Pagină:Obadiah-part-I-1936.djvu/15: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: JUNE 15, 1936 Could not God have made man so that he could not sin, and thereby have prevented so much suffering? Of course, God, béing all-powerful, could have made a creatur...)
 
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
JUNE 15, 1936  
+
{{raw:data:ai|3|IUNIE 15, 1936|TURNUL DE VEGHERE|191}}
Could not God have made man so that he could not
+
{{raw:data:c
sin, and thereby have prevented so much suffering?  
+
|{{raw:data:p|c|Nu a putut oare Dumnezeu să facă pe om astfel încât să nu păcătuiască, și astfel să-l fi împiedicat de la atâta suferință? Desigur, Dumnezeu, fiind Atotputernic, ar fi putut face o creatură și s-o numească om și să-l facă în așa fel ca să-i fi fost imposibil să păcătuiască. Faptul că nu a făcut așa este de la sine o dovadă că a avut un motiv bun și suficient pentru a nu face așa. Raportul este că Dumnezeu a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Aceasta înseamnă că omul a fost înzestrat cu înțelepciune, dreptate, dragoste și putere. A fost plănuit ca omul să se folosească de aceste facultăți; altfel Dumnezeu nu l-ar fi înzestrat cu acestea.
Of course, God, béing all-powerful, could have made a  
+
Dumnezeu a creat pe om cu trup, minte, voință și afecțiuni; și El a dorit ca omul să folosească toate facultățile cu care a fost înzestrat. Pentru a-și folosi voința însemna că omul trebuia să hotărască să facă sau să nu facă ceea ce-i era prezentat. Omul a fost informat că a asculta de Dumnezeu este bine, că a-L neasculta este păcat și aduce moarte. Din moment ce omul a fost înzestrat cu putere de voință, rezultă așadar, că Adam a trebuit să aleagă să facă bine sau rău, și să suporte consecințele. Să presupunem că Dumnezeu l-ar fi creat astfel încât să nu poată alege răul, ci ar fi fost obligat să facă binele, atunci el ar fi fost pur și simplu o mașină, fără nici o libertate de acțiune inteligentă.
creature and called him man and made him so that it
+
Dumnezeu l-a creat pe om perfect și l-a creat pentru buna plăcere a Sa. (Rev. 4:11), Dumnezeu nu găsește plăcere în lucrurile rele. (Ps. 5:4). Totodată, Dumnezeu nu obligă nici o creatură să facă binele. Scopul Său este ca fericirea și viața să fie rezultatul pentru cei ce fac binele, și suferința și moartea pentru cei ce fac răul. Dacă Dumnezeu ar fi făcut pe om astfel încât să nu poată comită răul, aceasta ar fi fost echivalent cu a a-l obliga să facă binele. Ascultarea forțată nu aduce fericire adevărată Creatorului sau creaturii.
would have been impossible for him to sin. The fact
+
Dumnezeu este dragoste, și prin urmare, este expresia perfectă a altruismului. El dorește ca făpturile Sale inteligente să-L iubească și să-L servească datorită iubirii pentru El. Un astfel de rezultat nu ar fi posibil dacă serviciu nu este voluntar. Omul trebuie să fie ca Dumnezeu pentru ca să fie fericit, ceea ce înseamnă că trebuie să fie altruist. Atunci de ce a pedepsit Dumnezeu neascultarea, dacă El este altruist? Pentru că Dumnezeu este bun; și tot ce I se 333
that he did not do so is of itself proof that he had a  
+
opune este rău; și cel ce refuză să asculte de Dumnezeu se aliază cu nelegiuirea, care aduce nefericire atât lui, cât și Creatorului. Dragostea, sau altruismul, înseamnă a căuta bunăstarea altora, și dacă Dumnezeu ar fi refuzat să pedepsească neascultarea aceasta ar fi fost în detrimentul și spre binele omului.
good and sufficient reason for not so doing. The record
+
Dacă Dumnezeu și-ar exercita puterea ca să oblige pe om să asculte, atunci ar fi inconsecvent; și este imposibil ca Dumnezeu să fie inconsecvent. De ce ar fi El inconsecvent? Pentru că a obliga pe om să-L asculte ar fi un lucru egoist; și Dumnezeu nu poate fi egoist, pentru că El este expresia desăvârșită a altruismului. El dorește ca creaturile Sale să fie ca El, adică, conduși de dragoste sau altruism. El nu-și exercită puterea pentru a obliga ascultarea, însă își exercită puterea să pedepsească neascultarea pentru binele unuia}}
is that God made man in his own image and likeness.
+
|care nu ascultă. Creatura care iubește pe Creatorul și care-L iubește în mod suprem va asculta de El. Din acest motiv regula Lui este anunțată de Isus, Fiul Său preaiubit, astfel:
That means that man was endowed with wisdom,  
+
„Cine are poruncile Mele și le respectă, acela Mă iubește, iar cel care Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu; și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta clar lui. Isus i-a răspuns și i-a zis: Dacă cineva Mă iubește, va respecta cuvântul Meu și Tatăl meu îl va iubi, și noi vom veni la el și ne vom face locuința cu el. Cine nu Mă iubește nu respectă cuvintele Mele. Cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci este al Tatălui, care m-a trimis.” - Ioan 14:21, 23, 24.
justice, love and power. It was meant that man should
+
Din același motiv este scris: „Dragostea este împlinirea legii”. (Rom. 13:10). Aceasta înseamnă că cel care este condus de altruism în devotamentul său față de Dumnezeu, și care ascultă din acest motiv, îndeplinește orice cerință a legii lui Dumnezeu. Dacă Adam ar fi manifestat dragoste față de Dumnezeu, L-ar fi ascultat. Adam a fost egoist și a dorit să se servească pe sine. Soția lui a fost o parte din el, și din motive egoiste el a vrut să fie cu ea; prin urmare, nu a ascultat pe Dumnezeu.
use these faculties; otherwise God would not have en-  
+
Iehova nu a făcut niciodată ceva contrar iubirii, și nici nu va face așa ceva. El a dat această poruncă Israeliților: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu toată puterea ta”. (Deut. 6:5). Unii poate că pun următoarea întrebare: Nu a fost oare aceasta o regulă care obliga pe israeliți să-L iubească, și nu a fost influențată aceasta de egoism din partea lui Iehova? Nu! Israeliții erau atunci imperfecți. Dumnezeu a fost singurul lor Prieten adevărat. Ascultarea de poruncile Lui a însemnat viață pentru ei. Ei au putut asculta numai dacă iubeau pe Iehova; prin urmare, Iehova a dat porunca, nu din cauza egoismului din partea Sa, și pentru binele și bunăstarea israeliților. Aceasta anunță regula de neschimbat a lui Iehova că cel care vrea să se bucure de viață și fericire trebuie să iubească pe Domnul Iehova cu toată inima, mintea, sufletul și ființa sa.
dowed him therewith.  
+
Pentru a fi complet fericit omul trebuie să-și exercite voința în mod liber, și întotdeauna să fie îndemnat să facă aceasta de dragoste sau altruism. Experiența arată că dacă el este împins de egoism și face rău, suferă. Dacă este îndemnat de altruism și face binele, este binecuvântat.
God created man with a body, mind, will and affec-
+
Este posibil să fi fost multe motive pentru care Dumnezeu nu a făcut pe om astfel încât el să nu poată păcătui, și pentru care a permis ca răutatea să aibă stăpânire așa mult timp; însă este cert că există cel puțin trei motive bune și suficiente care ies în evidență, și acestea sunt: Primul, să dovedească că El poate să pună creaturi pe acest pământ care, în situații de ispită și necaz, își vor menține integritatea și devotamentul complet față de El; al doilea, să ofere timp suficient pentru alegerea și dezvoltarea creației noi, prin care urmează să fie eradică nelegiuirea și să vină binecuvântările vieții și ale fericirii la oameni la timpul rânduit; și al treilea, să ofere timp suficient lui Satan Diavolul să rămână și să depășească limita în nelegiuirea de a încerca}}
tions; and he desired man to use all the faculties with
+
}}
which he is endowed. To use his will would mean that
 
man must determine to do or not to do that which was
 
presented to him. Man was informed that to obey God
 
is good, that to disobey him is sin and results in death.  
 
Sinee man was possessed with will power, it follows,  
 
then, that Adam must choose to do good or evil, and
 
take the conseqnenees, Suppose God had ereated him
 
so that he could not choose evil, but was compelled to
 
do good; then he would have been merely a machine,
 
with no freedom of intelligent action,
 
God ercatud man perfect and created him for Tis
 
own pleasure, (Rev. 4:11) God takes no pleasure in
 
wieked things. (Ps. 5:4) Neither docs God eompel any
 
creature to do good. ILlis purpose is that happiness and
 
life shall result to those who do good, and suffering
 
and death to those who do evil, Had God made man
 
so that he eould not commit evil, that would have been
 
equivalent to compelling him to do good. Compulsory
 
obedience docs not bring real happiness to the Creator
 
or to the creature.  
 
God is love, and is therefore the perfect expression
 
of unselfishness, Ie desires his intelligent creatures to
 
love him and to serve him because of love for him. Such
 
could not be the result unless the service is voluntary.  
 
Man must be like God in order to be happy; which
 
means he must be unselfish. Why, then, dtd God pun-
 
ish disobedience, if he is unselfish? Because God is
 
good; and everything opposed to him is wicked; and
 
he who refuses to obey God allics himself with wicked-
 
ness, which brings unhappiness both to himself and to
 
the Creator. Love, or unsclfishness, means looking out
 
for the welfare of others, and had God refused to
 
punish disobedience it would have been to the detri-  
 
ment and not for the good of man.
 
If God should exercise his power to compel man to
 
obey, then he would be inconsistent ; and it is impossi-
 
ble for God to be inconsistent. Why would he be in-  
 
consistent? Because to compel man to obey him would
 
be selfish ; and God cannot be selfish, because he is the
 
complete expression of unselfishness. He desires his
 
creatures to be like unto himself, to wit, prompted by
 
love or unselfishness. Ife does not exercise his power
 
to compel obedience, but he exercises his power to
 
punish disobedience for the good of the one who dis-  
 
She WATCHTOWER.  
 
Lvl
 
obeys. The creature who loves the Creator and who
 
loves him supremely will obey him. Fer this reason
 
his rule is announeed by Jesus, his beloved Son, thus:  
 
‘““He that hath my commandments, and kcepeth
 
them, he it is that loveth me: and he that loveth me
 
shall be loved of my Father, and I will love him, and
 
will manifest myself to him. Jesus answered and said
 
unto him, If a man love me, he will keep my words:  
 
and my Father will love him, and we will come unto
 
him, and make our abode with him. He that loveth me
 
nct keepeth not my sayings: and the word which ye
 
hear is not mine, but the Father’s which sent me.’’—
 
John 14: 21, 23, 24.  
 
For the same reason it is written: ‘‘Love is the ful-
 
filling of the law.’’ (Rom. 13:10) That means that he
 
who is prompted by unselfishness in his devotion to
 
God, and who obeys for that reason, meets every re-  
 
quirement of God’s law. Dad Adam exercised love
 
toward God he would have obeyed him. Adam was sel f-
 
ish and desired to serve himself, His wife was a part
 
of himself, and for selfish reasons he wanted to be with
 
her; hence he disobeyed God.  
 
Jehovah never has done anything contrary to love,  
 
and never will. Ile gave this commandment to the
 
Tsvaclites: ‘‘And thou shalt love the Lord thy Cod
 
with all thy heart, and with all thy soul, and with
 
all thy might.’’ (Deut. 6:5) Some may ask: Was not
 
this a rule compelling the Israclites to love hin, and
 
was it not prompted by selfishness on the part of Je-
 
hovah? No! The Israelites were then imperfect. God
 
was their true and only Friend. Obedience to his com-
 
mandments meant life to them. They could obey only
 
if they loved Jchovah; therefore Jehovah gave com-
 
mandment, not because of selfishness on his part, but
 
for the good and well-being of the Israelites. This an-
 
nounces the unchangeable rule of Jehovah that he who
 
would enjoy life and happiness must love the Lord
 
Jehovah with all his heart, mind, and soul or person.  
 
To be completely happy man must exercise his own
 
will freely, and always be prompted in so exercising
 
it by love or unselfishness. Experience bears out that
 
if he is prompted by selfishness and does wrong, hie
 
suffers. If he is prompted by unsclfishness and does
 
rieht, he is blessed.  
 
There may have been many reasons why God did
 
not make man so that he could not sin, and why he has
 
permitted wickedness to have sway over such a long
 
period of time; but it is certain that there are at least
 
three good and sufficient reasons which appear, and
 
these are: First, to prove that he ean put ereatures on
 
this earth who, under conditions of temptation and
 
stress, will maintain complete integrity and devotion
 
toward him; second, to afford ample time for the selee-
 
tion and development of the new creation, through
 
whom wickedness is to be eradicated and the blessings
 
of life and happiness brought to the people in due
 
time; and, third, to afford ample time for Satan the
 
Devil to remain and vo his limit in wickedness to try
 

Versiunea de la data 27 iunie 2020 13:24

Această pagină nu a fost verificată


IUNIE 15, 1936
TURNUL DE VEGHERE
191
Nu a putut oare Dumnezeu să facă pe om astfel încât să nu păcătuiască, și astfel să-l fi împiedicat de la atâta suferință? Desigur, Dumnezeu, fiind Atotputernic, ar fi putut face o creatură și s-o numească om și să-l facă în așa fel ca să-i fi fost imposibil să păcătuiască. Faptul că nu a făcut așa este de la sine o dovadă că a avut un motiv bun și suficient pentru a nu face așa. Raportul este că Dumnezeu a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Aceasta înseamnă că omul a fost înzestrat cu înțelepciune, dreptate, dragoste și putere. A fost plănuit ca omul să se folosească de aceste facultăți; altfel Dumnezeu nu l-ar fi înzestrat cu acestea.

Dumnezeu a creat pe om cu trup, minte, voință și afecțiuni; și El a dorit ca omul să folosească toate facultățile cu care a fost înzestrat. Pentru a-și folosi voința însemna că omul trebuia să hotărască să facă sau să nu facă ceea ce-i era prezentat. Omul a fost informat că a asculta de Dumnezeu este bine, că a-L neasculta este păcat și aduce moarte. Din moment ce omul a fost înzestrat cu putere de voință, rezultă așadar, că Adam a trebuit să aleagă să facă bine sau rău, și să suporte consecințele. Să presupunem că Dumnezeu l-ar fi creat astfel încât să nu poată alege răul, ci ar fi fost obligat să facă binele, atunci el ar fi fost pur și simplu o mașină, fără nici o libertate de acțiune inteligentă. Dumnezeu l-a creat pe om perfect și l-a creat pentru buna plăcere a Sa. (Rev. 4:11), Dumnezeu nu găsește plăcere în lucrurile rele. (Ps. 5:4). Totodată, Dumnezeu nu obligă nici o creatură să facă binele. Scopul Său este ca fericirea și viața să fie rezultatul pentru cei ce fac binele, și suferința și moartea pentru cei ce fac răul. Dacă Dumnezeu ar fi făcut pe om astfel încât să nu poată comită răul, aceasta ar fi fost echivalent cu a a-l obliga să facă binele. Ascultarea forțată nu aduce fericire adevărată Creatorului sau creaturii. Dumnezeu este dragoste, și prin urmare, este expresia perfectă a altruismului. El dorește ca făpturile Sale inteligente să-L iubească și să-L servească datorită iubirii pentru El. Un astfel de rezultat nu ar fi posibil dacă serviciu nu este voluntar. Omul trebuie să fie ca Dumnezeu pentru ca să fie fericit, ceea ce înseamnă că trebuie să fie altruist. Atunci de ce a pedepsit Dumnezeu neascultarea, dacă El este altruist? Pentru că Dumnezeu este bun; și tot ce I se 333 opune este rău; și cel ce refuză să asculte de Dumnezeu se aliază cu nelegiuirea, care aduce nefericire atât lui, cât și Creatorului. Dragostea, sau altruismul, înseamnă a căuta bunăstarea altora, și dacă Dumnezeu ar fi refuzat să pedepsească neascultarea aceasta ar fi fost în detrimentul și spre binele omului.

Dacă Dumnezeu și-ar exercita puterea ca să oblige pe om să asculte, atunci ar fi inconsecvent; și este imposibil ca Dumnezeu să fie inconsecvent. De ce ar fi El inconsecvent? Pentru că a obliga pe om să-L asculte ar fi un lucru egoist; și Dumnezeu nu poate fi egoist, pentru că El este expresia desăvârșită a altruismului. El dorește ca creaturile Sale să fie ca El, adică, conduși de dragoste sau altruism. El nu-și exercită puterea pentru a obliga ascultarea, însă își exercită puterea să pedepsească neascultarea pentru binele unuia
care nu ascultă. Creatura care iubește pe Creatorul și care-L iubește în mod suprem va asculta de El. Din acest motiv regula Lui este anunțată de Isus, Fiul Său preaiubit, astfel:

„Cine are poruncile Mele și le respectă, acela Mă iubește, iar cel care Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu; și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta clar lui. Isus i-a răspuns și i-a zis: Dacă cineva Mă iubește, va respecta cuvântul Meu și Tatăl meu îl va iubi, și noi vom veni la el și ne vom face locuința cu el. Cine nu Mă iubește nu respectă cuvintele Mele. Cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci este al Tatălui, care m-a trimis.” - Ioan 14:21, 23, 24. Din același motiv este scris: „Dragostea este împlinirea legii”. (Rom. 13:10). Aceasta înseamnă că cel care este condus de altruism în devotamentul său față de Dumnezeu, și care ascultă din acest motiv, îndeplinește orice cerință a legii lui Dumnezeu. Dacă Adam ar fi manifestat dragoste față de Dumnezeu, L-ar fi ascultat. Adam a fost egoist și a dorit să se servească pe sine. Soția lui a fost o parte din el, și din motive egoiste el a vrut să fie cu ea; prin urmare, nu a ascultat pe Dumnezeu. Iehova nu a făcut niciodată ceva contrar iubirii, și nici nu va face așa ceva. El a dat această poruncă Israeliților: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu toată puterea ta”. (Deut. 6:5). Unii poate că pun următoarea întrebare: Nu a fost oare aceasta o regulă care obliga pe israeliți să-L iubească, și nu a fost influențată aceasta de egoism din partea lui Iehova? Nu! Israeliții erau atunci imperfecți. Dumnezeu a fost singurul lor Prieten adevărat. Ascultarea de poruncile Lui a însemnat viață pentru ei. Ei au putut asculta numai dacă iubeau pe Iehova; prin urmare, Iehova a dat porunca, nu din cauza egoismului din partea Sa, și pentru binele și bunăstarea israeliților. Aceasta anunță regula de neschimbat a lui Iehova că cel care vrea să se bucure de viață și fericire trebuie să iubească pe Domnul Iehova cu toată inima, mintea, sufletul și ființa sa. Pentru a fi complet fericit omul trebuie să-și exercite voința în mod liber, și întotdeauna să fie îndemnat să facă aceasta de dragoste sau altruism. Experiența arată că dacă el este împins de egoism și face rău, suferă. Dacă este îndemnat de altruism și face binele, este binecuvântat.

Este posibil să fi fost multe motive pentru care Dumnezeu nu a făcut pe om astfel încât el să nu poată păcătui, și pentru care a permis ca răutatea să aibă stăpânire așa mult timp; însă este cert că există cel puțin trei motive bune și suficiente care ies în evidență, și acestea sunt: Primul, să dovedească că El poate să pună creaturi pe acest pământ care, în situații de ispită și necaz, își vor menține integritatea și devotamentul complet față de El; al doilea, să ofere timp suficient pentru alegerea și dezvoltarea creației noi, prin care urmează să fie eradică nelegiuirea și să vină binecuvântările vieții și ale fericirii la oameni la timpul rânduit; și al treilea, să ofere timp suficient lui Satan Diavolul să rămână și să depășească limita în nelegiuirea de a încerca

}}