Pagină:Obadiah-part-I-1936.djvu/5

în timpul când Dumnezeu a ridicat și a adus în templu pe clasa servului Său. Aceasta se întâmplă după ce Iehova s-a întors la Sion și l-a zidit din nou prin împuternicitul său principal Cristos Isus și s-a arătat în slava Sa, și anume din 1918. Din fapte și din profeția însăși reiese că împlinirea ei a început după turnarea a doua a Spiritului sfânt. „După aceea, voi turna Spiritul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor profeți, bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și peste roabe voi turna Spiritul Meu în zilele acelea.” - Ioel 2:28,29.}}

⁹ Iehova a dat servului și profetului Său o vedenie: „Viziunea lui Obadia. Așa zice Domnul Dumnezeu, despre Edom: Am auzit un zvon de la Domnul și un ambasador a fost trimis între popoare: Haideți, și să ne sculăm cu război asupra lui!” (versetul 1). Clasa reprezentată de Obadia este fără îndoială aceeași clasă ca străjerul pe care Dumnezeu l-a anunțat dinainte prin profetul Său Isaia: „Sarcină (povară, lucru ridicat) asupra Dumei” [însemnând „tăcere”; după cum citim în Ieremia: „Domnul Dumnezeul nostru ne-a adus la tăcere” (Ieremia 8:13,15)]. „Mă cheamă (clasa prizonierilor și a celor ținuți în restrângere), din Seir (acesta înseamnă „păros” ca un satir sau țap, acesta este Diavolul): ,Străjerule, cât mai este din noapte?' ,Străjerule, mai este mult din noapte?' Străjerul a răspuns: ,Vine dimineața, și este tot noapte. Dacă vreți să întrebați, întrebați; întoarceți-vă și veniți (din nou).”- Isaia 21:11,12.

¹⁰ Muntele Seir a fost țara Edomiților și el reprezintă pe conducătorii politici și pe conducătorii religioși fățarnici care reclamă dreptul de naștere asupra Împărăției, dar care de fapt și într-adevăr sunt reprezentanții Diavolului. Străjerul amintit aici se compune din martorii unși ai lui Iehova care trebuie să fie de pază neîncetat pentru apărarea intereselor Împărăției lui Dumnezeu sub Cristos și trebuie să fie cu băgare de seamă să nu facă vreun compromis cu nici o parte a organizației lui Satan. Străjerul sau clasa servului trebuie să fie oarbă față de toate lucrurile, afară de Împărăția lui Dumnezeu și interesele ei (Isaia 42:19). Această clasă trebuie să audă cuvântul lui Dumnezeu din gura Lui și după aceea să-l vestească cu râvnă în prezența și în auzul acelora care au urechi de auzit. „Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea, și să-i avertizezi din partea mea.” - Ezechiel 33:7.

¹¹ Clasa străjerului se compune din aceia care nu tac din pricina fricii dinaintea dușmanului sau în speranța de a primi vreo favoare de la el. „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi care vă aduceți aminte de Domnul, nu păstrați tăcerea.” - Isaia 62:6.

¹² Recent, când unii care au ocupat poziții de o importanță mai mare decât obișnuită în organizația și lucrarea Societății din Germania, care au fost duși înaintea tribunalului și au fost acuzați că au încercat că continue lucrarea lui Dumnezeu împotriva legilor guvernului german, au renunțat cu totul de a urma porunca Domnului citată mai sus. Nu numai că acești bărbați s-au abținut de a aminti numele lui Iehova, Împărăția Sa și regele lui Cristos Isus, cărora li s-au angajat să-i servească și să-i asculte, ci, dimpotrivă, ei au făcut un compromis cu dușmanul prin faptul că au zis că s-au conformat legilor Germaniei și n-au făcut nimic pentru înaintarea intereselor lui Dumnezeu. O copie a mărturiei depusă înaintea tribunalului din orașul Halle care a judecat aceste cazuri, a cuprins următoarele citate din procesul verbal, și deoarece nu este necesar a cita nume, vom numi persoanele respective, întocmai ca procesul verbal, „acuzații”. Unul dintre acești acuzați au folosit aceste cuvinte în cursul mărturisirii sale înaintea tribunalului: „Noi am făcut tot ce ne-a stat în putere ca să evităm vreo acțiune împotriva decretului (Germaniei, care a interzis propovăduirea Evangheliei Împărăției), deoarece am fost convinși și credem și astăzi că există libertate religioasă, că guvernul (Germaniei) n-are de gând să ia credința creștinului individual, și că lucrurile vor evolua într-un astfel de mod încât fiecărui creștin îi va fi posibil să se închine Dumnezeului său. Eu sunt convins că singurul mijloc de a ajunge la un rezultat sunt negocierile cu Guvernul, și am rugat pe prieteni să nu facă nimic ce ar putea să tulbure aceste negocieri. Toate informațiile date au fost în conformitate cu cele spuse adineauri”.

¹³ Cuvintele citate aici sunt echivalente, fără îndoială, cu a spune: Noi trebuie să întrebăm pe o putere pământească dacă putem, sau nu, să adorăm și să servim pe Dumnezeul cel Atotputernic. Cu ocazia aceleiași dezbateri de la tribunalul din Halle care a avut loc în 17 decembrie 1935, un alt reprezentant al Societății, acuzat că a încălcat decretul german, a făcut pentru apărarea sa următoarele declarații, pe care le cităm aici din procesul verbal oficial al interogatoriului:

„Întrebarea președintelui tribunalului: ,Cugetați că e permis să continuați în mod credincios ca să faceți o anumită lucrare?'. Răspunsul acuzatului: ,Nu. Eu aș considera aceasta ca o călcare a legii'. Întrebarea președintelui tribunalului: ,S-a vorbit ca toți să rămână credincioși credinței?' La acesta acuzatul a răspuns: ,Nu s-a vorbit de aceasta ... Ba mai mult, noi am încercat să împiedicăm organizarea unei asocieri între prietenii în credință. Diverși funcționari (ai Societății) n-au avut dreptul să organizeze și să încurajeze o astfel de asociere.'

Întrebarea avocatului: ,La reuniunile care au avut loc în Magdeburg între directorii de serviciu, s-a spus că membrii diferiți să-și caute mijloace de existență și să continue să fie în același timp activi în mod ilegal?' Răspunsul acuzatului: ,Nu, dimpotrivă. Odată am propus