Pagină:Drama-of-vindication-part-I-1939.djvu/8

40

TURNUL DE VEGHE

BROOKLYN, N.Y.

SPIONI

²⁶ Un alt act din dramă este pus în scenă în acest moment, arătând o altă parte a operei interpretate. Bărbați au fost trimiși de către Iosua pentru a spiona teritoriul de dincolo de Iordan, înainte ca izraeliții să înceapă traversarea. „Și Iosua, fiul lui Nun, a trimis din Șitim doi bărbați să spioneze în secret, spunând, mergeți și vedeți țara, chiar Ierihonul. Și ei au plecat și au ajuns în casa unei prostituate care se numea Rahav și s-au cazat acolo” (Iosua 2:1). Numele celor doi oameni nu sunt date, pentru că persoanele individuale nu sunt importante; dar se pare că unul din ei a fost Salmon, care ulterior s-a căsătorit cu Rahav. A fost o misiune periculoasă căreia i-au fost repartizați acei oameni și au făcut-o cu discreție și în secret. Cu treizeci și nouă de ani în urmă, Moise l-a trimis pe Iosua și încă unsprezece oameni într-o misiune periculoasă, asemănătoare, în același teritoriu. În împlinire, Mai Marele Iosua, Isus Christos, a trimis de asemenea pe reprezentanții Săi la timpul potrivit, pentru a face lucrarea care le-a fost repartizată, după cum este scris: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.” „Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:17,18,20,21).

²⁷ Cei doi oameni trimiși de Iosua, au reprezentat tot Israelul. Aceștia ar lua o privire asupra organizației inamice și a oamenilor din și despre Ierihon și despre atitudinea lor față de israeliți, deoarece la acel moment oamenii din Ierihon au auzit de venirea israeliților. Venirea lor le-ar permite oamenilor din Ierihon o oportunitate de a face bine sau rău celor doi mesageri. Spionarea teritoriului nu era necesară pentru Iehova, înainte să poată acționa împotriva Ierihonului și de aceea, este sigur că Iehova a făcut aici o ilustrație spre folosul altora. El l-a făcut pe Iosua să dea dovadă de prudență adecvată în a nu se baza pe Iehova pentru a face totul, în timp ce anumite lucruri erau în puterea și permisiunea oamenilor de a le face. De asemenea, aceasta a fost un test pentru cei doi spioni în ceea ce privește credința lor în Domnul, așa cum și cei doisprezece spioni au trebuit să-și arate credința lor, ce era testată, după ce Moise i-a trimis în Canaan.

²⁸ O altă parte a acestei ilustrații, este că Iehova a remarcat o femeie în Ierihon care a arătat credință în Dumnezeu și care a fost folosită să facă parte din drama profetică, iar partea aceea a ilustrației arată că i s-a dat opotunitatea ca prin actele ei să-și arate credința ei în Dumnezeu și astfel să obțină aprobarea Sa, ceea ce a asigurat-o că ar putea fi cruțată cînd Ierihonul va cădea. Cu o altă ocazie, Dumnezeu a trimis doi îngeri în Sodoma și a dat o ocazie lui Lot să-și demonstreze credința, pentru ca el să poată fi salvat atunci când Sodoma va fi distrusă (Gen. 18:16; 19:1). Împlinirea acestei părți

a dramei profetice privind spionii și femeia, are loc după anul 1918, când martorii lui Iehova au mers înainte, făcând lucrarea ce le-a fost atribuită de către Cristos Isus, Mai Marele Iosua. Fiind „doi bărbați” în ilustrație, sugerează cele două părți care se angajează în lucrare și care întregesc rămășița martorilor lui Iehova, adică, partea mai în vârstă și partea mai tânără. Cei mai în vârstă, au fost acei care au supraviețuit perioadei Ilie și persecuției din anul 1919, și care au continuat să fie credincioși și pe care Domnul Isus i-a format în „slujitorul credincios și înțelept” (Mat. 24:45-47), iar partea a doua sau mai tânără, a fost compusă din cei care au devenit membrii ai „slujitorului credincios și înțelept” de la și după anul 1922. Ambele părți au fost preumbrite prin Naomi și Rut, precum și prin Mardoheu și Estera.

²⁹ Spionilor le-a fost poruncit să vadă teritoriul și îndeosebi orașul Ierihon și mediul înconjurător. Numele Ierihon înseamnă (1) „mireasmă”, probabil datorită poziției aflată într-un loc al miresmei produs de creșterea unor tufe frumos mirositoare din abundență acolo; el mai înseamnă și „cetatea palmierilor” (Deut. 34:3) și (2) numele său mai semnifică „luna sa”, lucru care poate însemna că poporul Ierihonului se închina zeului Lunii. Oamenii acelei cetăți, erau descendenții lui Canaan, care a fost fiul lui Ham, cel care a căzut sub blestemul lui Noe (Gen. 10:15,16; 9:25,26). Aceasta arată că oamenii Ierihonului au fost verii lui Nimrod (Gen. 10:6- 9), și prin urmare, aceștia au fost închinători ai Diavolului. Cetatea Ierihon era plină de comori și avea legături comerciale cu Babilonul (Iosua 6:24; 7:21). Cetatea era situată pe locul care a devenit ulterior granița cu Efraim, teritoriu care însă a fost dăruit seminției lui Beniamin (Iosua 18:21; 16:7). Descrierea Ierihonului, a oamenilor săi și a împrejurimilor sale, arată că a ilustrat pe religioniștii „lumii rele prezente”, cunoscuți ca și „Creștinătate”, și care religioniști practică ceea ce este numit necorespunzător „religia creștină”, dar care este în fapt practica religiei Diavolului. „Creștinătatea”, prin practica ei religioasă, încearcă să se facă pe ea însăși „o mireasmă”, iar practicienii ei „miroas dulce și arată înțelept”. Aceasta o fac aplicând asupra lor minunatele și binecuvântatele promisiuni ale Bibliei, privitoare la cei care sunt imitatorii adevărați ai lui Isus Christos, care texte ale Bibliei nu au nici o aplicare la ei. „Creștinătatea” pretinde a fi organizația celor drepți, adică, cei care cresc drepți precum fac palmierii (Ier. 10:5; Ps. 92:12). Dar, „creștinătatea” este strâmbă asemenea unui sfredel. Are forma evlaviei sau a pietății evlavioase, dar neagă puterea lui Iehova Dumnezeu și se închină creaturii în locul Creatorului, dând onoare și laudă oamenilor și nu lui Dumnezeu și Domnului Isus Christos.