Pagină:Jehovahs-provisions-part-1-1937.pdf/5

1 Februarie, 1937

Turnul de Veghe

37

s-a dus apoi să-și caute frații la Dotan; și când l-au văzut pe Iosif venind, ei au pus imediat la cale o conspirație împotriva lui Iosif pentru a scăpa de el. Frații săi vitregi îl urau pe Iosif pentru că tatăl lor îl iubea pe Iosif mai mult decât pe ei și își manifestase această dragoste prin modul în care îl trata pe Iosif. În plus, Iosif visase două vise și le povestise fraților săi despre vise, iar acest lucru le-a sporit invidia și ura împotriva lui. Executând conspirația lor, l-au prins pe Iosif și l-au aruncat într-o fântână sau groapă. Iacov îi dăduse lui Iosif o haină frumoasă, în multe culori. Ei au luat această haină și au înmuiat-o în sângele unei capre, indicând că Iosif fusese ucis. Apoi ei l-au vândut pe Iosif unor negustori care mergeau în Egipt și s-au întors la tatăl lor cu veșmântul pătat, reprezentându-i că Iosif fusese ucis de fiare sălbatice. Israel era convins că fiul său, Iosif, era mort. Iosif a fost dus în Egipt și vândut ca sclav unuia dintre ofițerii faraonului. (Gen. 37: 1-28) Iosif a slujit apoi ca sclav o vreme, până când a venit timpul potrivit ca Dumnezeu să-l folosească într-un alt mod. El a fost exaltat de faraon în cel mai înalt loc, lângă rege, în Egipt și a devenit cel mai important om al Egiptului, salvând acea națiune de la foamete și moarte.

¹¹ Numele „Iosif” are o dublă semnificație, pe care o dezvăluie relatarea. La momentul nașterii sale, mama sa, Rahela, a spus: „Dumnezeu mi-a luat ocara”; și i-a pus numele „Iosif”, care înseamnă „îndepărtător”, adică îndepărtător de ocară. Și apoi Rahela a spus: „Domnul îmi va adăuga un alt fiu”; însemnând „cel ce face să crească”. Astfel, ea a prezis că cel pe care Iosif l-a prefigurat va fi Justificatorul numelui Tatălui său, va îndepărta ocara numelui Său și va fi unul care face să crească și va mări numărul celor care își vor menține integritatea față de Dumnezeu și vor preamări numele său.

ACTORI ȘI ROLURI

¹² Cu mult timp înainte, în secolele trecute, în țările Canaanului și Egiptului, Iehova a pus în scenă o mare dramă profetică prin care a prezis manifestarea bunătății sale iubitoare față de omenire. În acea dramă, fiecare persoană și-a jucat rolul, fără a cunoaște adevăratul sens al acțiunilor sale. Iehova Dumnezeu a regizat drama și fiecare parte a ei are o semnificație profundă. Actorii și rolurile pe care le-au jucat fiecare, precum și semnificația ilustrată a acestora, pot fi acum înțelese, deoarece este timpul potrivit pentru Dumnezeu să dezvăluie sensul acesteia celor care îl iubesc și îl slujesc. Revelația acestei drame profetice și a altora bucură inima omului lui Dumnezeu și îl face capabil să se bucure știind că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, ca prin răbdare și prin mângâierea scripturilor să avem speranță”. -- Romani 15: 4.

¹³ În acest timp când întunericul acoperă pământul și

întuneric mare oamenii, când este mare suferință și perplexitate printre oameni, revelația acestei drame profetice către martorii lui Iehova și transmiterea acestei cunoștințe de către aceștia către cei care plâng va aduce bucurie celor din Sion și pace și veselie celor care aud și care caută dreptatea și blândețea, dându-le asigurarea că Iehova a luat provizii ample pentru fiecare timp de nevoie pentru cei care îl iubesc și îl slujesc. Este prezentat mai întâi un scurt sinopsis al primei părți a dramei. Acum sunt numiți actorii principali, cu o scurtă prezentare a semnificației rolurilor jucate de aceștia.

¹⁴ IACOB, numit mai târziu Israel, în această dramă profetică îl ilustrează sau îl reprezintă pe Iehova Dumnezeu. Iehova i-a spus: „În tine și în sămânța ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului”, așa cum îi spusese Iehova bunicului lui Iacov, Avraam. - Gen. 28: 14.

¹⁵ RAHELA, soția lui Iacov pe care acesta o iubea în mod special și care ani de zile a fost stearpă, în drama aceasta a ilustrat sau a reprezentat Sionul, „femeia” lui Dumnezeu, adică organizația lui Iehova, care dă naștere copiilor săi iubiți. — Isaia 54: 1-7.

¹⁶ IOSIF, fiul iubit și întâiul născut al lui Iacov cu soția sa Rahela, în drama profetică l-a ilustrat sau reprezentat pe Cristos Isus, Fiul iubit al lui Dumnezeu. Iosif, în timpul celor șapte ani de foamete din Egipt și din împrejurimi, într-un mod tipic sau miniatural, a fost „sămânța” lui Iacov în care toate familiile pământului care îl ascultă vor fi păstrate în viață și binecuvântate. (Gen. 41: 55-57) Prin urmare, Iosif l-a tipificat sau ilustrat în mod special pe Cristos Isus, „sămânța lui Avraam” conform promisiunii. (Galateni 3:8, 16) Biserica lui Dumnezeu, care este acea companie de persoane luate din lume pentru numele lui Iehova și făcute membre ale trupului lui Cristos, este inclusă în partea dramei jucată de către Iosif, și acest lucru este valabil în special în ceea ce privește rămășița. Aceștia, desigur, apar într-un mod subordonat față de Cel Mai Mare decât Iosif în împlinirea profeției. Aceștia sunt făcuți parte din sămânța promisiunii deoarece ei sunt membre ale trupului lui Cristos. -- Galateni 3: 29.

¹⁷ BENIAMIN, împreună cu fratele său de sânge, Iosif, a jucat în această dramă profetică rolul care reprezintă sau ilustrează familia regală a lui Iehova, din care Cristos Isus este fiul principal. La nașterea lui Iosif și după ce Rahela i-a dat numele, ea a spus: „Domnul îmi va adăuga un alt fiu”. Prin aceasta, ea a rostit cuvinte profetice cu privire la nașterea lui Beniamin, care avea să vină mai târziu; prin urmare, în dramă, Iosif ilustrează nu numai pe Cristos Isus însuși, ci și rămășița originală care supraviețuiește testului de la judecata viitoare a Domnului la templu, care a început în 1918, rezultând în aducerea înainte a clasei „slujitorului loial și înțelept”. Acea rămășiță originală a fost prefigurată de asemenea de Mardoheu și Naomi. Beniamin a jucat mai ales rolul care reprezintă sau prefigurează acea parte a rămășiței adusă în față