Pagină:Testing-the-spirits-in-the-world-crisis-1948.pdf/9

1 Iunie, 1948

Turnul de Veghe

169

înainte de nașterea umană a lui Isus și tot acest Cuvânt al lui Dumnezeu a mărturisit, de asemenea, că Cristosul avea să fie Fiul lui Dumnezeu.

²⁰ La Rusalii, Isus cel glorificat din cer a început să reverse spiritul sfânt peste discipolii săi de pe pământ. Acolo, profeția lui Isus s-a împlinit, așa cum citim în Ioan 7: 37-39: „În ultima zi, în ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat, zicând, Dacă însetează cineva, să vină la mine și să bea. Cine crede în mine, după cum zice scriptura, din pântecele lui vor curge râuri de apă vie. (Dar a spus el aceasta despre spiritul, pe care aveau să-l primească cei ce cred în el: căci spiritul sfânt nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă glorificat).” Cuvintele lui Isus de aici despre spiritul sfânt sunt departe de a învăța că spiritul sfânt este o persoană corporală, chiar dacă traducătorii King James Version au redat același cuvânt grecesc pneuma ca spirit și imediat după aceea prin fantomă în același verset (39).

²¹ Arătând în continuare că spiritul nu este o persoană, ci este o forță activă de la Dumnezeu Cel Sfânt, Ioan vorbește despre acest spirit revărsat ca despre o ungere. El spune că această ungere îi învață pe cei care o au. Observați: „Și voi aveți o ungere [chrisma, greacă] de la Cel Sfânt și știți toate lucrurile. Cât despre voi, ungerea [chrisma] pe care ați primit-o de la el rămâne în voi și n-aveți nevoie să vă învețe cineva; ci, după cum ungerea lui [chrisma] vă învață despre toate lucrurile și este adevărată și nu este o minciună, și, așa cum v-a învățat, rămâneți în el. Și acum, copilașilor mei, rămâneți în el, pentru ca, dacă se va arăta el, să avem îndrăzneală și să nu ne rușinăm înaintea lui la venirea sa.” (1 Ioan 2: 20, 27, 28, Am. Stan. Ver.) Este Dumnezeu, Cel Sfânt care i-a uns cu spiritul său prin Isus Cristos și, prin urmare, este Dumnezeu cel care i-a învățat și îi învață prin intermediul spritul ungerii sale. Pentru a continua să primească o astfel de învățătură prin intermediul spiritului Său, creștinii trebuie să rămână în Dumnezeu, în unitate cu el. Atunci el nu-și va retrage spiritul de la ei. Spiritul nu trebuie să fie o persoană inteligentă corporală pentru ca ei să fie astfel învățați, ci orice le trimite Dumnezeu pe unda purtătoare a spiritului său, aceea sunt învățați. -- Vezi 1 Samuel 16: 13, 14 și 18:1 2.

JUDECÂND, AVERTIZÂND

²² Trinitarienii folosesc cuvintele lui Petru din Faptele Apostolilor, capitolul 5, pentru a-și susține învățătura că spiritul sfânt este Dumnezeu și un membru personal al unei „trinități”. Să citim, așadar, Faptele Apostolilor 5: 3, 4, 9, 10: „Dar Petru a zis, Anania, de ce ți-a umplut Satan inima ca să minți spiritul sfânt și să păstrezi o parte din prețul pământului? Cât timp a rămas pământul, nu a rămas al tău? Și după ce a fost vândut, nu era în puterea ta? Cum ai conceput lucrul acesta în inima ta? tu nu

ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Mai târziu, după ce Anania a căzut mort pentru că a mințit, Safira, soția lui, a venit înaintea lui Petru și l-a susținut pe soțul ei în minciuna lui. Citim: „Dar Petru i-a zis, Cum v-ați înțeles să ispitiți spiritul Domnului? iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce afară. Și ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat duhul ['sau, expirat]” (Am. Stan. Ver.; Rotherham) Petru a fost uns și umplut cu spiritul sfânt. Aceasta l-a îmbrăcat cu puterea de a detecta crimele. Prin urmare, atunci când Anania și Safira l-au mințit pe Petru, ei l-au mințit de fapt pe spiritul sfânt din Petru și testau puterea spiritului din el. Mai mult, întrucât acel spirit era de la Dumnezeu și El era Judecătorul lor, Anania și soția sa îl mințeau pe Dumnezeu. Ochii lui au mai mult decât puteri de televiziune și aleargă încoace și încolo pe tot pământul, privind pe cei răi și pe cei buni. (Prov. 15: 3) Nu există nicio bază scripturală pentru a citi prostii trinitariene în cuvintele lui Petru, pentru a le denatura în a spune că spiritul sfânt este o persoană.

²³ Dacă am urma raționamentul trinitarian, am fi constrânși să credem că spiritul sfânt este un înger. Cum așa? Comparând versetele 26, 29 și 39 din Faptele Apostolilor, capitolul opt. Filip evanghelistul tocmai își terminase o lucrare bună de predicare în Samaria și, citim, „îngerul Domnului i-a vorbit lui Filip, zicând, Ridică-te și du-te spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu. Ascultând de această poruncă a îngerului Domnului, Filip a întâlnit un car condus cu un eunuc etiopian în acesta citind profeția lui Isaia. Aici citim: „Spiritul i-a zis lui Filip, Apropie-te și alătură-te carului acesta. După ce Filip s-a urcat și i-a predicat eunucului pe Isus Cristos și l-a botezat, apoi, așa cum citim, „când au ieșit din apă, spiritul Domnului l-a răpit pe Filip, și eunucul nu l-a mai văzut. (Faptele Apostolilor 8: 26, 29, 39) În prima instanță, se spune că îngerul Domnului vorbește direct cu Filip. În următoarea instanță, unde este scris că „spiritul i-a zis lui Filip”, nu se descrie dacă acest lucru a fost făcut de înger în mod vizibil sau invizibil sau prin comunicare spirituală directă.

²⁴ În mod corespunzător, în zilele judecătorilor lui Israel, un înger al lui Dumnezeu i s-a arătat lui Ghedeon, i-a transmis mesajul divin și a dispărut. În frică, Ghedeon a zis: „Vai, O Doamne Iehova! Căci am văzut pe îngerul lui Iehova față în față. Și Iehova i-a zis, Pace ție; nu te teme, nu vei muri.” (Judecători 6: 22, 23 Am. Stan. Ver.). După dispariția îngerului, Iehova i-a vorbit pașnic lui Ghedeon, fie prin îngerul din poziția invizibilă a îngerului, fie direct prin intermediul