Pagină:Noahs-day-1941.pdf/13

15 Mai, 1941

Turnul de Veghe

157

dat răspunsul: „Tu, persoană nechibzuită.” Dimpotrivă, el ar fi spus: „Sunteți familiarizați cu ceea ce au învățat profeții. Un om este mort și în mormânt. El a coborât în moarte ca o creatură umană și va ieși o creatură umană sub regatul lui Dumnezeu prin Cristos Isus. Aceasta este o dovadă suplimentară că apostolul nu a discutat despre învierea generală, ci că el discuta despre prima înviere, învierea lui Cristos, și arătând că învierea generală depinde în mod absolut de învierea lui Cristos.

Apostolul și ceilalți știau că învierea generală va fi într-un trup cunoscut omului; dar apostolul nu știa ce fel de trup îi va da Dumnezeu lui Cristos. Apostolul Ioan scrie: „Încă nu s-a arătat ceea ce vom fi; dar știm că, atunci când se va arăta [Domnul], vom fi ca El, căci îl vom vedea așa cum este el.” (1 Ioan 3:2) Apostolul Pavel, fiind de asemenea un martor inspirat al lui Dumnezeu, știa exact aceleași lucruri pe care le-a exprimat Ioan. De aceea, răspunsul lui Pavel la întrebarea referitoare la învierea lui Cristos a fost: „Dumnezeu Îi va da [Cristosului] un trup după cum îi place Lui”; și va fi un trup glorios.

„Cristos”, marele mister al lui Dumnezeu, a fost ascuns tuturor timp de epoci și generații. (Vezi Coloseni 1: 26, 27; Romani 16: 25, 26.) Acel mister a fost făcut cunoscut pentru prima dată lui Cristos Isus după ce a fost uns cu spiritul lui Dumnezeu după botezul său în râul Iordan. A început să fie descoperit și făcut cunoscut imitatorilor lui Cristos Isus după Rusalii, la cincizeci de zile după învierea Sa din morți. La timpul cuvenit al lui Dumnezeu, Pavel a devenit apostol al lui Isus Cristos, iar misterul i-a fost descoperit lui. Apoi el a scris că cei care vor moșteni tărâmurile gloriei trebuie să fie ai lui Cristos. El a afirmat că adevărata biserică în timp ce este pe pământ este trupul lui Cristos în carne și că acest trup suferă ignominie, persecuție și rușine din partea dușmanului, așa cum a suferit Cristos Isus Capul.

Ca membru al trupului lui Cristos, Pavel a scris: „Eu, Pavel, am fost făcut slujitor; care acum mă bucur de suferințele mele pentru voi și suport ceea ce este în spatele suferințelor lui Cristos în trupul meu de dragul trupului său, care este biserica; căreia am fost făcut slujitor, după dispensația lui Dumnezeu care mi-a fost dată pentru voi, pentru a împlini Cuvântul lui Dumnezeu, chiar misterul care a fost ascuns din epoci și din generații, dar acum este făcut evident sfinților Săi: cărora Dumnezeu le-a făcut cunoscut care este bogăția gloriei acestui mister între Gentili [națiuni], care este Cristos în voi, speranța gloriei”. --- Col. 1: 23 - 27.

A fost cu privire la acest mister sau glorioasa înviere a lui Cristos, ceea ce a scris apostolul corintenilor. El știa că, dacă acești creștini ar fi să se îndepărteze de marele adevăr al învierii lui Hristos, ei nu ar putea fi niciodată din trupul glorios al lui Cristos. Argumentul său, prin urmare, a fost în scopul de a le arăta că Cristos a murit și a fost înviat din morți conform scopului lui Iehova Dumnezeu; că Cristosul este alcătuit din multe membre, totuşi toate un singur corp; că așa cum a suferit Capul, trebuie să sufere și corpul; că „ACESTA”, Cristosul, trebuie să coboare în moarte în dezonoare, slăbiciune și rușine, și că Dumnezeu îl va ridica pe ACESTA la cinste, putere, glorie și imortalitate. Argumentul său este clar, convingător și convingător și aduce bucurie în inima creștinului.

Acum „rămășița” de pe pământ, care sunt ultimele membre ale corpului lui Cristos, pot aprecia promisiunea lui Dumnezeu făcută prin Isus: „Fii credincios până la moarte și-ți voi da coroana vieții”. (Rev. 2: 10, Am. Rev. Ver.) Celor care poartă ocara care au venit asupra Capului și care coboară în moarte împreună cu el, credincioși până la sfârșit, li se va acorda la înviere marea onoare a vieții divine în spirit și de a fi pentru totdeauna membre ale trupului glorios al lui Cristos.

Când un creștin moare, a spune că „caracterul” său este undeva în existență și că asta va fi înviat este fără sens. Caracterul este omul sau creatura. Niciun om nu are un caracter, separat și distinct de el însuși. Dacă este un om, ESTE un caracter. Dacă omul moare, caracterul este mort. Omul este un suflet, iar când omul moare, sufletul este mort. Omul este o creatură; când creatura moare, creatura este moartă, indiferent dacă este o creatură veche sau o „creatură nouă”. Argumentul apostolului a fost că „creatura nouă”, un membru al lui Cristos, rămâne moartă până la momentul învierii, care are loc în timpul celei de-a doua prezențe a Domnului în spirit. Creatura când este moartă nu este nicăieri; ea este în afara existenței și, la timpul potrivit, va fi trezită din moarte, fiind adusă din nou la existență.

Dacă un om intră în mormânt fără să fu cunoscut vreodată pe Cristos, oportunitatea sa de a fi adus la cunoașterea adevărului este în timpul domniei lui Cristos. Atunci omul va fi trezit din moarte în învierea generală, după ce „marea mulțime” de supraviețuitori ai Armaghedonului va fi umplut acest pământ cu o rasă dreaptă și i se va da o cunoaștere a adevărului și o oportunitate pentru viață prin Cristos. Dar cu siguranță nu se pune problema ce fel de trup va avea când va ieși din mormânt în înviere. Nu ar putea avea alt fel de corp decât un corp uman. Este de asemenea sigur că nu ar avea trupul identic cu care a coborât în ​​mormânt; dar, cu toate acestea, el ar avea un trup omenesc dat la învierea generală. Această întrebare, însă, nu a fost discutată cu adevărat de apostolul Pavel, cu excepția faptului că a spus că în timpul domniei lui Cristos cei din mormânt vor fi scoși din mormânt. Totuși, nu așa este cu membrele lui Cristos. Ei apar ca niște creaturi spirituale, dar cu ce fel de corp nu a cunoscut de niciun om de pe acest pământ.