Pagină:A-great-image-part-I-1930.djvu/13

Când întâia înviere îi va aduce împreună în cer ca o grupă divină, nemuritoare și nevăzută, destinul lor va fi să fie cu Domnul pentru totdeauna. Ei, împreună cu Isus ca și Cap al lor, vor fi Împărăția, în timp ce creaturile umane de care pământul va fi prin vor fi supușii Împărăției. Această clasă cerească este numită „Biserica”, și de asemenea „mireasa, soția Mirelui”. Sunt numiți „cei aleși”, „biruitorii”, și la ei se face referire ca fiind „co-moștenitori” cu Cristos. Vorbind acestei clase, Isus a spus: „De aceea vă pregătesc Împărăția, așa cum Tatăl Mi-a pregătit-o Mie.” (Luca 22:29) Din nou, Isus le-a spus acestora: „Celui care va birui, îi voi da șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Scripturile descriu o altă clasă, care va fi necredincioasă. încăpățânată și rebelă; aceasta va fi împotriva milei și favorii lui Dumnezeu, și va continua această rebeliune până când Dumnezeu îi taie de la viață în moartea a doua. Acela va fi destinul lor. Moartea a doua este numită „distrugerea veșnică”, la 2 Tesaloniceni 1:9 unde scrie: „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui.” Aceasta este clasa la care s-a referit Isus când a zis: „Aceștia vor merge în pedeapsa veșnică.” El nu a spus că ei vor merge în chinul veșnic, așa cum învață clerul. El pur și simplu spune că vor merge în pedeapsa veșnică, iar Scripturile arată că această pedeapsă este moartea, moartea a doua sau distrugerea veșnică.

De nenumărate ori ni se spune că Dumnezeu îi va distruge pe cei răi; ei vor pieri ca animalele, și că vor fi ca și când nu ar fi fost, ceea ce înseamnă ca și când nu ar fi fost în existență. Această clasă va fi alcătuită din toți cei care au venit la cunoștința adevărului și apoi au luat poziție împotriva acestuia.

Astfel vedem destinul întregii familii umane, în conformitate cu scopul lui Dumnezeu, așa cum este arătat în Cuvântul Său.

(1) o mică parte a omenirii va merge în glorie cerească și va fi asociată cu Isus în Împărăție și în lucrarea ei;

(2) marea majoritate a omenirii va fi privilegiată să se bucure de viață veșnică aici pe pământ, decă ascultă de legile Împărăției;

(3) unii vor fi distruși pentru totdeauna ca rebeli împotriva lui Dumnezeu.

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că nici o creatură nu este destinată să petreacă eternitatea în chin agonizant, așa cum învață clerul într-un mod atât de egoist.

Formalism în rugăciune

Următorul extras esre dintr-o scrisoare primită de Turnul de Veghere este motivul pentru care scriem aceste rânduri:

„Am vrut să vă scriu despre o întrebare care pare a fi neînsemnată, dar se vede că este din ce în ce mai importantă. Unii dintre prieteni cred că este formalism sa îngenunchezi în rugăciune la adunările de rugăciune. La început am crezut că este în regulă dacă simți așa, dar ideea se propagă; chiat E____ s-a gândit să nu mai îngenuncheze. Cel care a început această idee refuză să-și închidă ochii sau să-și împreuneze mâinile - de asemenea formalism. Această familie are copii. Eu conduc lecțiile pentru copii; copii se poartă ca și părinții lor, așa încât am vorbit despre acest fapt spunând că „nu se poartă față de profesorul lor ala cum se poartă unul cu altul, și nici față de director așa cum se poartă față de profesor; de aceea ar trebui să ne amintim că Iehova este cel mai mare dintre toți. Apoi am spus că ne împreunăm mâinile ca un semn de neajutorare fără El, și că ne închidem ochii așa încât nimic să nu ne distragă atenția și să ne împiedice să ne ridicăm inimile împreună către Dumnezeu.

Politica lui Satan este mereu aceași, să-i facă pe oameni să urmeze căi de acțiune extreme. Fariseii erau extremiști în formalismul lor și le plăcea să stea la colțul străzii și să se roage ca să fie văzuți de oameni. Motivul care i-a făcut să procedeze așa a fost unul rău și Isus i-a condamnat în public pentru aceasta. În același fel, orice formalism practicat cu scopul de a atrage atenția asupra celui care îl practică este greșit.

Cealaltă extremă este să fi necuviincios și superficial în atitudine, ceea ce arată o totală lipsă de respect față de Iehova. Este scris: „Frica de Iehova este începutul înțelepciunii.” Omul înțelept continuă în această atitudine corectă de frică înaintea lui Iehova. Dacă un om ajunge la punctul când nu mai are nici o frică de a-i displăcea lui Dumnezeu, atunci este pe o cale greșită, iar rugăciunile sale îi vor fi de puțin folos, dacă nu chiar deloc.

Purtarea unui creștin trebuie să fie în conformitate cu relația sa corectă cu Dumnezeu. El își av da seama că, în comparație cu Creatorul, creatura este la fel ca un fir de praf în balanță. Neajutorarea și completa dependență față de Domnul Dumnezeu sunt mereu înaintea lui. Pe măsură ce cunoștința sa despre bunătatea iubitoare a lui Iehova crește, el are o mai mare dorință să se închine lui Iehova și o mai mare măsură de devotament față de El. El se bucură să ia o poziție potrivită. care să arate dependența sa față de Iehova. Motivul său pentru a face aceasta este cu totul neegoist. El își asumă astfel în mod firesc acea poziție care se potrivește cel mai bine relației sale cu Dumnezeu. Dacă este singur, se bucură să plece până la pământ în rugăciune. Dacă este cu frații săi, el va fi fericit, să îngenuncheze cu ei în rugăciune, pentru ca toți să își arate dependența și devotamentul față de Dumnezeu.