Pagină:The-higher-powers-part-2.pdf/3: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: &ANYATCH TOvV ·R PRESENCE A~~D HE~ALD OF CHR~STS THE HIGHER POWERS "1FhosoCL'CI' tlli'l'i'foI'C l'csi~t(th the [!OIL'CI', rcsistcth the ordinance of God: and Uli'!! tlwt rcsist...)
 
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
&ANYATCH TOvV
+
<h1 style="text-align:center;font-weight:bold;border-bottom:0">Stăpânirile cele mai înalte</h1>
·R
+
<div style="text-align:center;font-weight:bold;">
PRESENCE
+
<div style="text-align:center;font-weight:bold;">
A~~D HE~ALD OF CHR~STS
+
''„De aceea, cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu;
 +
și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda“ - Romani 13:2.''
 +
</div>
 +
Partea II.
 +
</div>
  
THE HIGHER POWERS
+
{{raw:data:p|1|IEHOVA este stăpânirea supremă, Isus Cristos și lehova sunt înaltele stăpâniri, iar aranjamentul privind Biserica vine de la lehova prin Cristos. Toți membrii Bisericii, care sunt plăcuți lui lehova și lui Isus Cristos, trebuie să se supună de bună voie acestui aranjament divin. Nu există nici o excepție de la această regulă; de aceea, această regulă ar trebui să fie ținută minte totdeauna de unșii Domnului și să fie urmată strict. Bineînțeles că nu există conflict între stăpânirea înaltă și cea supremă, deoarece Cristos și Dumnezeu sunt totdeauna în deplină armonie, lin traducător redă textul astfel: „Fiecare persoană să fie supusă autorităților superioare!" ''(Diaglott).'' Apostolii pot fi cuprinși în autoritățile superioare, deoarece ei sunt superiori tuturor celorlalți din Biserică, cu excepția lui Cristos și Iehova. Această Scriptură a fost mult timp aplicată de creștini la guvernele națiunilor și la puterile lor. Cu toate acestea, este clar că în mintea lui Pavel nu era un astfel de cuget când a scris aceste cuvinte.}}
"1FhosoCL'CI' tlli'l'i'foI'C
+
{{raw:data:p|2|Cuvântul „osândă" (versetul 2) din textul de mai sus este tradus din cuvântul grecesc ''krima'' și înseamnă judecată, și este tradus astfel în ''Versiunea Revizuită''. în ''Diaglott'' el este tradus „pedeapsă". Categoric, toți creștinii pot vedea acum că aranjamentul sau stăpânirea lui Dumnezeu, amintit în text, nu se referă la stăpânirea sau la aranjamentul națiunilor. Este adevărat că Dumnezeu nu a împiedicat națiunile pământului să facă legi și să le aplice, dar răspunderea pentru aceste legi nu este a lui Iehova. El a permis acest lucru prin faptul că nu l-a interzis. Textul zice că aceasta este rânduiala lui Dumnezeu; prin urmare, trebuie să înțelegem că Iehova își asumă răspunderea pentru aceasta.}}
 
+
{{raw:data:p|3|Nu s-ar putea spune că Dumnezeu judeca lumea în zilele Iui Pavel, pentru că însuși Pavel a scris că 'Dumnezeu a rânduit o zi [în viitor] în care va judeca lumea după dreptate' (când guvernele nedrepte nu vor mai exista) și că acea judecată va fi prin Isus Cristos. (Fapte 17:31; Apocalipsa 20:4) Judecata la care se referă apostolul Pavel în Romani 13:2 trebuie să se aplice Bisericii, și această judecată trebuie să fie făcută de puterea pe care Dumnezeu a rânduit-o să judece Biserica. în sprijinul acestei argumentări, observați următoarele: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?" (1 Petru 4:1 7) Observați cuvintele lui Pavel către Galateni (5:10): „Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gândiți altfel [despre circumcizie]. Dar cel ce vă tulbură, va purta osânda ''[krima]'', oricine ar fi el".}}
l'csi~t(th
+
{{raw:data:p|4|4-5|Dacă „osânda" amintită în Romani 13:2 avea să fie dată și aplicată de puterile guvernelor păgâne, atunci această judecată trebuia să fie făcută și aplicată de un anumit om ca judecător; acest lucru este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, indiferent cine este acel om. Nici un om, din Biserică sau din afara Bisericii, nu este autorizat să judece pe cel care este în Biserică. „Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci același lucruri ... Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata Iui Dumnezeu?" (Romani 2:1, 3) De aceea, trebuie să tragem concluzia că „osânda" la care se face referire în Romani 13:2, este judecata pe care Domnul a aranjat-o în propria Sa organizație, prin Capul acestei organizații, sau prin cei pe care Domnul i- a numit s-o facă.}}
 
+
{{raw:data:p|5|4-5|declarației lui Pavel (Romani 13:2) este aceasta: oricine din Biserică, care se împotrivește aranjamentului pe care Dumnezeu l-a făcut pentru conducerea Bisericii Sale, se împotrivește Iui
the [!OIL'CI', rcsistcth the ordinance of God: and Uli'!! tlwt rcsist s7wll
+
Dumnezeu, prin urmare va primi pedeapsă de la Dumnezeu prin Isus Cristos pentru că face astfel. Fie că autoritățile națiunilor pedepsesc sau nu pe cei nelegiuiți, aceasta atârnă adesea de câtă influență are asupra judecătorului cel acuzat de crimă. în judecata lui Dumnezeu nu există părtinire. Textul zice: „De aceea, oricine se împotrivește", și prin urmare se aplică la toți,}}
to thclIIsclL'cS damnation, "-nolll. 13::2.
 
 
 
1'(((;('1'
 
 
 
PART 2
 
 
 
J
 
 
 
EHOV~II
 
 
 
is the supreme pmvel', Christ Jesus and
 
Jehovah the higlwr pmYers, anti the arrangl'mmt
 
concerning the church procl'ells from ,}eho'ah and
 
by Christ. All in the church '110 are pleasing to .Telloyah and to Cl11'jst Je<;u::; must be iillingly suhmissive
 
or obedient to that diyjne al'l'an~~·ement. There is no
 
exception to this rule; and therefore it should at all
 
times be held in mind by the anointed of the Lora,
 
and strictly followed, There is no conflict, of cOllI'se,
 
between the higher power and the supreme power, because Christ and Cod arc always e~~actly in han:lOI1Y.
 
One translator rendel's the text: "Let CYel'y person be
 
submissi'e to the supl'rior authorities," (Diaulolt)
 
'I'hc apostles may be embraced in the superior authorities, because thl'y are superior to all others in tho
 
church, aside from Clll'ist and Jehovah. This scripture has been long applied by Christians to the (lentile govel'llments and the powers thereof. It is manif('st, however, that no such thought was in Paul's
 
mind when he wrote the words.
 
2 The word "damnation" (Yerse 2) in the ahove
 
text is from the Crcek word 7,'I'ima and means judg-ment, and is so rendereti in the Revised rcrsion. In
 
the Dia[jlott it is remlel'l'd "punishment". Surely all
 
Christians Cfln llOW sec that the arrangement or 01'dinance of God mentioned in the text cloes not have
 
reference to the (Ientile ordinance or arrangement.
 
It is true that God has llOt illtl:d'ereel with the nations
 
of earth in their making laws and enforcing' them,
 
hut the responsibility for their so cloing is not 'upon
 
Jehovah. He has permitted it in that he has not prohibited it. The text says that it is God's ordinance;
 
therefore we must understand that Jehovah assumes
 
a responsibility for the same.
 
3 It could not be said that God was judging the
 
world in Paul's day, because Paul himself wrote that
 
'God hath appointed a day [future] in which he will
 
judge the worlel in righteousness' (when unrighteous
 
govel'llments will not exist), and that such judgment
 
would be by Christ Jesus. (Acts 17:31; Hev. 20:4)
 
The judgment rcfelTed to by Paul, in Romans 13: 2,
 
 
 
must apply to the church, anti that juti~ment must be
 
by the power 'hich God has ol'llainell shall jullg'e the
 
church. III support thereof note the follo'ing: "Fur
 
the time is come that judgment must l)('g'in at the
 
house o[ (:0<1: and if it first hegin at us, what shall
 
the end he of them that obey not the gospel of noll'!"
 
(1 Pet. 4: 17) J'ote Paul's words to the Galatians
 
(::; : 10), "I ha 'e confiaence in you through the Lord,
 
that ye will be none otherwise minded [concerning'
 
rircumcision I : but he that troubleth you sha]] bear
 
his jndgment [7;rima), whosoever he be,"
 
4 If the "judg-nwnt" mcntiorlell in Romans 13: 2
 
is to be rendered and enforced by the powers of the
 
Gl'ntile governments, thcn such judgment must be
 
rendered and l'Ilforced by some man as the judge;
 
and that is contrfll'y to the 'Yard of God, regardles,>
 
of who the man is. No man in the ehmeh or outside
 
of the church is authorized to judge one who is in the
 
church:" Therefore thou art inexcusable, 0 man,
 
whosoever thou art that judgest; for whei'ein thou
 
judgest anothcr, thou condemnl'st thyself; for thou
 
that judgest docst the same thing'S, l
 
u thinkest thou
 
this, 0 man, that judgest them 'which clo such things,
 
and doest the same, that thou shalt escape the juclgment of Gocl?" (Rom. 2:1, 3) Therefore we must
 
conclude tllllt the "judgment" rcfenccl to in I~omalls
 
13: 2 is the judgment for vhieh the Lonl has arranged in his own oJ'g'anization and by the Head of
 
that organization or by those whom the Lord has ap,
 
pointed so to do.
 
G The substance of Paul's statement (Rom. 13: ~)
 
is this: That whosoever ill the chmch resists the arrang-ement which God has made for the governing of
 
his ehmch i::; resisting God, and therefore shall receive
 
punishment from God through Clu'ist Jesus for so doing, 'Vhether or not the Gentile powers inflict punishment upon evil-doers often depends upon how much
 
influence the one charged with the crime has with the
 
one who does the judging. There is no partiality in
 
God's judgment. 'I'he text says: "Whosoever therefore resisteth," and therefore applies to every O1W,
 
ITO
 

Versiunea curentă din 16 mai 2020 14:57

Această pagină nu a fost verificată


Stăpânirile cele mai înalte

„De aceea, cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu; și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda“ - Romani 13:2.

Partea II.

1 IEHOVA este stăpânirea supremă, Isus Cristos și lehova sunt înaltele stăpâniri, iar aranjamentul privind Biserica vine de la lehova prin Cristos. Toți membrii Bisericii, care sunt plăcuți lui lehova și lui Isus Cristos, trebuie să se supună de bună voie acestui aranjament divin. Nu există nici o excepție de la această regulă; de aceea, această regulă ar trebui să fie ținută minte totdeauna de unșii Domnului și să fie urmată strict. Bineînțeles că nu există conflict între stăpânirea înaltă și cea supremă, deoarece Cristos și Dumnezeu sunt totdeauna în deplină armonie, lin traducător redă textul astfel: „Fiecare persoană să fie supusă autorităților superioare!" (Diaglott). Apostolii pot fi cuprinși în autoritățile superioare, deoarece ei sunt superiori tuturor celorlalți din Biserică, cu excepția lui Cristos și Iehova. Această Scriptură a fost mult timp aplicată de creștini la guvernele națiunilor și la puterile lor. Cu toate acestea, este clar că în mintea lui Pavel nu era un astfel de cuget când a scris aceste cuvinte.
2 Cuvântul „osândă" (versetul 2) din textul de mai sus este tradus din cuvântul grecesc krima și înseamnă judecată, și este tradus astfel în Versiunea Revizuită. în Diaglott el este tradus „pedeapsă". Categoric, toți creștinii pot vedea acum că aranjamentul sau stăpânirea lui Dumnezeu, amintit în text, nu se referă la stăpânirea sau la aranjamentul națiunilor. Este adevărat că Dumnezeu nu a împiedicat națiunile pământului să facă legi și să le aplice, dar răspunderea pentru aceste legi nu este a lui Iehova. El a permis acest lucru prin faptul că nu l-a interzis. Textul zice că aceasta este rânduiala lui Dumnezeu; prin urmare, trebuie să înțelegem că Iehova își asumă răspunderea pentru aceasta.
3 Nu s-ar putea spune că Dumnezeu judeca lumea în zilele Iui Pavel, pentru că însuși Pavel a scris că 'Dumnezeu a rânduit o zi [în viitor] în care va judeca lumea după dreptate' (când guvernele nedrepte nu vor mai exista) și că acea judecată va fi prin Isus Cristos. (Fapte 17:31; Apocalipsa 20:4) Judecata la care se referă apostolul Pavel în Romani 13:2 trebuie să se aplice Bisericii, și această judecată trebuie să fie făcută de puterea pe care Dumnezeu a rânduit-o să judece Biserica. în sprijinul acestei argumentări, observați următoarele: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de evanghelia lui Dumnezeu?" (1 Petru 4:1 7) Observați cuvintele lui Pavel către Galateni (5:10): „Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gândiți altfel [despre circumcizie]. Dar cel ce vă tulbură, va purta osânda [krima], oricine ar fi el".
4 Dacă „osânda" amintită în Romani 13:2 avea să fie dată și aplicată de puterile guvernelor păgâne, atunci această judecată trebuia să fie făcută și aplicată de un anumit om ca judecător; acest lucru este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, indiferent cine este acel om. Nici un om, din Biserică sau din afara Bisericii, nu este autorizat să judece pe cel care este în Biserică. „Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci același lucruri ... Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata Iui Dumnezeu?" (Romani 2:1, 3) De aceea, trebuie să tragem concluzia că „osânda" la care se face referire în Romani 13:2, este judecata pe care Domnul a aranjat-o în propria Sa organizație, prin Capul acestei organizații, sau prin cei pe care Domnul i- a numit s-o facă.
5 declarației lui Pavel (Romani 13:2) este aceasta: oricine din Biserică, care se împotrivește aranjamentului pe care Dumnezeu l-a făcut pentru conducerea Bisericii Sale, se împotrivește Iui Dumnezeu, prin urmare va primi pedeapsă de la Dumnezeu prin Isus Cristos pentru că face astfel. Fie că autoritățile națiunilor pedepsesc sau nu pe cei nelegiuiți, aceasta atârnă adesea de câtă influență are asupra judecătorului cel acuzat de crimă. în judecata lui Dumnezeu nu există părtinire. Textul zice: „De aceea, oricine se împotrivește", și prin urmare se aplică la toți,