Pagină:Noahs-day-1941.pdf/12

156

Turnul de Veghe

BROOKLYN, N.Y.

putere; EL [Cristosul] este semănat în corp natura; [Cistosul] este ridicat în corp spiritual. [Vss. 42-44] Cristosul pe pământ uns de Dumnezeu este un trup al umilinței, un trup natural. În înviere este un corp spiritual de glorie și cinste. „Cristos” înseamnă „Unsul” al lui Dumnezeu. Ungerea cu spiritul său are loc pe pământ. Corpul când este uns este natural sau uman. Este sădit în moarte, apoi Dumnezeu îl ridică din moarte și îi dă un trup după cum îi place lui.

În versetele 45-50 argumentul este, în esență: „Știți că este scris în Scripturi că Adam, primul om, care avea să dea viață rasei umane, a fost „făcut un suflet viu”. Acel suflet sau persoană sau creatură a fost făcut prin formarea corpului din elementele pământului și apoi suflând în el suflarea vieților. Acel suflet uman a eșuat din cauza păcatului. Ultimul Adam, Cristosul, este un spirit dătător de viață atunci când este complet în înviere și va da viață celor obedienți din rasa umană; și nu există nici un alt mijloc dat sub cer prin care omenirea poate obține viață, decât prin Cristos Isus. (Ioan 10:10) Spiritul nu a fost făcut mai întâi: animalul a fost făcut mai întâi, iar mai târziu vine spiritul. Cristos trebuie să moară ca trup animal și să învieze din moarte ca trup spiritual, pentru că acesta este scopul lui Dumnezeu. Cei care sunt acum devotați lui Dumnezeu și care sunt în Cristos sunt oameni. Natura noastră umană este animală, trupul nostru este animal și noi suntem membri ai trupului lui Cristos și suntem în umilință. Trebuie să coborâm în moarte după chipul lui Cristos Isus, ca atunci când a murit, și atunci vom purta chipul cerescului la înviere”.

Dar să presupunem că cineva care a auzit argumentul lui Pavel în acel moment ar fi spus; „Dar, Pavel, pot să pun o întrebare? Ai afirmat că „ACESTA” este semănat în corupție și că „ACESTA” înseamnă Cristos. A avut Isus Cristos un trup coruptibil? Nu era scris despre el că trupul său nu a văzut putrezirea?" --- Ps. 16: 9, 10.

La aceasta apostolul va răspunde: „Adevărat, era scris despre Domnul Isus că trupul său literal nu a văzut putrezirea. Acel trup ar fi putrezit, pentru că era un corp animal, cu excepția miracolului săvârșit de Iehova Tatăl nostru, care, în felul său bun și pentru propriile sale scopuri, a dizolvat acel trup în țărână, ca să nu vadă putrezirea. Dar fiecare membru al trupului lui Cristos, care este biserica, este imperfect; și de aceea trebuie să meargă în moarte un trup stricăcios, iar în înviere Dumnezeu Îl ridică pe Hristos nestricăcios. După cum v-am spus, sămânța pe care o semănați nu este trupul care iese, ci Dumnezeu dă acelei semințe un trup potrivit soiului ei. Cristos este sămânța promisiunii, pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam. (Galateni 3:16) Acea sămânță este semănată într-un corp natural. Îi place lui Dumnezeu să dea acelei semințe la înviere un corp spiritual. Acum vă asigur, fraților, că carnea și sângele nu pot moșteni regatul lui Dumnezeu și nici un trup stricăcios nu poate fi în regatul lui Dumnezeu.' 15:50.

În versetele 51-55 argumentul este, în esență: „Acum vă voi dezvălui un mister și un secret cu privire la înviere. Membri credincioși ai trupului lui Cristos care intră în moarte înainte de a doua Sa venire, așa cum a promis El, vor fi în afara existenței până la venirea Domnului; și în ziua aceea el îi va învia. Dar unii membri

ai corpului care rămân pe pământ până la momentul venirii sale nu vor dormi în moarte, ci la moarte vor fi schimbați instantaneu dintr-un corp animal într-unul spiritual. Aceasta va avea loc într-o clipă, pentru că toți membri trupului lui Cristos trebuie să fie schimbați din animal în spiritual pentru a fi ale Cristosului. Trupul de această parte, vălul morții și care este coruptibil, trebuie să se îmbrace în nestricăciune; muritorul trebuie să se îmbrace cu nemurirea. Când această schimbare are loc de la stricăciune la nestricăciune, iar acest muritor a devenit Cristosul nemuritor, atunci se va împlini cuvântul profetului lui Dumnezeu: „Moartea este înghițită în victorie”. Atunci se poate spune: „O, moarte, unde este înțepătura ta? O mormânt, unde este victoria ta?” Cei care vor constitui trupul glorios al lui Cristos nu vor fi niciodată supuşi puterii morţii.'

Concluzia este irezistibilă că „ACESTA” se referă la Cristos. Cu excepția lui Iehova Dumnezeu, nimeni în afara lui Cristos nu va fi vreodată incoruptibil. Numai lui Hristos i se dă promisiunea că a doua moarte nu va avea putere asupra acestora. (Vezi Revelația 2: 11; 20: 6.) Nimeni în afara lui Cristos nu va primi vreodată nemurirea. Aceștia sunt cei care sunt sfătuiți în timp ce sunt pe pământ să caute nemurirea. (Rom. 2: 7) Membrii lui Cristos în timp ce sunt pe pământ, sunt, prin voia lui Dumnezeu și prin promisiunile sale prețioase, născuți la o „moștenire nestricăcioasă,... rezervată în cer”, care este viața divină în spirit. (Vezi Iacov 1:18; 1 Petru 1: 1-4; 2 Petru 1: 3, 4.) Nimeni alții nu sunt născuți la această moștenire nestricăcioasă, care este nemurirea. Nimeni alții nu vor avea vreodată șansa de a fi nemuritor.

Folosind cuvântul „ACESTA”, despre care el spune că este semănat coruptibil și înviat incoruptibil, apostolul nu se referă la suflete sau creaturi sau personaje sau entități sau ego-uri individuale, ci referirea sa se referă la HRISTOS CA ÎNTREG. Dacă, când spune că Dumnezeu îi dă un trup după cum îi place lui, apostolul se referă fiecare individ și că unii dintre aceștia primesc trupuri muritoare, iar alții trupuri nemuritoare, apostolul ar fi vădit inconsecvent; pentru că mai târziu și în același argument spune că „ACESTA” trebuie „să se îmbrace în nemurire”. Tocmai pe această problemă au căzut clerul „creștinătății”. Ei susțin că la înviere tuturor li se va da un trup nemuritor și folosesc această declarație a apostolului Pavel ca autoritate. Dar nu asta nu e deloc ce a spus apostolul.

În învierea generală din timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, „toți cei ce sunt în morminte” vor fi înviați cu un trup omenesc. Cu mult înainte de timpul apostolului Pavel, răbdătorul Iov a scris: „Și, deși, după pielea mea, viermii distrug acest trup, totuși în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu”. (Iov 19:26) Iov a crezut în înviere și a vorbit despre înviere. Apostolul, desigur, era familiarizat cu acest lucru și, fără îndoială, acei creștini din Corint cărora le-a scris erau familiarizați cu aceeași scriptură. Alți profeți învățaseră învierea morților. --- Dan. 12; 13.

Acea întrebare cu privire la omenirea moartă care iese în trupuri umane nu i-a tulburat deloc pe corinteni. Apostolul le spunea despre învierea lui Cristos, iar ei nu puteau înțelege. Apostolul le spunea despre o schimbare de la o creatură umană la o creatură spirituală. Dacă întrebarea adresată apostolului: „Cu ce ​​trup vor ieși morții?” ar fi făcut referire la învierea generală a omenirii, apostolul nu ar fi