Pagină:Tree-of-hope-1934.djvu/12: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
Asz (Discuție | contribuții) (Pagină înlocuită cu „m-aș putea face pe mine însumi perfect și aș trăi.” Operarea legământului legii este dovada absolută că teoria evoluției provine de la Diavol și că cei...”) (Etichetă: Înlocuit) |
Asz (Discuție | contribuții) |
||
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | m-aș putea face pe mine însumi perfect și aș trăi.” Operarea legământului legii este dovada absolută că teoria evoluției provine de la Diavol și că cei care o susțin sunt instrumentele celui rău, indiferent dacă o știu sau nu. Așa-zișilor predicatori „conștiincioși” nu li se va permite niciodată să se ascundă în spatele conștiinței care a fost instruită să fie împotriva Cuvântului adevărului lui Dumnezeu.}} | + | {{raw:data:ai|3|60|TURNUL DE VEGHERE|Brooklyn, N.Y}} |
+ | |||
+ | {{raw:data:c | ||
+ | |{{raw:data:p|c|m-aș putea face pe mine însumi perfect și aș trăi.” Operarea legământului legii este dovada absolută că teoria evoluției provine de la Diavol și că cei care o susțin sunt instrumentele celui rău, indiferent dacă o știu sau nu. Așa-zișilor predicatori „conștiincioși” nu li se va permite niciodată să se ascundă în spatele conștiinței care a fost instruită să fie împotriva Cuvântului adevărului lui Dumnezeu.}} | ||
+ | {{raw:data:p|nq| Pavel declară că legea prefigura lucruri bune care vor veni. (Evr. 10:1) În timp ce legământul legii a fost făcut în primul rând din pricina abaterii, Dumnezeu l-a folosit și pentru a face umbre sau ilustrații ale scopului său de reconciliere a omului cu el însuși. Apostolul mai afirmă: „Apoi verificați că primul legământ avea și ordonanțe [ceremonii] de serviciu divin și un sanctuar lumesc [aranjat ordonat]”. (Evr. 9:1) Care au fost aceste ceremonii și aranjamente ordonate ale serviciului divin? În momentul încheierii legământului în Egipt, un miel fără cusur, un mascul din turmă, a fost înjunghiat și cu sângele lui s-au stropit tocurile ușilor, ceea ce a servit ca mijloc de salvare a evreilor în noaptea de Paște. Acel miel a fost mâncat cu pâine nedospită (Ex. 12: 8) Acea ceremonie trebuia repetată sau executată o dată pe an după aceea, în a paisprezecea zi a lui Nisan.}} | ||
+ | {{raw:data:p|nq|Mielul a reprezentat sacrificiul lui Isus, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, care avea să răscumpere întreaga omenire din păcat. El a fost „Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii”. (Rev. 13:8) „Ca un miel fără cusur și fără pată. (1 Pet. 1:19) Prin această ceremonie a fost prefigurat sacrificiul de răscumpărare. Dumnezeu ne-a promis că va răscumpăra omul de la moarte și din mormânt. (Os. 13:14) Această ceremonie avea să îi învețe pe evrei și pe alții de atunci înainte că Mielul lui Dumnezeu avea să înlăture păcatul lumii și așa a fost anunțat de Ioan la începutul slujirii lui Isus - Ioan 1:29.}} | ||
+ | {{raw:data:p|nq|După confirmarea legământului la Sinai, Moise, sub îndrumarea lui Dumnezeu, a ridicat tabernacolul. În acel loc sfânt, Dumnezeu și-a arătat prezența prin nor și lumină. (Ex. 40:34) Odată pe an, avea loc un serviciu sacru special în legătură cu tabernacolul. Într-o anumită zi, un taur și un țap erau uciși și sângele lor era adus de un preot în Sfânta Sfintelor și stropit peste scaunul milei pentru a face ispășire. (Lev. 16; Evr. 9: 6-8) Acel serviciu din tabernacol a prefigurat ceva mai bun ce avea să vină și arăta că sacrificiul din realitate va aduce ispășire pentru păcatul omului și va face posibil ca omul să se reconcilieze cu Dumnezeu, așa cum promisese. Sacrificiul acestor animale era făcut de un preot, pentru care legea prevedea | ||
+ | aranjamente. Aceste ceremonii aveau scopul de a preda anumite lecții evreilor și altora de atunci înainte. Sacrificiul mielului pascal se referea la sacrificiul lui Isus Cristos și ilustra răscumpărarea; iar sacrificiul taurilor și al țapilor și stropirea sângelui în Sfânta Sfintelor a reprezentat oferirea sângelui lui Cristos Isus în ceruri}} | ||
+ | |{{raw:data:p|c|ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Mai mult, ei au învățat că Cristos, în calitate de mare Mare Preot numit de Iehova, va oferi sacrificiul și va face ispășire pentru păcat. – Evrei 9: 10-14, 24.}} | ||
+ | {{raw:data:p|nq|Legământul legii, prin urmare, arată în mod absolut necesitatea ca marele sacrificiu de răscumpărare a lui Isus Cristos și ca sacrificiu pentru păcat să fie făcut de el mai întâi în folosul membrilor „seminței” și apoi în folosul omenirii în general. De asemenea, acel legământ a prefigurat un legământ nou și mai bun care avea să fie făcut mai târziu; iar ceremoniile în legătură cu acestea au adus mărturie despre faptul că va trece o perioadă lungă de timp între încheierea noului legământ și momentul confirmării sau inaugurării lui.}} | ||
+ | {{raw:data:p|nq|Să presupunem că evreii ar fi depus toate eforturile pentru a respecta legământul legii, ar fi rezultat vreun beneficiu special pentru ei? Da. Ei și-ar fi arătat credința și încrederea în Dumnezeu și în promisiunile sale, precum și loialitatea față de el mai degrabă decât față de Diavol. Clerul evreu, care erau lider ai Israelului, nu a încercat să păstreze spiritul legământului legii. Ei l-au păstrat în formă, cu gura lor și cu aspectul exterior, în timp ce inimile lor erau departe de Iehova. (Isa. 29:13) Ei erau escroci și ipocriți, făcând un spectacol pe dinafară dintr-un motiv egoist. (Matei 23:13-33) Ei pretindeau că sunt copiii lui Avraam; dar Isus le-a spus clar că sunt mincinoși și copii ai Diavolului pentru că vor face voia lui Satan și nu voia lui Dumnezeu. (Ioan 8:39-44) Faptul că erau fii ai Diavolului arată că nu aveau credință în legământul legii și că nu încercau să-l țină. Echivalentul lor exact se găsește astăzi în așa-numitul „cler creștin” care „având o formă de evlavie, neagă însăși puterea acesteia”; și de la aceștia oamenii sunt avertizați ”să își întoarcă fața”. - 2 Tim. 3: 5.}} | ||
+ | {{raw:data:p|nq|Dar unii evrei au încercat să respecte legământul legii. Ei au avut credinţă în Dumnezeu şi au făcut tot posibilul să îl asculte. Când a venit Isus, i-a găsit pe unii dintre aceștia așteptând venirea lui Mesia, iar aceștia l-au acceptat. Liderii, uitându-se la litera legii, așteptau venirea lui Mesia; dar ei îl căutau din motive cu totul egoiste. Ei practicau frauda și înșelăciunea. Când „Isus l-a văzut pe Natanael venind la el, [Isus] a spus despre el: Iată cu adevărat un israelit, în care nu este viclenie! „(Ioan 1:47) Natanael atunci și acolo l-a acceptat ca Fiul lui Dumnezeu şi Regele lui Israel. „Natanael a răspuns şi i-a zis: Învățătorule, tu eşti Fiul lui Dumnezeu; tu ești Regele lui Israel.” (Ioan 1:49) El nu a manifestat înșelăciune sau subterfugiu față de el așa cum au avut fariseii. Natanael și alți evrei cinstiți au păstrat spiritul legii datorită credinței lor în Dumnezeu și în „sămânța” făgăduită. Ei au fost plăcuți lui Dumnezeu și acceptați de el, nu din cauza legii pe care ei au încercat să o țină perfect, ci din cauza credinței în Cristos. Cu privire la acest punct Pavel spune: ”Știind că un om nu este declarat drept prin lucrările}} | ||
+ | }} |
Versiunea curentă din 21 februarie 2023 17:49
Această pagină nu a fost verificată
60
TURNUL DE VEGHERE
Brooklyn, N.Y
m-aș putea face pe mine însumi perfect și aș trăi.” Operarea legământului legii este dovada absolută că teoria evoluției provine de la Diavol și că cei care o susțin sunt instrumentele celui rău, indiferent dacă o știu sau nu. Așa-zișilor predicatori „conștiincioși” nu li se va permite niciodată să se ascundă în spatele conștiinței care a fost instruită să fie împotriva Cuvântului adevărului lui Dumnezeu.
Pavel declară că legea prefigura lucruri bune care vor veni. (Evr. 10:1) În timp ce legământul legii a fost făcut în primul rând din pricina abaterii, Dumnezeu l-a folosit și pentru a face umbre sau ilustrații ale scopului său de reconciliere a omului cu el însuși. Apostolul mai afirmă: „Apoi verificați că primul legământ avea și ordonanțe [ceremonii] de serviciu divin și un sanctuar lumesc [aranjat ordonat]”. (Evr. 9:1) Care au fost aceste ceremonii și aranjamente ordonate ale serviciului divin? În momentul încheierii legământului în Egipt, un miel fără cusur, un mascul din turmă, a fost înjunghiat și cu sângele lui s-au stropit tocurile ușilor, ceea ce a servit ca mijloc de salvare a evreilor în noaptea de Paște. Acel miel a fost mâncat cu pâine nedospită (Ex. 12: 8) Acea ceremonie trebuia repetată sau executată o dată pe an după aceea, în a paisprezecea zi a lui Nisan.
Mielul a reprezentat sacrificiul lui Isus, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, care avea să răscumpere întreaga omenire din păcat. El a fost „Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii”. (Rev. 13:8) „Ca un miel fără cusur și fără pată. (1 Pet. 1:19) Prin această ceremonie a fost prefigurat sacrificiul de răscumpărare. Dumnezeu ne-a promis că va răscumpăra omul de la moarte și din mormânt. (Os. 13:14) Această ceremonie avea să îi învețe pe evrei și pe alții de atunci înainte că Mielul lui Dumnezeu avea să înlăture păcatul lumii și așa a fost anunțat de Ioan la începutul slujirii lui Isus - Ioan 1:29.
După confirmarea legământului la Sinai, Moise, sub îndrumarea lui Dumnezeu, a ridicat tabernacolul. În acel loc sfânt, Dumnezeu și-a arătat prezența prin nor și lumină. (Ex. 40:34) Odată pe an, avea loc un serviciu sacru special în legătură cu tabernacolul. Într-o anumită zi, un taur și un țap erau uciși și sângele lor era adus de un preot în Sfânta Sfintelor și stropit peste scaunul milei pentru a face ispășire. (Lev. 16; Evr. 9: 6-8) Acel serviciu din tabernacol a prefigurat ceva mai bun ce avea să vină și arăta că sacrificiul din realitate va aduce ispășire pentru păcatul omului și va face posibil ca omul să se reconcilieze cu Dumnezeu, așa cum promisese. Sacrificiul acestor animale era făcut de un preot, pentru care legea prevedea
aranjamente. Aceste ceremonii aveau scopul de a preda anumite lecții evreilor și altora de atunci înainte. Sacrificiul mielului pascal se referea la sacrificiul lui Isus Cristos și ilustra răscumpărarea; iar sacrificiul taurilor și al țapilor și stropirea sângelui în Sfânta Sfintelor a reprezentat oferirea sângelui lui Cristos Isus în ceruri
ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Mai mult, ei au învățat că Cristos, în calitate de mare Mare Preot numit de Iehova, va oferi sacrificiul și va face ispășire pentru păcat. – Evrei 9: 10-14, 24.
Legământul legii, prin urmare, arată în mod absolut necesitatea ca marele sacrificiu de răscumpărare a lui Isus Cristos și ca sacrificiu pentru păcat să fie făcut de el mai întâi în folosul membrilor „seminței” și apoi în folosul omenirii în general. De asemenea, acel legământ a prefigurat un legământ nou și mai bun care avea să fie făcut mai târziu; iar ceremoniile în legătură cu acestea au adus mărturie despre faptul că va trece o perioadă lungă de timp între încheierea noului legământ și momentul confirmării sau inaugurării lui.
Să presupunem că evreii ar fi depus toate eforturile pentru a respecta legământul legii, ar fi rezultat vreun beneficiu special pentru ei? Da. Ei și-ar fi arătat credința și încrederea în Dumnezeu și în promisiunile sale, precum și loialitatea față de el mai degrabă decât față de Diavol. Clerul evreu, care erau lider ai Israelului, nu a încercat să păstreze spiritul legământului legii. Ei l-au păstrat în formă, cu gura lor și cu aspectul exterior, în timp ce inimile lor erau departe de Iehova. (Isa. 29:13) Ei erau escroci și ipocriți, făcând un spectacol pe dinafară dintr-un motiv egoist. (Matei 23:13-33) Ei pretindeau că sunt copiii lui Avraam; dar Isus le-a spus clar că sunt mincinoși și copii ai Diavolului pentru că vor face voia lui Satan și nu voia lui Dumnezeu. (Ioan 8:39-44) Faptul că erau fii ai Diavolului arată că nu aveau credință în legământul legii și că nu încercau să-l țină. Echivalentul lor exact se găsește astăzi în așa-numitul „cler creștin” care „având o formă de evlavie, neagă însăși puterea acesteia”; și de la aceștia oamenii sunt avertizați ”să își întoarcă fața”. - 2 Tim. 3: 5.
Dar unii evrei au încercat să respecte legământul legii. Ei au avut credinţă în Dumnezeu şi au făcut tot posibilul să îl asculte. Când a venit Isus, i-a găsit pe unii dintre aceștia așteptând venirea lui Mesia, iar aceștia l-au acceptat. Liderii, uitându-se la litera legii, așteptau venirea lui Mesia; dar ei îl căutau din motive cu totul egoiste. Ei practicau frauda și înșelăciunea. Când „Isus l-a văzut pe Natanael venind la el, [Isus] a spus despre el: Iată cu adevărat un israelit, în care nu este viclenie! „(Ioan 1:47) Natanael atunci și acolo l-a acceptat ca Fiul lui Dumnezeu şi Regele lui Israel. „Natanael a răspuns şi i-a zis: Învățătorule, tu eşti Fiul lui Dumnezeu; tu ești Regele lui Israel.” (Ioan 1:49) El nu a manifestat înșelăciune sau subterfugiu față de el așa cum au avut fariseii. Natanael și alți evrei cinstiți au păstrat spiritul legii datorită credinței lor în Dumnezeu și în „sămânța” făgăduită. Ei au fost plăcuți lui Dumnezeu și acceptați de el, nu din cauza legii pe care ei au încercat să o țină perfect, ci din cauza credinței în Cristos. Cu privire la acest punct Pavel spune: ”Știind că un om nu este declarat drept prin lucrările