Pagină:Tree-of-hope-1934.djvu/4

perioadă de timp este reprezentată prin înmulțirea zilelor unui an, 360, cu șapte (timpuri), echivalând cu 2.520; și după cum Scripturile fixează o zi ca simbol al unui an, perioada de „șapte timpuri” prin urmare, este egală cu 2.520 de ani.

⁵ „Cei șapte ani” nu au început să fie numărați de la data decretului de condamnare a copacului la distrugere, decret care va fi de la momentul căderii omului înainte. După aceea și în timpul lui Melchisedec și al lui Israel ca popor al legământului lui Dumnezeu, a existat cel puțin în acele vremuri, în mod tipic, regatul lui Dumnezeu pe pământ și, atât timp cât acestea au existat, cele „șapte timpuri” nu au putut începe să se numere. Motivul este că butucul (ilustrând omenirea) cu benzi de fier și cupru în jurul lui arată inexistența sau inactivitatea regatului lui Dumnezeu pe pământ. Începutul numărării celor de șapte timpuri trebuie să aștepte până la răsturnarea ultimului rege al lui Israel, care a avut loc în anul 606 î.Cr. Din acel moment se aplică scriptura care spune: „Nu va mai fi, până va veni Acela al cărui drept este” să aibă regatul și stăpânirea lumii. (Ezechiel 21: 27) A fost la răsturnarea lui Zedechia când acest decret împotriva lui Israel a fost dat, și acolo a fost când Satan a devenit „dumnezeul întregii lumi”, și a fost atunci și acolo când cele șapte timpuri, menționate în profeția lui Daniel, în capitolul al patrulea, au început să se numere; ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu va interfera cu stăpânirea animalică a pământului până la sfârșitul acelei perioade specifice de timp. Acea perioadă de șapte timpuri, începând cu anul 606 î.Cr. și extinzându-se pe o perioadă de 2.520 de ani, s-a încheiat în 1914, când Cristos a fost întronat de Iehova și a fost trimis să domnească printre dușmanii săi. - Ps. 110: 2

{{{2}}}