Pagină:Testing-the-spirits-in-the-world-crisis-1948.pdf/14

174

Turnul de Veghe

BROOKLYN, N.Y.

răului și de a transmuta chiar instrumentele și anexele CULTULUI DEMONIC într-o utilizare evanghelică și simțind, de asemenea, că aceste uzanțe proveneau inițial din revelații primitive și din instinctul naturii, deși fuseseră corupte; și că trebuie să inventeze ceea ce aveau nevoie, dacă nu foloseau ceea ce găseau; și că, în plus, posedau chiar arhetipurile ale căror umbre au încercat păgânismul; conducătorii Bisericii [Romano-Catolice] din cele mai vechi timpuri erau pregătiți, dacă s-ar ivi ocazia, să adopte, să imite sau să sancționeze riturile și obiceiurile existente ale populației, precum și filosofia clasei educate.”

La pagina 373 a Eseului său, Cardinalul Newman numește în mod specific unele dintre „instrumentele și anexe ale cultului demonic”, atunci când scrie următoarele: „Utilizarea templelor, și acestea dedicate unor anumiți sfinți și ornamentate ocazional cu ramuri de copaci; tămâie, lămpi și lumânări; ofrande votive la recuperarea după boală; apă sfințită; aziluri; zile și anotimpuri sfinte, utilizarea calendarelor, procesiuni, binecuvântări pe câmpuri; veșminte sacerdotale, tunsoare, inelul în căsătorie, întoarcerea spre Est, imagini la o dată ulterioară, poate cântarea ecleziastică și Kyrie Eleison, sunt toate de origine păgână și sfințite prin adoptarea lor în Biserica [Romano-Catolică].” Cardinalul Newman ar fi putut menționa, de asemenea, adoptarea doctrinei „trinității” și doctrina „nemuririi sufletului uman” și alte doctrine de origine păgână. Dar acest cleric învățat a spus suficiente, astfel încât nu există nicio îndoială din mărturia sa că ceremoniile practicate de sistemul religios romano-catolic își au originea în demonii înșelători; și că astfel de ceremonii și practici au fost duse la bun sfârșit de Roma păgână și adoptate de organizația religioasă romano-catolică. Cardinalul Newman încearcă să prezinte acest lucru ca fiind „dezvoltarea doctrinei Creștine”, dar în realitate el arată că este vorba despre coruperea mortală a doctrinei Creștine. Cu siguranță nu poate fi numită „religie pură” sau „religie curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu”. -- Iacov 1: 27; Douay Version.

Luați o altă publicație romano-catolică autorizată, cartea The Faith of Our Fathers de regretatul cardinal american James Gibbons, carte foarte populară în cercurile americane. În ea, cardinalul oferă o explicație a doctrinei romano-catolice a „purgatoriului”, iar apoi, pentru a-și susține încercarea de interpretare a Scripturilor, el spune: „Această interpretare nu este a mea. Este vocea unanimă a Părinților Creștinătății”. Rețineți că cardinalul nu spune că este vocea apostolilor lui Isus Cristos. Cardinalul acceptă interpretarea privată a așa-numiților „părinți ai Creștinătății” și, prin urmare, cardinalul lasă deoparte scrierea inspirată a apostolului Petru, și anume: „Înțelegând mai întâi aceasta, că nicio profeție din scriptură nu este făcută prin interpretare privată. Căci profeția n-a venit niciodată prin voia omului, ci oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit, inspirați de Spiritul Sfânt.” - 2 Petru 1: 20, 21, Douay Version.

Apostolul Petru nu a învățat nicio doctrină a „purgatoriului”, nici vreunul dintre apostolii săi. Întreaga Biblie, de la Geneza la Apocalipsa, contrazice categoric doctrina „purgatoriului”, așa cum este ea învățată de organizația romano-catolică și copiată din religia Budistă. Aceasta este o dovadă concludentă că o astfel de doctrină provine de la demonii a căror religie

Domnul Dumnezeu o condamnă în Cuvântul său. Această doctrină romano-catolică (dar nu creștină) a „purgatoriului” este, în esență, aceasta: „Omul posedă un suflet nemuritor; că în momentul dizolvării trupului la moarte, doar trupul moare, dar acest suflet trăiește pentru totdeauna; că sufletul rău suferă chinuri eterne în adâncurile iadului; că toate sufletele romano-catolice din purgatoriu, care este un loc despre care se presupune că este intermediar între rai și adâncurile iadului, petrec acolo o perioadă nedeterminată; și că în purgatoriu sufletul uman este conștient, dar total incapabil să se ajute singur, deși se poate ruga încă pentru persoanele vii de pe pământ; și că un astfel de suflet, nu prin propriile rugăciuni, ci prin rugăciunile și slujbele celor de pe pământ, poate fi mântuit în lungul proces al timpului.” -- Vezi The Faith of Our Fathers, capitolul 16.

Artistul Dore, copiind descrierile poetului italian Dante din poemul său despre „Purgatoriu”, a desenat numeroase imagini care pretindeau să reprezinte „purgatoriul”, iar cu câțiva ani în urmă, industria cinematografică a produs un film macabru bazat pe poemul lui Dante despre „Purgatoriu”, pentru a fi afișat pe ecran. Însă astfel de descrieri și imagini poetice și artistice ar fi putut proveni doar din mintea unei persoane aflate sub puterea și influența demonilor, și nu sub influența Sfintelor Scripturi, Biblia. Faptul că doctrina chinurilor purgatoriale ale sufletului uman după moarte își are originea în „prințul demonilor”, Satan Diavolul, este demonstrat clar de scripturile sacre ale Bibliei. Acestea ne povestesc despre minciuna lui Satan adresată Evei în Eden, când i-a spus Evei: „Hotărât că nu veți muri; căci Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca dumnezei, cunoscând binele și răul”. (Gen. 3: 1-5) Această afirmație a făcut-o Satan Evei ca răspuns la răspunsul ei că Domnul Dumnezeu, Creatorul, le-a poruncit lui Adam și soției sale să nu mănânce din fructul interzis. Satan l-a contrazis apoi pe Dumnezeu, fapt care l-a făcut pe Satan un mincinos și i-a spus Evei că, dacă va mânca în neascultare de Dumnezeu, va deveni „ca dumnezeii” și nu va muri. Cedarea Evei în fața acestei minciuni, cu speranța că ea și soțul ei vor deveni „ca dumnezei”, a fost începutul religiei demonice printre creaturile umane. Rezultatul real al cedării în fața contradicției lui Iehova Dumnezeu de către Satan a fost că Adam și Eva au fost condamnați la moarte la scurt timp după aceea și, în mai puțin de o mie de ani, au murit și s-au întors în țărâna pământului din care au fost luați. Faptul că Satan Diavolul le-a provocat astfel moartea prin aceste mijloace religioase este arătat clar în Scriptură. -- Romani 5: 12; Ioan 8: 44.

Satan, „prințul demonilor”, este adversarul lui Iehova Dumnezeu. Biblia conține cuvântul Dumnezeului Atotputernic, care cuvânt este adevărul. (Ioan 17: 17; Ps. 119: 105) Orice doctrină învățată de oameni care contrazice Cuvântul Dumnezeului Atotputernic este o minciună, iar o astfel de doctrină sau minciună provine de la adversar, Satan Diavolul, și demonii asociați cu el. Doctrinele și practicile sistemului religios catolic sunt contrazise în mod specific de Biblie. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește „purgatoriul”; primatul papei; morții, care sunt mai vii ca niciodată; rugăciunile pentru morți; doctrina și afirmația că adevărata biserică a lui Dumnezeu este fondată pe Petru; apa sfințită, imaginile și venerarea celor canonizați ca „sfinți”; și multe alte doctrine, rituri