286 - Mare ești Doamne: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta! Prin Cuvântul Tău ai creat lumea. Ai zis să fie, și la porunca Ta, |: Inima mea, tremurândă, admiră Atotputernicia-Ţi măreaţă. :|...) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | Mare ești, Doamne! Mare-I | + | Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta!<br> |
− | puterea Ta! | + | Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.<br> |
− | Prin Cuvântul Tău ai creat | + | Ai zis să fie, și la porunca Ta,<br> |
− | lumea. | + | |: Inima mea, tremurândă, admiră<br> |
− | Ai zis să fie, și la porunca Ta, | + | Atotputernicia-Ţi măreaţă. :| <br> <br> |
− | |: Inima mea, tremurândă, | + | Mare ești, Doamne! Și-a Ta-nţelepciune,<br> |
− | admiră | + | Prin care toate frumos le-ai creat.<br> |
− | Atotputernicia-Ţi | + | Omul pământesc l-ai făcutal Tău Fiu.<br> |
− | măreaţă. :| <br> | + | Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.<br> |
− | Mare ești, Doamne! Și-a | + | Floarea cea mică și-arborii puternici, <br> |
− | Ta-nţelepciune, | + | Urma mâinilor Tale ne-arată. <br> |
− | Prin care toate frumos le-ai | + | |: Din toată inima mă închin Ţie,<br> |
− | creat. | + | Lăudând mare-nţelepciunea Ta! :| <br><br> |
− | Omul pământesc l-ai | + | Mare ești, Doamne! Și a Ta dreptate,<br> |
− | + | Ceea ce în Eden s-a arătat.<br> | |
− | Cu duh de viaţă l-ai | + | Pulbere vei fi – a zis judecata<br> |
− | înzestrat. | + | Și cel căzut a început moartea.<br> |
− | Floarea cea mică și-arborii | + | Dreptatea Ta a cerut mare jertfă,<br> |
− | puternici, | + | Care era perfectă viaţă.<br> |
− | Urma mâinilor Tale | + | |: Al Tău Fiu plăti asta din iubire.<br> |
− | ne-arată. | + | Eu Te admir și mă închin Ţie. :|<br><br> |
− | |: Din toată inima mă închin | + | Mare ești, Doamne! Mare-I iubirea Ta,<br> |
− | Ţie, | + | Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat!<br> |
− | Lăudând mare-nţelepciunea | + | N-ai stins lumina abia arzătoare.<br> |
− | Ta! :| <br> | + | De trestia frântă Te-ai îndurat.<br> |
− | Mare ești, Doamne! Și a Ta | + | Pe când zăceam eu legat în păcate,<br> |
− | dreptate, | + | Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins.<br> |
− | Ceea ce în Eden s-a arătat. | + | |: În ochi cu lacrimi mă prostern ‘nainte-Ţi!<br> |
− | Pulbere vei fi – a zis | + | Laud iubirea ce m-a mântuit. :| |
− | judecata | ||
− | Și cel căzut a început | ||
− | moartea. | ||
− | Dreptatea Ta a cerut mare | ||
− | jertfă, | ||
− | Care era perfectă viaţă. | ||
− | |: Al Tău Fiu plăti asta din | ||
− | iubire. | ||
− | Eu Te admir și mă închin | ||
− | Ţie. :| | ||
− | <br> | ||
− | Mare ești, Doamne! Mare-I | ||
− | iubirea Ta, | ||
− | Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai | ||
− | arătat! | ||
− | N-ai stins lumina abia | ||
− | arzătoare. | ||
− | De trestia frântă Te-ai | ||
− | îndurat. | ||
− | Pe când zăceam eu legat în | ||
− | păcate, | ||
− | Mâna-Ţi miloasă spre | ||
− | mine-ai întins. | ||
− | |: În ochi cu lacrimi mă | ||
− | prostern ‘nainte-Ţi! | ||
− | Laud iubirea ce m-a | ||
− | mântuit. :| |
Versiunea de la data 16 februarie 2021 16:27
Mare ești, Doamne! Mare-I puterea Ta!
Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.
Ai zis să fie, și la porunca Ta,
|: Inima mea, tremurândă, admiră
Atotputernicia-Ţi măreaţă. :|
Mare ești, Doamne! Și-a Ta-nţelepciune,
Prin care toate frumos le-ai creat.
Omul pământesc l-ai făcutal Tău Fiu.
Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.
Floarea cea mică și-arborii puternici,
Urma mâinilor Tale ne-arată.
|: Din toată inima mă închin Ţie,
Lăudând mare-nţelepciunea Ta! :|
Mare ești, Doamne! Și a Ta dreptate,
Ceea ce în Eden s-a arătat.
Pulbere vei fi – a zis judecata
Și cel căzut a început moartea.
Dreptatea Ta a cerut mare jertfă,
Care era perfectă viaţă.
|: Al Tău Fiu plăti asta din iubire.
Eu Te admir și mă închin Ţie. :|
Mare ești, Doamne! Mare-I iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat!
N-ai stins lumina abia arzătoare.
De trestia frântă Te-ai îndurat.
Pe când zăceam eu legat în păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins.
|: În ochi cu lacrimi mă prostern ‘nainte-Ţi!
Laud iubirea ce m-a mântuit. :|