Pagină:Judgement-day-for-jehovahs-vindication-1947.pdf/5

15 Iunie, 1947

Turnul de Veghe

181

pentru Adam și Eva. Ei au avut șansa lor; ei au fost judecați și au eșuat în mod intenționat și, prin urmare, au fost condamnați drept la moarte, să se întoarcă în pământul din care Adam a fost luat direct. Dar viitorii urmași ai lui Adam și Evei nu fuseseră judecați direct în Eden și pentru ei ar fi posibilă o judecată viitoare.

⁵ Judecata viitoare pentru urmașii lui Adam ar fi posibilă datorită scopului lui Dumnezeu pe care l-a dezvăluit acolo, când Adam și Eva l-au auzit pe Dumnezeu spunându-i Marelui Șarpe, Satan Diavolul: „Și voi pune vrăjmășie între tine și femeie [organizația universală a lui Dumnezeu] și între sămânța ta și sămânța ei, aceasta îți va zdrobi capul și îi vei zdrobi călcâiul.” (Gen. 3: 15) Sămânța va fi adusă înainte din organizația sfântă a lui Dumnezeu, iar apoi Sămânța va triumfa asupra suferinței și morții și, în cele din urmă, va zdrobi capul Șarpelui. Aceasta va deschide calea pentru ca urmașii lui Adam să fie înviați din mormintele morții și să primească oportunitățile și beneficiile unei zile de judecată. Sămânța, datorită rezistenței sale credincioase împotriva Șarpelui și zdrobindu-i capul, va fi numită de Dumnezeu Iehova să fie Judecătorul care îl reprezintă în acea zi a judecății. Acea zi va avea ca rezultat desemnarea de către Judecător pe mulți dintre urmașii lui Adam la viața veșnică sub suveranitatea universală a lui Iehova și, astfel, Iehova Dumnezeu va fi justificat împotriva acuzațiilor false și a conspirației de sediție a șarpelui, Satana Diavolul.

⁶ Descendenții lui Adam pot muri DOAR O SINGURĂ DATĂ din cauza a ceea ce a făcut cu neascultare în Eden, ca o ofensă împotriva lui Dumnezeu. Arătând de ce „așteaptă ca oamenii să moară o dată, dar după aceasta o judecată”, este scris, în Romani 5:12: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea; și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit”. (Vezi, de asemenea, Evrei 9: 27, Emphatic Diaglot.) DOAR O SINGURĂ DATĂ pot oamenii fi afectați de moarte pentru ceea ce a făcut Adam, pentru că toți au descins din el ca un păcătos muribund, sub condamnarea divină. Prin urmare, atunci când oamenii s-au născut ca descendenți ai lui, inevitabil se aștepta să moară sau să existe sub condamnarea moștenită a morții. Toți erau în mod firesc în aceeași stare ca regele David, care a spus despre sine: „Iată, eu am fost zămislit în nelegiuire; și în păcat m-a conceput mama mea”. În același timp, un tată păcătos l-a născut. (Ps. 51:5) Totuși, după ce oamenii, descendenții lui Adam, vor fi supuși judecății înaintea Dumnezeului Atotputernic, atunci Adam nu va fi răspunzător dacă ei obțin viața eternă sau suferă distrugere veșnică, „a doua moarte”. Te intrebi de ce? Este pentru că, în perioada de judecată, se aplică regula stabilită divin: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui, nici

tatăl nu va purta nelegiuirea fiului: dreptatea celui drept va fi asupra lui, și nelegiuirea celui nelegiuit va fi asupra lui.”. - Ezek. 18: 20.

⁷ Cristos Isus a purtat păcatele numai celor aflați sub moarte moștenită de la neascultătorul Adam. Prin urmare, Isus a murit o singură dată, și acea dată pentru totdeauna. Suntem avertizați că nu se va repeta acest lucru: „Știind că Cristos, fiind înviat din morți, nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire peste el. Căci prin faptul că a murit, a murit pentru păcat [datorat lui Adam] o dată: dar prin faptul că trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.” (Rom. 6: 9, 10) Moartea și învierea lui Cristos au fost prefigurate de multă vreme prin intrarea marelui preot evreu în Sfânta Sfintelor tabernacolului cu sângele vițelului și al țapului Domnului, în ziua anuală a ispășirii. Dacă oamenii mor DUPĂ JUDECĂTA care urmează ca urmare a morții lui Cristos pentru ei, el nu-i va răscumpăra din nou. El a murit pentru a anula păcatul și moartea moștenite doar de la Adam, iar moartea lor din cauza păcătuirii în timpul perioadei de judecată nu se va datora moștenirii de la Adam. După ce au intrat în perioada lor de judecată, ei, ca fii, nu vor muri pentru nelegiuirea tatălui lor Adam, ci vor muri din cauza propriei lor alegeri intenționate a păcatului. Propria lor nelegiuire va fi asupra capului lor și pentru acest păcat ei vor muri și nu va exista niciun Cristos muritor care să moară pentru ei din nou pentru a-i răscumpăra. Dacă totuși, după ce au intrat în perioada judecății înaintea lui Dumnezeu, ei se întorc către dreptate cu ajutorul lui Cristos Isus Sămânța femeii lui Dumnezeu, atunci ei vor intra pe calea vieții veșnice. Ei vor evita „moartea a doua”, distrugerea veșnică, de la care nu există răscumpărare sau recuperare.

⁸ Așadar, nu îi așteaptă inevitabil pe oameni, nici nu le este rânduit să moară după ce intră în perioada de judecată. Salvarea eternă este posibilă pentru ei; și mulți vor câștiga acest dar.

DECIZIE PENTRU CONDAMNARE

⁹ În Eden, judecata sau decizia pronunțată de Iehova Dumnezeu a fost una de condamnare la moarte. Aceasta a avut ca rezultat condamnarea mai multor persoane decât Adam și Eva. Citim: „Și nu la fel ca cel care a păcătuit, este darul gratuit. Căci într-adevăr sentința a fost de la unul [de la Adam] la condamnare; dar darul grațios este de la multe greșeli [de la mulțimea descendenților lui Adam] față de dreptate. În plus, dacă prin căderea unuia, moartea a domnit prin acela, cu mult mai mult cei care au primit din belșug favoarea și dreptatea [de la Dumnezeu] vor domni în viață prin unul – Unsul Isus.” Acum, judecata sau sentința lui Dumnezeu în Eden

---

5 Având în vedere ce promisiune a fost posibilă o astfel de judecată și de ce?