Pagină:Testing-the-spirits-in-the-world-crisis-1948.pdf/6

166

Turnul de Veghe

BROOKLYN, N.Y.

pronumele masculin „el”. Totuși, în textul grecesc, cuvântul pentru „spirit” este la genul neutru și, prin urmare, Biblia vorbește despre spiritul sfânt ca fiind „acesta”.

⁵ După învierea și înălțarea sa la cer, Isus nu a mai fost nevoit să fie personal sau fizic cu ucenicii săi; și, prin urmare, prin intermediul acestei forțe active invizibile proiectate din cer jos asupra ucenicilor săi, el avea să-i ajute, să-i instruiască și să-i călăuzească. Cum a putut face acest lucru de la o distanță atât de mare, cum ar fi la dreapta Tatălui său din ceruri, este mai ușor de înțeles acum, când ne aflăm în era atomică, cu utilizarea radiodifuziunii, a televiziunii, a fasciculelor radar reflectate de lună, descoperirea razelor cosmice din surse necunoscute din spațiu, valorificarea energiei atomice. Toate aceste realizări moderne ne dezvăluie cum forțe nevăzute minunate pot fi dirijate de minți științifice care știu cum să le controleze și care au mijloacele sau echipamentul pentru aceasta. Ceea ce a realizat omul în aceste domenii nu se compară cu toată puterea pe care Isus o are în cer și pe pământ de la învierea sa. - Matei 28: 18.

⁶ Amintiți-vă ce le-a spus Isus ucenicilor săi despre spiritul sfânt care consolează, în timp ce analizăm acum operațiunile sale descrise pentru noi în cartea Faptele Apostolilor. Când le-a povestit despre venirea acestui spirit sfânt, mângâietor, Isus nu a vorbit despre el ca despre o persoană, ci a vorbit despre el ca despre o forță activă, energie. El a spus: „Eu trimit peste voi promisiunea Tatălui meu; dar rămâneți în cetate [Ierusalim] până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” „Ci veți primi putere, când se va coborî spiritul sfânt peste voi; și îmi veți fi martori.” (Luca 24: 49 și Faptele Apostolilor 1: 8, Am. Stan. Ver.) În mod similar, când ucenicul Luca povestește despre trimiterea spiritului sfânt peste ucenicii care așteptau acolo la Ierusalim în ziua sărbătorii Rusaliilor, el o descrie mai degrabă ca energie decât ca pe o persoană. Observați limbajul relatării sale: „Și deodată a venit din cer un sunet, ca un vânt puternic puternic și a umplut toată casa unde ședeau. Și limibi divizate le-au apărut, ca de foc, și una s-a așezat pe fiecare dintre ei. Și toți s-au umplut de spirit sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea spiritul să vorbească.” (Faptele 2: 1-4, The Emphatic Diaglott; Rotherham) Când a explicat ulterior ce tocmai se întâmplase, Petru subliniază de asemenea ideea de putere, mai degrabă decât de personalitate, pentru spiritul sfânt. El spune: „Dumnezeu l-a înviat pe acest Isus, despre care noi toți suntem martori. Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea spiritului sfânt, a turnat ceea ce vedeți și auziți.” - Faptele 2: 32, 33, Diaglott.

⁷ Orice idee despre spiritul sfânt ca persoană inteligentă,

---

5

corporală, „a treia persoană a celei mai binecuvântate trinități”, face ca limbajul lui Luca și Petru să fie ridicol. Încercați să vă imaginați o persoană corporală care se împarte pe sine și se distribuie bucățică cu bucățică celor o sută douăzeci de ucenici, și astfel toți fiind umpluți cu această personalitate trupească. Cu toată seriozitatea, gândiți-vă la Isus primind de la Tatăl său ceresc această „persoană” spirit sfânt și apoi turnându-l sau revărsându-l ca focul lichid peste o sută douăzeci de bărbați și femei, pentru a-i umple. „Turnarea” este modul în care Dumnezeu exprimă acest lucru în Ioel 2: 28, 29, profeția pe care Petru a citat-o ​​în ziua de Rusalii.