Literatură:Stăpânirile cele mai înalte/Organizația lui Dumnezeu: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
(Pagină nouă: <pages index="The-higher-powers.pdf" from=4 to=5 header=1 prev=Power/>) |
(Nicio diferență)
|
Versiunea de la data 17 august 2019 11:51
acestor națiuni diferite, putere sau autoritate diferită? În Statele Unite, în timp de pace, nici un cetățean nu poate fi recrutat prin lege și nu i se poate impune să facă serviciu militar. În Italia și în alte țări numite creștine, toți cetățenii sunt supuși serviciului militar, chiar și în timp de pace, iar refuzul de a face un astfel de serviciu este aspru pedepsit. Care națiuni fac și impun legea militară în armonie cu legea lui Dumnezeu, văzând că legile lor sunt diferite?
7 În Statele Unite, în timp de război este făcută o lege, obligând persoanele cuprinse într-o anumită limită de vârstă să se angajeze în serviciu militar. Este legea lui Dumnezeu diferită, în timpuri și țări diferite? Scriptura răspunde: „Dumnezeu nu se schimbă”. (Maleahi 3:6) De necesitate, Dumnezeu trebuie să fie și este tot timpul consecvent.
8 Dumnezeu zice fiilor Săi unși: „Să nu ucizi.” (Matei 5:21,22) Cel care ucide este un ucigaș. Mai departe, este scris: „Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș și știți că nici un ucigaș n-are viață veșnică rămânând în el.” (1Ioan 3:15) În caz de război, toate guvernele națiunilor își obligă supușii sau cetățenii să participe la război și să ucidă. A delegat oare Dumnezeu acestor guverne puterea de a da porunci oamenilor să se ucidă unii pe alții și sunt fiii unși ai lui Dumnezeu obligați să asculte de legile țării care le cer să ucidă când, în același timp, propria lege a lui Dumnezeu le poruncește să nu ucidă? În cazul în care copilul lui Dumnezeu se angajează în război și ucide deliberat, el însuși se exclude de la intrarea în Împărăție, potrivit legii lui Dumnezeu.
9 Dacă un guvern lumesc poate adopta o lege care interzice folosirea anumitor băuturi, acea națiune sau acel guvern poate de asemenea adopta și impune o lege care interzice întrebuințarea anumitor alimente, incluzând chiar pâinea. Isus și-a îndrumat urmașii să se roage la Dumnezeu: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi!” A delegat Dumnezeu unei națiuni sau unui guvern puterea care să-i permită să facă și să impună o lege care ar interzice folosirea chiar acelui lucru pentru care copiii lui Dumnezeu au fost îndrumați să se roage? Dacă în Germania este legal ca oamenii să bea bere în timp ce mănâncă brânză și în Statele Unite este ilegal să bei bere [în timpul prohibiției] când mănânci brânză, atunci care din aceste națiuni exercită puterea delegată de Domnul? Dacă răspunsul este: Amândouă, atunci se pune în mod potrivit întrebarea: Declară oare Dumnezeu că facerea unui anumit lucru este corectă într-o parte a pământului și greșită în alta?
10 Rusia și Statele Unite sunt amândouă puteri ale acestei lumi, numite altfel națiuni sau guverne; ambele se pretind a fi națiuni creștine, cu toate că nu sunt. Legea fundamentală a Statelor Unite declară că un om își poate exercita credința în orice mod alege. Contrar acestei legi fundamentale, unele state elaborează o lege ca evanghelia să nu poată fi predicată în anumite locuri sau în anumite împrejurări, și arestează și pedepsesc pe cei care încearcă astfel să o predice. În Rusia, legea este că o persoană nu poate predica deloc evanghelia fără permisiunea guvernului. Porunca lui Dumnezeu către fiii Săi, prin Isus Christos, este ca evanghelia Lui să fie predicată în toate națiunile ca mărturie. (Matei 24:14) Să asculte copilul lui Dumnezeu de legea Statelor Unite, de a Rusiei sau de legea lui Dumnezeu? Este posibil ca Dumnezeu să fi delegat acestor națiuni diferite dreptul și autoritatea de a face și de a impune legi care sunt contradictorii cu propria Sa voință exprimată și derogatorii?
11 Prin urmare, nu este clar că, în mod categoric, a fost o aplicare nepotrivită a cuvintelor apostolului Pavel, atunci când au fost aplicate la guvernele acestei lumi? Când el zice: „Stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu”, face el vreo referire la națiunile păgâne de pe pământ? Nu este oare mai înțelept că el se referă exclusiv la puterile sau autoritățile deținute și exercitate în organizația lui Dumnezeu, și nu la cele care sunt exercitate în organizația lui Satan?
ORGANIZAȚIA LUI DUMNEZEU
12 În afară de Iehova însuși, organizația Sa este alcătuită din Isus Christos, îngerii Săi sfinți, heruvimii, membrii înviați ai trupului lui Christos și cei cate au fost aduși în Biserică și unși cu spirit, care depun în mod silitor cele mai mari eforturi pentru a fi supuși lui Dumnezeu. La Iordan, în timpul consacrării Sale, Isus a fost uns în poziția înaltă de „preot în veac după ordinul lui Melchisedec”. Atunci și acolo El a fost învestit cu anumite puteri ca omul Isus Christos pe pământ. Vorbind discipolilor Săi, a zis că „Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele.” (Marcu 2:10) După ce Isus a fost înviat din morți, le-a zis discipolilor Săi: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.” (Matei 28:18) Această putere a primit-o de la Iehova. Evident, Dumnezeu a permis ca Isus să dea oarecare putere servilor sau discipolilor Săi, deoarece Isus a zis: „Ca și cu un om plecat într-altă țară, care își lasă casa, dă servilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui și poruncește portarului să vegheze.” – Marcu 13:34.
13 Cuvântul „putere„ [stăpânire, Cornilescu; autoritate, ASV; KJV] este tradus din grecescul „exousia”; și argumentul lui Pavel expus în text și context arată că puterea menționată aici se referă la autoritatea posedată și exercitată în organizația lui Dumnezeu. Aceasta este instituția pe care însuși Iehova o folosește pentru împlinirea scopurilor Sale. Scripturile de mai sus, precum și cele care urmează, sunt potrivite: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute; fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri [puteri, ASV]. Toate au fost făcute prin El și pentru El.” (Coloseni 1:16)
„După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viață veșnica tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.” (Ioan 17:2) „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Și i-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.” (Ioan 5:22,27) Aceste scripturi dovedesc că Isus Christos este „stăpânire înaltă” și că Iehova este stăpânirea cea mai înaltă sau supremă. Deci expresia „stăpânirile înalte” se poate aplica atât la Iehova, cât și la Isus, deoarece Isus Christos execută întotdeauna porunca Tatălui Său.
14 Apostolul a scris despre Domnul Isus Christos: „Care stă la dreapta lui Dumnezeu. După ce s-a înălțat la cer și Și-a supus îngerii, stăpânirile [autoritățile, ASV] și puterile.” (1Petru 3:22) Evident, acest text nu include națiunile păgâne, puterile și autoritățile de pe pământ, pentru motivul că acela nu era timpul potrivit al lui Dumnezeu de a face organizația dușmană așternutul picioarelor Domnului. (Psalmii 110:1) Prin urmare, cuvintele apostolului trebuie să însemne că fiecare creatură din organizația lui Dumnezeu trebuie să fie supusă lui Isus Christos, Prințul, Domnitorul sau Capul organizației lui Dumnezeu. În sprijinul acestei concluzii, Isus a declarat că Lui i-a fost dată puterea judecății, cu autoritatea de a executa judecata. Această judecată se referă îndeosebi la organizația lui Iehova, după cum este scris: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Christos pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2Corinteni 5:10) „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?” (1Petru 4:17) Aceste scripturi arată că Isus Christos este stăpânire înaltă. Stăpânire sau putere care este exercitată întotdeauna în armonie cu Iehova, Cel Suprem.
15 Biserica, alcătuită din membrii trupului lui Christos, este din organizația lui Dumnezeu, cu Isus Christos ca și Cap al ei. „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.” (Coloseni 1:18) Mai departe, apostolul zice, referindu-se la Isus Christos: „Și care este de față cu noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei lui, pe care a desfășurat-o în Christos prin faptul că L-a înviat din morți și L-a pus să stea la dreapta Sa în locurile cerești, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire [autoritate, ASV], de orice putere, de orice dregătorie și de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlinește totul în toți.” – Efeseni 1:19-23.
16 Acționând sub autoritatea ce i-a fost dată, Isus Christos a organizat Biserica. (Matei 16:18) Deoarece toate lucrurile sunt de la Tatăl prin Fiul, trebuie să înțelegem că Isus Christos este oficialul executiv al lui Iehova în toate lucrurile. Apostolul zice apoi: „Dumnezeu a pus membrele în trup așa cum I-a plăcut.” (1Corinteni 1:2, 11:22; 2Corinteni 1:1) Biserica se compune din mulți membri, cărora le sunt stabilite diferite poziții în Biserică. Membrii Bisericii au acces la Tatăl prin Christos, Capul bisericii. Această organizație este zidirea lui Dumnezeu, în care apostolii lui Isus Christos, sub Isus Christos, Capul acesteia, ocupă poziții importante. – Efeseni 2:19-22.
PUTERE DATĂ
17 Asupra faptului că Isus Christos a conferit sau a dat putere apostolilor Săi, nu poate exista nici cea mai mică îndoială. Lui Petru, El i-a zis: „Îți voi da cheile Împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16:19) După învierea Sa, Isus le-a zis discipolilor Săi: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi. După aceste cuvinte, a suflat peste ei și le-a zis: Luați spirit sfânt! Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține, vor fi ținute.” – Ioan 20:21-23.
18 Mai mult, Scripturile arată că apostolul a exercitate puterea dată de Domnul și, făcând aceasta, el a avut aprobarea Domnului atunci când a pronunțat judecata asupra lui Anania și asupra Safirei. (Fapte 5:11,12) Alții au comis păcate în Biserică, iar Pavel, deși absent, și-a exercitat puterea și autoritatea, judecându-i pe păcătoși. (1Corinteni 5:1-5) Că Biserica procedează potrivit în judecarea anumitor păcătoși, este dovedit de cuvintele lui Isus. – Matei 18:15-18.
CETĂȚENIE
19 Omul este supus legilor națiunii al cărei cetățean este. El este deci un supus al acelei națiuni. Cetățeanul Statelor Unite este supus legilor Statelor Unite. Dacă acest cetățean din Statele Unite se află în Italia, el este încă supus legilor Statelor Unite, țara al cărei cetățean este. Deoarece scriptura analizată se adresează fiilor unși ai lui Dumnezeu, este potrivită întrebarea: Unde este cetățenia unui fiu al lui Dumnezeu? Apostolul Pavel răspunde la această întrebare și declară în mod clar că membrii de pe pământ ai trupului lui Christos își au cetățenia în cer. „Căci cetățenia noastră este în cer; de unde și așteptăm pe Mântuitor, Domnul Isus Christos.” – Filipeni 3:20 R.V.
20 Văzând că Pavel își adresează cuvintele (din Romani 13)
