Pagină:Kingdom-covenant-provides-new-worlds-ruller-1949.pdf/7

15 septembrie, 1949

Turnul de Veghe

279

Din nou, regatul cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care căuta perle scumpe și, găsind o perlă de mare preț, s-a dus de a vândut tot ce avea și a cumpărat-o.” – Matei 13: 44-46.

¹⁷ Cristos Isus a fost primul care a împlinit acele parabole, renunțând la tot ce avea, chiar și la viața sa umană de atunci, pentru a cumpăra sau a se dovedi demn de regatul cerurilor. Înainte de el, niciunul dintre fiii umani ai lui David, din linie regală, nu se dovedise demn de a fi moștenitorul permanent al lui David, deoarece toți erau păcătoși, unii dintre ei fiind răi. Pe de altă parte, Isus trebuia să respecte perfect toate poruncile lui Dumnezeu. Prin aceasta, el trebuia să arate că îl recunoaște pe Iehova și că-și păstrează loialitatea față de El ca Suveran Universal Suprem, Sursa întregii puteri regale. El trebuia să fie dispus chiar să moară pentru fidelitate pe această cale, pentru a justifica suveranitatea universală a Tatălui său ceresc. A fost un preț scump de plătit, dar unsul Isus l-a plătit la Calvar. Astfel, el și-a stabilit dreptul la regatul cerurilor, regat care urma să includă tot ceea ce cuprinsese regatul lui David. Dar Isus trebuia să trăiască și să trăiască veșnic prin puterea unei vieți veșnice, pentru a se bucura și a exercita acel regat ceresc pentru totdeauna. Prin urmare, Dumnezeul Atotputernic și-a împlinit legământul pentru Regat înviindu-l pe credinciosul Isus din moarte la viață în spirit. Dumnezeu l-a îmbrăcat cu nemurire și nestricăciune. (1 Petru 3: 1 8; 1 Corinteni 15: 44, 53, 54) Aceasta a împlinit legământul mult mai măreț decât și-ar fi putut imagina vreodată regele David. A atins punctul culminant al „îndurărilor divine față de David”.

¹⁸ Isus cel uns a fost înviat pentru a fi Sămânța lui David pentru totdeauna. Prin această minune a lui Dumnezeu, el a fost identificat în mod clar ca Sămânța și Moștenitorul Permanent a tot ceea ce însemna legământul. Arătând clar ceea ce Dumnezeu a arătat prin învierea lui Isus la viața cerească în spirit, apostolul Pavel scrie: „Referitor la Fiul său, care a fost născut din sămânța lui David după trup, care a fost declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după spiritul sfințeniei, prin învierea din morți; chiar Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 1: 3, 4, Am. Stan. Ver.) Deși a fost declarat Fiul lui Dumnezeu în momentul în care a fost uns cu spirit după botezul său în Iordan, Isus a fost pe deplin născut, adus la viață sau recunoscut ca Fiul spiritual al lui Dumnezeu la învierea sa din morți. Pavel este cel care manifestă acest adevăr spunând: „Vă declărăm vouă vestea bună că promisiunea făcută părinților noștri, Dumnezeu a împlinit-o în noi, copiii lor, prin faptul că l-a înviat din morți, ca să nu se mai întoarcă la stricăciune, așa a zis el, îți voi da îndurările sigure a lui David. De aceea zice și într-un alt psalm, Nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea. Căci David, după ce a slujit generației sale după voia lui Dumnezeu, a adormit și a fost pus la părinții săi și a văzut putrezirea; dar cel pe care Dumnezeu l-a înviat din nou, n-a văzut putrezirea.” – Faptele Apostolilor 13: 32-37.

ASEMENI LUI MELCHISEDEC

¹⁹ Cristos Isus este mai mare decât David, deși a fost fiul său în trup. El este Domnul și Stăpânul lui David de care depinde însăși viața viitoare a lui David. Acest lucru este demonstrat de un alt fapt. Când David era rege pe Muntele Sion, nu avea funcții preoțești. Îndatoririle sale oficiale erau chestiuni de stat și nu i s-a permis să construiască templul lui Iehova. Templele materiale pe care descendenții pământești ai lui David, Solomon și Zorobabel, le-au construit, unde sunt ele astăzi? Distruse, cu o moschee Mahomedană ocupând astăzi fostul lor amplasament! Dar David a profețit că Moștenitorul și Domnul său regal va fi „preot pe vecie, după felul lui Melchisedec” și că Iehova jurase neschimbat acest lucru. (Ps. 110:4, Am. Stan. Ver., margine) Prin urmare, Mesia va fi preot pe tronul său ceresc. Isus, fiind născut din tribul lui David, Iuda, nu făcea parte din tribul preoțesc mai mult decât era David. Așadar, Isus nu și-a obținut Marea sa Preoție fiind descendent din Aaron, primul mare preot al lui Israel. Nu, ci el a fost făcut Mare Preot regal prin jurământul lui Dumnezeu, jurământul pe care Dumnezeu l-a dat profetic în Psalmul 110. Acesta l-a autorizat pe Isus să se ofere pe sine ca sacrificiu, să curețe păcatul moștenit al omenirii cu propriul său sânge și să le ofere viață eternă prin oferirea propriei sale vieți omenești. El a fost făcut preot pentru totdeauna, asemenea lui Melchisedec, când Dumnezeu Atotputernicul l-a înviat din morți un spirit glorios, îmbrăcat în nemurire și neputrezire și având astfel puterea unei vieți fără sfârșit. Apostolul Petru s-a referit la acest lucru în ziua Rusaliilor, când Cristos Isus, în calitate de Mare Preot la dreapta Tatălui său, a turnat spiritul sfânt peste discipolii săi. Petru a citat din Psalmul 110, care conține jurământul lui Dumnezeu, și a spus:

{{{2}}}