Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/12

urmă l-au omorât. Când a făcut aceasta Diavolul, atunci putem fi siguri, că nu a făcut-o aceasta în calitate de răzbunătorul lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului înseamnă, că sabia reprezintă puterea aceia, pe care Dumnezeu o folosește spre pedepsirea acelora, acre fac rele în biserică, și care făptuiesc împotriva acelei legi, după care se conduce biserica. Creatura (sau creaturile) pe care Dumnezeu le folosește spre exercitarea acestei puteri, sunt acei răzbunători care revarsă mânia asupra celor nelegiuiți.
¹⁴ Acesta nu înseamnă că oricine din biserică poate să pedepsească după plac pe cineva, sau pe mai mulți, despre cari așa crede, că făptuiesc rele. Scripturile opresc cu hotărâre pe oricare membru al bisericii, de la o astfel de purtare. „Ca nimenea să nu facă nedreptate, și să nu înșele pe fratele său în afaceri, căci Domnul este răzbunător de toate acestea precum mai înainte v-am zis și v-am prevenit.” (1 Tesaloniceni 4:6) În unele cazuri Domnul a predat altora dreptul de judecată, și de executarea judecății. Această putere a încredințat-o apostolilor, deoarece ai au fost reprezentanții lui speciali. Pavel spune, că i-a venit în știre, că ceva lucru ne la loc se petrece în adunare și continuă: „Iar eu ne fiind la voi cu corpul, dară cu spiritul fiind de față, am judecat ca și cum aș fi de față, pre cel ce a făcut așa o faptă. Adunându-vă voi și spiritul meu în numele Domnului nostru Isus Cristos, să dați pre unul ca acela Satanei spre pierderea corpului ca sufletul său să se mântuiască în ziua Domnului Isus (la venirea sa a doua, când strânge la un loc poporul său).” (1 Corinteni 5:1-5; Fapte 5:1-11; 8:20-22) Cristos și apostolii au fost domnitorii în biserică, cari deja atunci au devenit de domnitori, când apostolul Pavel a scris aceste cuvinte; afară de aceasta a mai fost dat adunării oarecare drepturi. Dintre aceștia nici unul nu este spre temerea celor ce fac binele, însă stăpânirea pe care o folosește Domnul, este spre frica faptelor rele, și nu în zadar poartă unealta pentru pedeapsă.
¹⁵ „Pentru aceia trebuie să vă supuneți, nu numai pentru urgie, dar și pentru conștiință.” (versul 5) Dumnezeu nu de aceea a chema la iveală pe poporul său ca să fie jertfă urgiei sale. La aceea i-a chemat, ca să-i servească de martori și ca să fie mântuiți prin Isus Cristos. (1 Tesaloniceni 5:9) Mânia lui Dumnezeu lovește pe cei neleguiți și neascultători. (Efeseni 5:6) Să nu cugete cineva nici chiar o clipă, că Dumnezeu ar fi rânduit „sergenți spirituali”, ca să se răzbune pe cei ce fac rele în biserică. Orice pedeapsă, care se trage din mânie sau din invidie personală, este cu totul nepotrivită. - Coloseni 3:8; Matei 5:22.
¹⁶ Pavel spune, dacă cineva face rele în biserică, trebuie să sufere și trebuie să se rețină de la faptele rele; dar și pentru conștiința sa trebuie să se rețină de la faptele rele. Pentru că, dacă numai de aceea se reține de la fapte rele, ca să înconjoare pedeapsa, atunci fapta lui nu este potrivită, și o face numai din pornire egoistă. Dacă însă de aceea se oprește de la faptele rele, că este potrivit și este și plăcut lui Dumnezeu o astfel de purtare, atunci o face pentru că iubește pe Dumnezeu, pornirea lui este curată și potrivită, și are conștiința bună. „Ținta învățăturii creștine este iubirea care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută.” - 1 Timotei 1:5.

Dări

¹⁷ „Căci pentru aceasta plătiți și dări și ei sunt servi ai lui Dumnezeu, stăruind întru aceasta totdeauna.” (vers 6) Faptul că apostolul vorbește despre dări, l-au folosit de dovadă, că tot capitolul 13 se referă la stăpânirile națiunilor. Această susținere este însă greșită, și concluzia nu este bazată. Pentru a putea face asemănare între diferitele traduceri, dăm aici lista cum au tradus acest pasaj anumiții traducători ai Bibliei.
¹⁸ „Deoarece pentru aceasta plătiți și dări” (Rotherham) „Pentru că tot din acest motiv plătiți dările.” (Moffat) „Pentru că aceasta este motivul adevărat pentru ce plătiți și dările.” (Weymounth) „Pentru că și pentru aceasta plătiți voi dările.” (Diaglott).
¹⁹ Apostolul nu poruncește nimănui, ca să plătească cuiva care se află în biserică dări sau vamă, Scrisoarea a fost adresată astorfeli de creștini, cari erau evrei, (Romani 7:1) și cari au cunoscut acea lege a evreilor care a obligat pe izraeliți să plătească diferite dări pentru sprijinirea stăpânirii Izraelului. (Exod 30:11,13) Ei trebuiau să înțeleagă și au înțeles, că plata dărilor este lucru potrivit. Când a scris Pavel creștinilor din Roma, pe vremea aceea plăteau dări guvernului roman, deoarece nu voiau să atragă asupra dânșilor mânia stăpânirii, pe de altă parte și pentru conștiința lor, deoarece știau, că prin aceasta fac numa cea ce este potrivit. Apostolul spune: pentru aceasta plătiți și dări, și tot din acest motiv bun să plătiți lui Iehova cea ce i se cuvine! Așa se vede că cuvintele: „pentru aceia plătiți și dări” ale textului formează numai cuvinte aparte pe care apostolul de aceea le folosește aici ca să întărească cele spuse de dânsul. Pentru ce plătiți dări? Pentru conștiința, pentru aceea, că este un lucru potrivit a plăti pentru acel servici pe care l-ați primit.
²⁰ Întorcându-se înapoi la stăpâniri, zice: „Ei sunt servii lui Dumnezeu (și nu a lui Satan, deoarece ar fi ai dânsului dacă ar fi vorba de stăpânirile națiunilor).” Cuvântul serv folosit aici este tradus din cuvântul grecesc „leitourgos”, din care rezultă și cuvântul liturgie (slujbă bisericească, ceremonie) cum se face prin biserici. Cine sunt deci leitourgii (servii) lui Dumnezeu? În textele înșirate mai jos, cuvântul leitourgos este tradus asemenea serv, din care text, se vede lămurit, că arată pe acei servi ai lui Dumnezeu, care servesc și pentru biserica sa. (Evrei 1:7; 8:1,2,6; 10:11; Fapte 13:2; Romani 15:16; Filipeni 2:17,25) În urmă mai adaugă apostolul: „stăruind întru aceasta totdeauna.”

: