Pagină:A-memorial-of-integrity-1947.pdf/16

sângele ei a împroșcat peretele casei şi pe caii care trăgeau carul lui Iehu. Strigătele ei s-au liniștit în curând pe când caii lui Iehu o călcau în picioare și carul său greu de război trecea peste ea. Apoi, în timp ce el se bucura de masă, în casă, după intrarea sa triumfală, Izabela servea și ea drept masă – pentru câinii vagabonzi din cetatea Izreel. Când slujitorii lui Iehu, la ordinele lui, au venit să o îngroape pe Izabela, ținând cont de faptul că ea fusese fiică de rege, iată! „n-au mai găsit din ea decât craniul, picioarele și palmele mâinilor”, rămase acum neputincioase să mai facă vreo răutate. Iehu a declarat că aceasta este împlinirea profeției lui Ilie: „Pe terenul din Izreel, câinii vor mânca carnea Izabelei; și trupul Izabelei va fi ca bălegarul pe ogor pe terenul din Izreel, ca să nu se poată spune: Aceasta este Izabela.” (2 Regi 9:30-37, Versiunea Americană Standard). Nici un memorial pentru ea!}}