Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/4

⁶ În Statele Unite ale Americii este interzis cetățeanului, ca să țină băutură spirtoasă, sau să facă comerț cu ea. În Anglia, Canada, Germania și în celelalte țări care de asemenea se susțin de creștine, nu interzice legea consumarea băuturilor spirtoase. Oare Dumnezeu acestor națiuni le-a dat puteri și îndrumări diferite? În Statele Unite, în timp de pace nimeni nu poate fi constrâns să facă armata. Iar în Italia și în celelalte țări creștine, fiecare cetățean este constrâns să facă miliția, chiar și în timp de pace. Dacă nu se supune, atunci primește o pedeapsă aspră. Care națiune poate să armonizeze legile sale militare cu legile lui Dumnezeu, văzând că legile lui Dumnezeu sunt diferite?

⁷ În Statele Unite din America există o lege aplicabilă în timp de război, care silește pe cei care au o etate stabilă prin lege să ia parte la război. Oare legile lui Dumnezeu se schimbă după timpuri și țări? Răspunsul Bibliei: Dumnezeu nu se schimbă. (Maleachia 3:6) Dumnezeu trebuie să fie credincios întotdeauna față de sine însuși, și așa și este.

⁸ Dumnezeu așa vorbește către copii săi unși: „Nu omorî”. (Matei 5:21,22) Cine ucide, acela este omorât de om. Mai departe stă scris: „Oricine care urăște pe fratele său este omorâtor de oameni, și știți că orice omorâtor de oameni, nu are viață veșnică rămânând în trânsul.” (1 Ioan 3:15) Fiecare națiune din lume silește pe cetățenii ei, ca în caz de război să intre în armată și să ucidă. A înzestrat oare Dumnezeu pe aceștia cu puterea, ca să pomenească oamenilor să meargă în război și să ucidă, și sunt datori copii lui Dumnezeu ca să dea ascultare astorfel de legi a unei țări. atunci când Dumnezeu le poruncește să nu ucidă? Dacă copilul lui Dumnezeu se unește la aceia, ca să meargă la război și ucide, acela după legile lui Dumnezeu, însuși își taie drumul care duce către împărăție.

⁹ Dacă o stăpânire din lume, poate să aducă o lege, care interzice consumarea anumitelor băuturi, atunci aceasta stăpânire sau cârmuire poate să ducă și astfel de lege care interzice consumarea anumitor alimente, înțelegând și pâinea. Isus a învățat pe urmașii săi să se roage: „Dă-ne nouă pâinea cea de toate zilele azi”! A înzestrat Dumnezeu o națiune sau stăpânire, cu dreptul, ca să aducă și să aplice astfel de lege, care interzice chiar aceea, pentru care copiii lui Dumnezeu trebuie să se roage? Mai departe dacă în Germania este legal, ca oamenii să bea bere după ce au mâncat caș, și în același timp acest fapt în Statele Unite constituie călcarea de lege, atunci care dintre aceste două națiuni folosește într-adevăr autoritatea primită de la Dumnezeu? Dacă răspunsul este acela, că amândouă țări sunt înzestrate cu aceeași autoritate de la Domnul, atunci se naște întrebarea: Spune oare Dumnezeu că e lucru potrivit ca să fie permis un lucru într-o țară, până când în cealaltă să nu fie permis?

¹⁰ Rusia și Statele Unite sunt puterile, națiunile sau guvernele acestei lumi; în ambele țări mulți se susțin a fi creștini, cu toate că nu sunt aceea. Constituția Statelor Unite declară, că fiecare om își poate exercita religia sa cum îi place. Dar împotriva acestei legi constituționale, unele state din această țară fac legi, pe baza cărora Evanghelia nu se permite a se predica în unele locuri și în anumite împrejurări, și arestează și pedepsește pe unii, care doresc să răspândească Evanghelia după convingerea lor. Iar în Rusia legea dispune, că Evanghelia în nici un caz nu se poate predica fără de învoirea guvernului. Dumnezeu poruncește copiilor săi prin Isus Christos, ca să predice Evanghelia tuturor națiunilor. (Matei 24:14) Acum copilul lui Dumnezeu să se supună legilor Statelor Unite, a Rusiei sau ale lui Dumnezeu? Se poate, ca Dumnezeu să fi înzestrat cu drept și autoritate pe aceste stăpâniri diferite, ca să aducă și să aplice astfel de legi, care nu se unesc cu voința sa, ba chiar iau în nimica voința lui Dumnezeu?

¹¹ Nu este clar, că cuvintele apostolului au fost explicate greșit atunci când au fost aplicate la stăpânirile din lume? Când Pavel spune: „Stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu”, oare nu cumva cuvintele sale se referă la națiunile (creștine) de pe pământ? Nu este oare mai cuminte, ca să credem, că cuvintele sale se referă exclusiv numai la stăpânirile și autoritățile care sunt în organizația lui Dumnezeu, și nu la stăpânirile din organizația Diavolului?

¹² Această organizație constă din însuși Iehova Dumnezeu, Isus Christos, îngerii săi sfinți, heruvimi, membrele Christosului cei învățați , și astfel de oameni. care au fost aduși în biserica aleasă și au fost unși cu spiritul sfânt și care și-au dat toate năzuințele ca să se supună lui Dumnezeu. Cu ocazia botezului său în Iordan, Isus a fost uns de „archiereu după ordinul lui Melchisedec”. Ucenicilor săi a zis, că „Fiul omului are putere ca să ierte păcatele pe pământ.” (Marcu 2:10) Când Isus a fost înviat din morți așa a vorbit către ucenicii săi: „Mie mi s-a dat orice putere în cer și pe pământ.” (Matei 28:18) Această putere a primit-o de la Iehova. Dumnezeu a permis lui Isus ca să însărcineze pe servii și ucenicii săi cu oarecare autoritate, pentru că Isus a vorbit despre sine: „Ca un om ducându-se departe lăsând casa sa și dând slugilor sale putere și fiecăruia lucrul lui și porunci portarului să vegheze.” - Marcu 13:34.

¹³ Cuvântul „stăpânire” este tradus din cuvântul grecesc excuzia; și explicarea apostolului Pavel din text și din legătura lui, arată, că stăpânirea amintită aici, se referă la acea autoritate, care se află în organizația lui Dumnezeu și își împlinește dreptul. Aceasta este acea instituție în organizația sa, pe care o folosește pentru împlinirea scopurilor sale. Textul și scripturile următoare arată acest fapt. „Pentru că în El au fost făcute toate lucrurile cari sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii,