Pagină:Stapanirile-cele-mai-inalte.djvu/11

este oare spre teama acelora cari făptuiesc rele în biserică? Putem fi siguri că nu. Dacă cineva în biserică se dedă la faptele rele, ce constituie împotrivire cu organizația lui Dumnezeu, chiar aceea face ce dorește de la dânsul Satan, domnitorul lumii acesteia. Oare nu stăpânirile națiunilor a făcut pe membrele bisericii de la început, ca să facă rele prin aceea, că s-au asociat cu organizația diavolului? În loc să-i pedepsească pe dânșii pentru aceasta, autoritățile națiunilor încă au lăudat pe unii ca aceștia și încă i-au și preamărit.

⁷ Se poate spune, că domnitorii împărățiilor din prezent „nu ar fi... spre teamă pentru fapte bune”? Cei consacrați și unși ai lui Dumnezeu umblă în lungul și largul țărilor făcând bine prin aceea, că vestesc veștile bune a împărăției lui Dumnezeu, și chiar autoritățile acestor națiuni îi dețin, îi pedepsesc și îi bagă în pușcărie, deoarece au făcut bine. Primesc oare „laudă” din partea domnitorilor și stăpânitorilor acestor țări, acei colportori care mergând din casă în casă duc vestea împărăției la popoarele pământului? Pentru aceasta n-au lăudat ei încă pe nimeni. Astfel când Pavel spune: „Voiești să nu te temi de stăpânire?”, puteam oare spune că prin aceste cuvinte a voit să spună, că unșii trebuie să se teamă de domnitorii de pe pământ sau de capii organizației Diavolului? Dacă aceasta ar fi așa atunci, oricine ar trebui să se rețină de la faptul, ca să mărturisească pentru Dumnezeu. Doar chiar aceasta ar fi pe placul Diavolului.

⁸ Arătăm un exemplu: nu de mult s-a întâmplat, că un reprezentant al Societății, un copil al lui Dumnezeu, a început să predice evanghelia și să răspândească literatura adevărului printre negrii din Liberia, Africa. Guvernatorul i-a pus în vedere, ca să nu mai răspândească cărți și să nu mai țină conferințe până ce nu va primi permis din partea autorităților competente. El însă nu a ținut seamă de această somație și a continuat lucrul, răspândind multe cărți printre popor. Dacă s-ar fi supus autorităților, atunci nu ar fi vestit vestea de bucurie. El a ascultat de Domnul, și a fost astfel ocrotit. El a făcut bine, dar nu a primit laudă din partea stăpânirilor națiunilor.

⁹ Este sigur, că cuvintele lui Pavel înseamnă următoarele: Voi care sunteți unșii lui Dumnezeu să vă temeți de stăpânirea înaltă (Cristos judecătorul); domnitorii (Cristos și aceia, cari lucrează sub conducerea sa) sunt spre teama nu a faptelor bune, ci a celor rele; dacă faceți lucruri bune, atunci veți acea laudă din partea acestei stăpâniri (adică de la Cristos și aceia cari în organizația lui Dumnezeu sunt îndreptățiți ca să laude). Poate să întrebe cineva: Trebuie oare să așteptăm noi laudă din partea stăpânirilor din biserică, pentru astfel de fapte bune? Ca răspuns și dovadă, că apostolii au avut dreptul să laude pe cei ce făceau fapte bune, și cei ce au și făcut; și că cei făcători de bine trebuie să fie lăudați, să examinăm următoarele scripturi: „De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme până când va veni Domnul care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor. Atunci va căpăta de la Dumnezeu lauda cuvenită lui.” (1 Corinteni 4:5) „Am trimis cu el și pe fratele care este lăudat de toate bisericile pentru ce a făcut pentru Evanghelie.” (2 Corinteni 8:18) „Vă laud, că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți învățăturile mele întocmai cum vi le-am dat.” - 1 Corinteni 11:2.

¹⁰ Dacă membrii adunării se adună pentru alt scop și nu pentru a face ceva bine, atunci nu mai primești laudă după cum apostolul a zis: „Vă dau aceste învățături, dar nu vă laud pentru faptul, că atunci când vă adunați, vă adunați nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi.” (1 Corinteni 11:17) Se adeverește deci din scripturile de mai sus, că pe făcătorii de rele îi osândește orânduiala dumnezeiască, până când cei ce fac bine sunt lăudați tot de aceiași orânduială dumnezeiască.

¹¹ „Căci ea este servă a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar de faci rău teme-te, că nu în zadar poartă sabia, ci este serv a lui Dumnezeu răzbunător spre pedeapsă celui ce face răul.” (versul 4) Acest text nu putea să se aplice asupra domniei exercitată de națiuni. Este cert, că Dumnezeu nu încredințează pe Satan, sau pe oricare membru al organizației lui Satan, cu puterea ca să lucreze în biserică spre binele acestora. Nici nu a ales pe nimeni din acea organizație, ca în calitate de răzbunător să-și reverse mânia asupra acelora, cari fac rău în biserică. Ce înseamnă atunci cuvintele apostolului Pavel din acest text?

¹² Răspunsul este acela, că Dumnezeu, de aceea a introdus în biserică stăpânirea înaltă și regula, ca să servească binele acelora, cari fac parte din biserică, și să servească spre judecata acelora cari fac rele. (2 Corinteni 10:8; 13:10) Că ce se socotește de rău în biserică, acea este arătată în următoarele scripturi: „Alexandru arămarul mi-a făcut multe rele; plătească-i Domnul faptele lui,” (2 Timotei 4:14). „Căci cel ce voiește să iubească viața, și să vadă zile bune să-și oprească limba sa de la rău și buzele sale să nu vorbească viclenie. Și să se abată de la rău și să facă bine, să caute pacea și s-o urmeze.” (1 Petru 3:10,11) „Iar dacă va fi serv rău, care-și va zice în inima lui: Domnul meu întârzie de a veni, și va începe să bată pe soții săi și a mânca și bea cu bețivii, va veni Domnul servului aceluia în ziua în care nu-l așteaptă și ora în care nu știe. Și-l va tăia în două. și va pune partea lui cu fățarnicii, acolo va fi plângere și scrâșnirea dinților.” - Matei 24:48-51.

¹³ Stăpânirile națiunilor folosesc sabia pentru ucidere. Dacă acest text s-ar referi la stăpânirile națiunilor, atunci aceasta ar însemna, că ei sunt înzestrați cu acel drept asupra poporului lui Dumnezeu, că în mod literal ar avea dreptul să omoare pe membrii bisericii, și că ei ar fi răzbunătorii lui Dumnezeu. Isus a fost învinuit de răsculare, și a fost judecat pe nedrept iar în