Pagină:Drama-of-vindication-part-III-1939.djvu/8: Diferență între versiuni
Jump to navigation
Jump to search
Asz (Discuție | contribuții) |
Asz (Discuție | contribuții) |
||
| Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | Corp-mesaj (pentru a fi introdus): | ||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
{{raw:data:p|25|Erau doisprezece triburi ale israeliților, iar cei doisprezece bărbați selectați acolo pentru serviciu special reprezentau cele douăsprezece triburi; de aceea toate triburile israeliților erau reprezentate. La porunca Domnului Iosua trebuia să dea ordinul: „Și porunciți-le, zicând: Luați de aici din mijlocul Iordanului, din locul unde picioarele preoților stăteau ferme, douăsprezece pietre; și le veți duce cu voi și le veți lăsa în locul unde veți caza în această noapte. "- Ios. 4: 3.}} | {{raw:data:p|25|Erau doisprezece triburi ale israeliților, iar cei doisprezece bărbați selectați acolo pentru serviciu special reprezentau cele douăsprezece triburi; de aceea toate triburile israeliților erau reprezentate. La porunca Domnului Iosua trebuia să dea ordinul: „Și porunciți-le, zicând: Luați de aici din mijlocul Iordanului, din locul unde picioarele preoților stăteau ferme, douăsprezece pietre; și le veți duce cu voi și le veți lăsa în locul unde veți caza în această noapte. "- Ios. 4: 3.}} | ||
{{raw:data:p|26|Minunea făcută de Iehova prin reținerea apelor și acolo unde albia râului a rămas uscată, a făcut posibil ca aceast ordin să fie executat ridicând din albia râului, în partea cea mai adâncă a acesteia, douăsprezece pietre mari. Un astfel de lucru ar fi fost imposibil atunci când apa curgea rapid la acel punct.Pentru a ridica acele pietre mari și a le scoate din albia râului, a fost nevoie de o muncă reală, care a ilustrat un anumit zel și muncă reală pe care trebuie să le facă martorii lui Iehova după ce au ajuns în starea moștenirii regatului lor. Acele douăsprezece pietre mari trebuiau duse și așezate într-un loc unde în acea noapte, israeliții au fost cazați, loc care s-a numit Ghilgal și pe care Iosua l-a folosit ulterior ca sediu central în timpul cuceririi Canaanului. Cele douăsprezece pietre arătate în această poruncă au avut o semnificație deosebită, lucru demonstrat de locul unde au fost așezate aceste pietre.}} | {{raw:data:p|26|Minunea făcută de Iehova prin reținerea apelor și acolo unde albia râului a rămas uscată, a făcut posibil ca aceast ordin să fie executat ridicând din albia râului, în partea cea mai adâncă a acesteia, douăsprezece pietre mari. Un astfel de lucru ar fi fost imposibil atunci când apa curgea rapid la acel punct.Pentru a ridica acele pietre mari și a le scoate din albia râului, a fost nevoie de o muncă reală, care a ilustrat un anumit zel și muncă reală pe care trebuie să le facă martorii lui Iehova după ce au ajuns în starea moștenirii regatului lor. Acele douăsprezece pietre mari trebuiau duse și așezate într-un loc unde în acea noapte, israeliții au fost cazați, loc care s-a numit Ghilgal și pe care Iosua l-a folosit ulterior ca sediu central în timpul cuceririi Canaanului. Cele douăsprezece pietre arătate în această poruncă au avut o semnificație deosebită, lucru demonstrat de locul unde au fost așezate aceste pietre.}} | ||
| + | {{raw:data:p|27|}} | ||
}} | }} | ||
Versiunea de la data 16 august 2021 16:04
Această pagină nu a fost verificată
72
TURNUL DE VEGHE
BROOKLYN, N.Y.
După cum resultă din Iosua 3:12, Iosua, sub îndrumarea Domnului, a selectat doisprezece bărbați pentru a îndeplini anumite îndatoriri, iar în timp ce oștirea lui Israel trecea peste Iordan acei doisprezece oamenii, împreună cu preoții care purtau chivotul legământului, stăteau în mijlocul albiei, cei doisprezece bărbați stând la o distanță considerabilă în spatele preoților. Preoții trebuiau să stea ferm pe pământ uscat în mijlocul albiei, iar cei doisprezece bărbați aflați la poziția lor așteptau ordinele lui Iosua. Și acum venise momentul ca aceste ordine să fie date și executate. „Și s-a întâmplat, când tot poporul trecuse peste Iordan, că Domnul a vorbit către Iosua, zicând: Selectează doisprezece bărbați din popor, din fiecare trib un om ". - Ios. 4:1,2.
25 Erau doisprezece triburi ale israeliților, iar cei doisprezece bărbați selectați acolo pentru serviciu special reprezentau cele douăsprezece triburi; de aceea toate triburile israeliților erau reprezentate. La porunca Domnului Iosua trebuia să dea ordinul: „Și porunciți-le, zicând: Luați de aici din mijlocul Iordanului, din locul unde picioarele preoților stăteau ferme, douăsprezece pietre; și le veți duce cu voi și le veți lăsa în locul unde veți caza în această noapte. "- Ios. 4: 3.
26 Minunea făcută de Iehova prin reținerea apelor și acolo unde albia râului a rămas uscată, a făcut posibil ca aceast ordin să fie executat ridicând din albia râului, în partea cea mai adâncă a acesteia, douăsprezece pietre mari. Un astfel de lucru ar fi fost imposibil atunci când apa curgea rapid la acel punct.Pentru a ridica acele pietre mari și a le scoate din albia râului, a fost nevoie de o muncă reală, care a ilustrat un anumit zel și muncă reală pe care trebuie să le facă martorii lui Iehova după ce au ajuns în starea moștenirii regatului lor. Acele douăsprezece pietre mari trebuiau duse și așezate într-un loc unde în acea noapte, israeliții au fost cazați, loc care s-a numit Ghilgal și pe care Iosua l-a folosit ulterior ca sediu central în timpul cuceririi Canaanului. Cele douăsprezece pietre arătate în această poruncă au avut o semnificație deosebită, lucru demonstrat de locul unde au fost așezate aceste pietre.
{{{2}}}
