a lingușit Dumnezeu pe bărbat și i-a gâdilat vanitatea prin acest aranjament și, în același timp, le-a umilit nejustificat pe femei? Deloc; dar era un aranjament ca atât bărbatul, cât și femeia să onoreze conducerea teocratică. „Bărbatul”, explică apostolul, „nu are nevoie să aibă un văl pe cap, pentru că el reprezintă asemănarea și supremația [sau, gloria] lui Dumnezeu; dar femeia reprezintă supremația [sau, gloria] bărbatului. (Bărbatul nu a fost făcut din femeie, femeia a fost făcută din bărbat; iar bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.) Prin urmare, din perspectiva îngerilor, femeia trebuie să poarte pe cap un simbol al supunerii.” Sau , „De aceea ea ar trebui să poarte pe cap ceva care să simbolizeze supunerea ei, din respect față de îngeri, dacă nu față de nimeni altcineva.” (1 Cor. 11:7-10, ''Moffatt''; ''An Amer. Trans.'' Când am explicat astfel motivul unei practici, atunci vedem | + | {{raw:data:p|12|Dar dacă femeia s-a rugat sau a profețit în congregația generală de asistență mixtă, a existat un motiv mai presus decât obiceiul popular pentru ea de a se înveli. Era pentru a-și onora capul în aranjamentul lui Dumnezeu, adică bărbatul. Așa cum era o dezonoare pentru capul bărbatului, Cristos Isus, să se roage sau să profețească de sub un văl, ca atunci când bărbații evrei aruncă peste cap un șal sau o eșarfă cu ciucuri, numită ''tallith'', atunci când fac rugăciune astăzi. L-a lingușit Dumnezeu pe bărbat și i-a gâdilat vanitatea prin acest aranjament și, în același timp, le-a umilit nejustificat pe femei? Deloc; dar era un aranjament ca atât bărbatul, cât și femeia să onoreze conducerea teocratică. „Bărbatul”, explică apostolul, „nu are nevoie să aibă un văl pe cap, pentru că el reprezintă asemănarea și supremația [sau, gloria] lui Dumnezeu; dar femeia reprezintă supremația [sau, gloria] bărbatului. (Bărbatul nu a fost făcut din femeie, femeia a fost făcută din bărbat; iar bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.) Prin urmare, din perspectiva îngerilor, femeia trebuie să poarte pe cap un simbol al supunerii.” Sau , „De aceea ea ar trebui să poarte pe cap ceva care să simbolizeze supunerea ei, din respect față de îngeri, dacă nu față de nimeni altcineva.” (1 Cor. 11:7-10, ''Moffatt''; ''An Amer. Trans.'' Când am explicat astfel motivul unei practici, atunci îi vedem potrivirea și ne conformăm de bună voie, datorită onoarei lui Dumnezeu și a lui Cristos. Vrem să recunoaștem și să onorăm conducerea teocratică.)}} |
| − | {{raw:data:p|13| | + | {{raw:data:p|13|Chiar cine sunt îngerii menționați aici, din respect față de care surorile noastre creștine ar trebui să se supună regulamentelor de mai sus, a fost argumentat în mai multe moduri. Dar luând doar informațiile pe care ni le oferă Scripturile pure, ei par a fi îngeri spirite nevăzuți. Pe aceștia îi folosește Dumnezeu ca mesageri și delegați ai Săi și uneori, în trecut, s-au materializat în carne și au apărut omenirii. Faptul că aceștia sunt interesați de întâlnirile noastre congregaționale este sugerat de Eclesiastul 5:5, 6, citind: „Mai bine este să nu juri, decât să juri și să nu îndeplinești. Nu lăsa gura ta să facă trupul tău să păcătuiască; nici să nu spui înaintea îngerului că a fost o greșeală: de ce ar trebui să se mânie Dumnezeu pe vocea ta și să distrugă lucrarea mâinilor tale?” (Am. Stan. Ver.) În special ar trebui să fie așa acum, când Iehova Dumnezeu a trimis la templu „îngerul testamentului” sau „mesagerul legământului”. - Mal. 3:1, Douay și Am. Stan. Ver.}} |
| − | {{raw:data:p|14|În aceeași epistolă, apostolul Pavel ne spune că el și tovarășii săi apostoli au fost „făcuți un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni”. (1 Cor. 4:9) El ne mai spune că îngerii sunt „toate spirite}} | + | {{raw:data:p|14|În aceeași epistolă, apostolul Pavel ne spune că el și tovarășii săi apostoli au fost „făcuți un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni”. (1 Cor. 4:9) El ne mai spune că îngerii sunt „toate spirite}}{{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|12|De ce trebuie femeile să se învelească atunci când se roagă sau prorocesc la întâlnire?}} |
| − | |{{raw:data:p|c|slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai salvării”. (Evr. 1:14)}} | + | {{raw:data:q|13-14|De ce să faci asta din respect pentru îngeri, cel puțin?}} |
| + | |{{raw:data:p|c|slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai salvării”. (Evr. 1:14) Suntem implicați în ceva mai mare decât noi înșine și, prin urmare, apostolul Petru spune despre aceste interese mai mari: „lucuri la care îngerii doresc să se uite”. (1 Pet. 1:12) Dumnezeu a ales anumiți îngeri pentru îndatoriri speciale față de noi, ca ucenici ai lui Cristos, iar apostolul Pavel ne sugerează o anumită măsură de responsabilitate pe care o avem în fața acestor îngeri, când îi spune lui Timotei: „Îți poruncesc înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Cristos Isus și a îngerilor aleși să păzești aceste reguli fără nicio discriminare și să fii perfect imparțial.” (1 Tim. 5:21, An Amer. Trans.) Cu siguranță, atunci, surorile noastre creștine se pot supune fără a se plânge la ceva decretat de o Autoritate mai înaltă decât bărbatul, din respect pentru acești îngeri. Dacă bărbatul nu înțelege sau apreciază, ei înțeleg. Înțelegerea și aprecierea acestor îngeri este ceva de prețuit, mai ales că ei raportează lui Dumnezeu sau apelează la El pentru noi; așa cum a spus Isus: „Aveți grijă să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți, pentru că vă spun că în ceruri îngerii lor privesc mereu fața [sau au acces continuu la] Tatălui Meu care este în ceruri”. - Matt. 18:10; Un Amer. Trans.}} | ||
| + | {{raw:data:p|15|Așadar, în zilele apostolice când și unde era obișnuit ca femeile să-și acopere capul și fețele în public, de ce făceau femeile creștine așa? Pentru a nu ofensa uzul popular și a crea neînțelegeri și a aduce reproș? Da; dar mai ales să arate supunerea femeii faţă de sexul masculin, în vederea îngerilor. Dar chiar dacă femela este făcută inferioară bărbatului, totuși Dumnezeu a aranjat lucrurile în așa fel încât bărbatul este dependent de femeie pentru existență continuă. Apostolul subliniază această interdependență a ambelor sexe spunând în continuare: „Desigur, în Domnul, femeia nu există fără bărbat, la fel ca bărbatul fără femeie; căci după cum femeia a fost făcută din bărbat, tot așa și bărbatul este făcut acum din femeie, în timp ce amândoi, ca toate lucrurile, vin de la Dumnezeu." (1 Cor. 11:11, 12, Moffatt) Deci, din moment ce această dispoziție a lucrurilor este de la Dumnezeu Creatorul, ce bărbat sau femeie o poate modifica? Cine are dreptul de a găsi vina? Ce ar realiza plângerea? Nimic altceva decât vătămarea spirituală a celui care se plânge, pentru că ar fi neteocratic.}} | ||
| + | {{raw:data:p|16|Deoarece femela a fost supusă masculului, acesta nu este un motiv să credem că masculul se poate descurca fără femelă și că femela nu deține o relație importantă și necesară cu bărbatul. Nu mai mult decât degetul mic de la picior ar putea spune: „Nu sunt din corp”, deoarece ocupă o poziție inferioară în corpul cuiva și nu este la fel de proeminent și important ca ochiul. „Dimpotrivă, părțile corpului care sunt considerate cele mai delicate sunt indispensabile, iar părțile pe care le considerăm comune, le îmbrăcăm cu grijă deosebită, iar părțile noastre neprezentabile}} | ||
| + | {{raw:data:cc|55|{{raw:data:s-01|2}}}}{{raw:data:q|15-16|Cum arată apostolul interdependența sexelor?}} | ||
}} | }} | ||
Versiunea curentă din 31 mai 2022 13:14
Această pagină nu a fost verificată
1 Mai, 1949
Turnul de Veghe
137
face pe unii să se poticnească și astfel să împiedicăm răspândirea adevărului și creșterea congregației creștine de acolo. - 1 Cor. 9: 19-27.
12 Dar dacă femeia s-a rugat sau a profețit în congregația generală de asistență mixtă, a existat un motiv mai presus decât obiceiul popular pentru ea de a se înveli. Era pentru a-și onora capul în aranjamentul lui Dumnezeu, adică bărbatul. Așa cum era o dezonoare pentru capul bărbatului, Cristos Isus, să se roage sau să profețească de sub un văl, ca atunci când bărbații evrei aruncă peste cap un șal sau o eșarfă cu ciucuri, numită tallith, atunci când fac rugăciune astăzi. L-a lingușit Dumnezeu pe bărbat și i-a gâdilat vanitatea prin acest aranjament și, în același timp, le-a umilit nejustificat pe femei? Deloc; dar era un aranjament ca atât bărbatul, cât și femeia să onoreze conducerea teocratică. „Bărbatul”, explică apostolul, „nu are nevoie să aibă un văl pe cap, pentru că el reprezintă asemănarea și supremația [sau, gloria] lui Dumnezeu; dar femeia reprezintă supremația [sau, gloria] bărbatului. (Bărbatul nu a fost făcut din femeie, femeia a fost făcută din bărbat; iar bărbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.) Prin urmare, din perspectiva îngerilor, femeia trebuie să poarte pe cap un simbol al supunerii.” Sau , „De aceea ea ar trebui să poarte pe cap ceva care să simbolizeze supunerea ei, din respect față de îngeri, dacă nu față de nimeni altcineva.” (1 Cor. 11:7-10, Moffatt; An Amer. Trans. Când am explicat astfel motivul unei practici, atunci îi vedem potrivirea și ne conformăm de bună voie, datorită onoarei lui Dumnezeu și a lui Cristos. Vrem să recunoaștem și să onorăm conducerea teocratică.)
13 Chiar cine sunt îngerii menționați aici, din respect față de care surorile noastre creștine ar trebui să se supună regulamentelor de mai sus, a fost argumentat în mai multe moduri. Dar luând doar informațiile pe care ni le oferă Scripturile pure, ei par a fi îngeri spirite nevăzuți. Pe aceștia îi folosește Dumnezeu ca mesageri și delegați ai Săi și uneori, în trecut, s-au materializat în carne și au apărut omenirii. Faptul că aceștia sunt interesați de întâlnirile noastre congregaționale este sugerat de Eclesiastul 5:5, 6, citind: „Mai bine este să nu juri, decât să juri și să nu îndeplinești. Nu lăsa gura ta să facă trupul tău să păcătuiască; nici să nu spui înaintea îngerului că a fost o greșeală: de ce ar trebui să se mânie Dumnezeu pe vocea ta și să distrugă lucrarea mâinilor tale?” (Am. Stan. Ver.) În special ar trebui să fie așa acum, când Iehova Dumnezeu a trimis la templu „îngerul testamentului” sau „mesagerul legământului”. - Mal. 3:1, Douay și Am. Stan. Ver.
14 În aceeași epistolă, apostolul Pavel ne spune că el și tovarășii săi apostoli au fost „făcuți un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni”. (1 Cor. 4:9) El ne mai spune că îngerii sunt „toate spirite
slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai salvării”. (Evr. 1:14) Suntem implicați în ceva mai mare decât noi înșine și, prin urmare, apostolul Petru spune despre aceste interese mai mari: „lucuri la care îngerii doresc să se uite”. (1 Pet. 1:12) Dumnezeu a ales anumiți îngeri pentru îndatoriri speciale față de noi, ca ucenici ai lui Cristos, iar apostolul Pavel ne sugerează o anumită măsură de responsabilitate pe care o avem în fața acestor îngeri, când îi spune lui Timotei: „Îți poruncesc înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Cristos Isus și a îngerilor aleși să păzești aceste reguli fără nicio discriminare și să fii perfect imparțial.” (1 Tim. 5:21, An Amer. Trans.) Cu siguranță, atunci, surorile noastre creștine se pot supune fără a se plânge la ceva decretat de o Autoritate mai înaltă decât bărbatul, din respect pentru acești îngeri. Dacă bărbatul nu înțelege sau apreciază, ei înțeleg. Înțelegerea și aprecierea acestor îngeri este ceva de prețuit, mai ales că ei raportează lui Dumnezeu sau apelează la El pentru noi; așa cum a spus Isus: „Aveți grijă să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți, pentru că vă spun că în ceruri îngerii lor privesc mereu fața [sau au acces continuu la] Tatălui Meu care este în ceruri”. - Matt. 18:10; Un Amer. Trans.
15 Așadar, în zilele apostolice când și unde era obișnuit ca femeile să-și acopere capul și fețele în public, de ce făceau femeile creștine așa? Pentru a nu ofensa uzul popular și a crea neînțelegeri și a aduce reproș? Da; dar mai ales să arate supunerea femeii faţă de sexul masculin, în vederea îngerilor. Dar chiar dacă femela este făcută inferioară bărbatului, totuși Dumnezeu a aranjat lucrurile în așa fel încât bărbatul este dependent de femeie pentru existență continuă. Apostolul subliniază această interdependență a ambelor sexe spunând în continuare: „Desigur, în Domnul, femeia nu există fără bărbat, la fel ca bărbatul fără femeie; căci după cum femeia a fost făcută din bărbat, tot așa și bărbatul este făcut acum din femeie, în timp ce amândoi, ca toate lucrurile, vin de la Dumnezeu." (1 Cor. 11:11, 12, Moffatt) Deci, din moment ce această dispoziție a lucrurilor este de la Dumnezeu Creatorul, ce bărbat sau femeie o poate modifica? Cine are dreptul de a găsi vina? Ce ar realiza plângerea? Nimic altceva decât vătămarea spirituală a celui care se plânge, pentru că ar fi neteocratic.
16 Deoarece femela a fost supusă masculului, acesta nu este un motiv să credem că masculul se poate descurca fără femelă și că femela nu deține o relație importantă și necesară cu bărbatul. Nu mai mult decât degetul mic de la picior ar putea spune: „Nu sunt din corp”, deoarece ocupă o poziție inferioară în corpul cuiva și nu este la fel de proeminent și important ca ochiul. „Dimpotrivă, părțile corpului care sunt considerate cele mai delicate sunt indispensabile, iar părțile pe care le considerăm comune, le îmbrăcăm cu grijă deosebită, iar părțile noastre neprezentabile
