286 - Mare ești Doamne: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta! Prin Cuvântul Tău ai creat lumea. Ai zis să fie, și la porunca Ta, |: Inima mea, tremurândă, admiră Atotputernicia-Ţi măreaţă. :|...) |
|||
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | Mare ești, Doamne! Mare-I | + | Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta!<br> |
| − | puterea Ta! | + | Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.<br> |
| − | Prin Cuvântul Tău ai creat | + | Ai zis să fie, și la porunca Ta,<br> |
| − | lumea. | + | |: Inima mea, tremurândă, admiră<br> |
| − | Ai zis să fie, și la porunca Ta, | + | Atotputernicia-Ţi măreaţă. :| <br> <br> |
| − | |: Inima mea, tremurândă, | + | Mare ești, Doamne! Și-a Ta-nţelepciune,<br> |
| − | admiră | + | Prin care toate frumos le-ai creat.<br> |
| − | Atotputernicia-Ţi | + | Omul pământesc l-ai făcutal Tău Fiu.<br> |
| − | măreaţă. :| <br> | + | Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.<br><br> |
| − | Mare ești, Doamne! Și-a | + | Floarea cea mică și-arborii puternici, <br> |
| − | Ta-nţelepciune, | + | Urma mâinilor Tale ne-arată. <br> |
| − | Prin care toate frumos le-ai | + | |: Din toată inima mă închin Ţie,<br> |
| − | creat. | + | Lăudând mare-nţelepciunea Ta! :| <br><br> |
| − | Omul pământesc l-ai | + | Mare ești, Doamne! Și a Ta dreptate,<br> |
| − | + | Ceea ce în Eden s-a arătat.<br> | |
| − | Cu duh de viaţă l-ai | + | Pulbere vei fi – a zis judecata<br> |
| − | înzestrat. | + | Și cel căzut a început moartea.<br> |
| − | Floarea cea mică și-arborii | + | Dreptatea Ta a cerut mare jertfă,<br> |
| − | puternici, | + | Care era perfectă viaţă.<br> |
| − | Urma mâinilor Tale | + | |: Al Tău Fiu plăti asta din iubire.<br> |
| − | ne-arată. | + | Eu Te admir și mă închin Ţie. :|<br><br> |
| − | |: Din toată inima mă închin | + | Mare ești, Doamne! Mare-I iubirea Ta,<br> |
| − | Ţie, | + | Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat!<br> |
| − | Lăudând mare-nţelepciunea | + | N-ai stins lumina abia arzătoare.<br> |
| − | Ta! :| <br> | + | De trestia frântă Te-ai îndurat.<br> |
| − | Mare ești, Doamne! Și a Ta | + | Pe când zăceam eu legat în păcate,<br> |
| − | dreptate, | + | Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins.<br> |
| − | Ceea ce în Eden s-a arătat. | + | |: În ochi cu lacrimi mă prostern ‘nainte-Ţi!<br> |
| − | Pulbere vei fi – a zis | + | Laud iubirea ce m-a mântuit. :| |
| − | judecata | ||
| − | Și cel căzut a început | ||
| − | moartea. | ||
| − | Dreptatea Ta a cerut mare | ||
| − | jertfă, | ||
| − | Care era perfectă viaţă. | ||
| − | |: Al Tău Fiu plăti asta din | ||
| − | iubire. | ||
| − | Eu Te admir și mă închin | ||
| − | Ţie. :| | ||
| − | <br> | ||
| − | Mare ești, Doamne! Mare-I | ||
| − | iubirea Ta, | ||
| − | Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai | ||
| − | arătat! | ||
| − | N-ai stins lumina abia | ||
| − | arzătoare. | ||
| − | De trestia frântă Te-ai | ||
| − | îndurat. | ||
| − | Pe când zăceam eu legat în | ||
| − | păcate, | ||
| − | Mâna-Ţi miloasă spre | ||
| − | mine-ai întins. | ||
| − | |: În ochi cu lacrimi mă | ||
| − | prostern ‘nainte-Ţi! | ||
| − | Laud iubirea ce m-a | ||
| − | mântuit. :| | ||
Versiunea curentă din 16 februarie 2021 16:28
Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta!
Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.
Ai zis să fie, și la porunca Ta,
|: Inima mea, tremurândă, admiră
Atotputernicia-Ţi măreaţă. :|
Mare ești, Doamne! Și-a Ta-nţelepciune,
Prin care toate frumos le-ai creat.
Omul pământesc l-ai făcutal Tău Fiu.
Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.
Floarea cea mică și-arborii puternici,
Urma mâinilor Tale ne-arată.
|: Din toată inima mă închin Ţie,
Lăudând mare-nţelepciunea Ta! :|
Mare ești, Doamne! Și a Ta dreptate,
Ceea ce în Eden s-a arătat.
Pulbere vei fi – a zis judecata
Și cel căzut a început moartea.
Dreptatea Ta a cerut mare jertfă,
Care era perfectă viaţă.
|: Al Tău Fiu plăti asta din iubire.
Eu Te admir și mă închin Ţie. :|
Mare ești, Doamne! Mare-I iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat!
N-ai stins lumina abia arzătoare.
De trestia frântă Te-ai îndurat.
Pe când zăceam eu legat în păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins.
|: În ochi cu lacrimi mă prostern ‘nainte-Ţi!
Laud iubirea ce m-a mântuit. :|
