Pagină:Drama-of-vindication-part-II-1939.djvu/12: Diferență între versiuni

De la Ro JW United
Jump to navigation Jump to search
(Neverificat: Pagină nouă: din semințiile Izraelului, din fiecare seminție câte un om” (Iosua 3:12). 39 Acești doisprezece trebuiau să fie folosiți pentru a ilustra pe oamenii „cerului nou” și...)
 
Corp-mesaj (pentru a fi introdus):Corp-mesaj (pentru a fi introdus):
Linia 1: Linia 1:
din semințiile Izraelului, din fiecare seminție câte un om” (Iosua 3:12).
 
39 Acești doisprezece trebuiau să fie folosiți pentru a ilustra pe oamenii „cerului nou” și începerea lucrării de „creare a pământului nou” (Isaia 65:17), astfel încât atunci când acea lucrare
 
 
{{raw:data:ai|3|60|TURNUL DE VEGHERE| BROOKLYN, N.Y.}}
 
{{raw:data:ai|3|60|TURNUL DE VEGHERE| BROOKLYN, N.Y.}}
  
 
{{raw:data:c
 
{{raw:data:c
|{{raw:data:p|c|va progresa până la un anumit punct, Iehova va face oamenii să înțeleagă și să aprecieze siguranța împlinirii scopului Său.
+
|{{raw:data:p|c|
40 În acest tablou profetic, Iosua arată că Dumnezeu va descoperi lui Isus Christos ce trebuie să facă și mai târziu va permite membrelor trupului Său să vadă și să înțeleagă. „Și se va întâmpla, de îndată ce tălpile picioarelor acelor preoți care poartă chivotul Domnului, al Domnului întregului pământ, vor sta în apele Iordanului, apele Iordanului vor fi despărțite de apele care vin de sus; și acestea vor sta într-o grămadă” (Iosua 3:13).
+
din semințiile Izraelului, din fiecare seminție câte un om” (Iosua 3:12).}}
41 Astfel, în începerea împlinirii profeției privitor la trecerea Iordanului, împlinire care a avut loc în anul 1922, rămășița credincioasă, aceia care, aflați în templu, trebuie să pășească cu credință și curaj chiar în apele repezi și acolo să expună oamenilor semnul Împărăției lui Iehova Dumnezeu și să poarte înaintea lor roadele Împărăției, adică mesajul Împărăției. Turnul de Veghere din august 1919 și 1 iulie 1920, a atras atenția asupra „lucrării Ilie” și încheierea acesteia în anul
+
{{raw:data:p|40|40|Acești doisprezece trebuiau să fie folosiți pentru a ilustra pe oamenii „cerului nou” și începerea lucrării de „creare a pământului nou” (Isaia 65:17), astfel încât atunci când acea lucrare va progresa până la un anumit punct, Iehova va face oamenii să înțeleagă și să aprecieze siguranța împlinirii scopului Său.}}
1918, precum și asupra perioadei de așteptare de la începutul „lucrării Elisei”, din
+
{{raw:data:p|41|41„|În acest tablou profetic, Iosua arată că Dumnezeu va descoperi lui Isus Christos ce trebuie să facă și mai târziu va permite membrelor trupului Său să vadă și să înțeleagă. „Și se va întâmpla, de îndată ce tălpile picioarelor acelor preoți care poartă chivotul Domnului, al Domnului întregului pământ, vor sta în apele Iordanului, apele Iordanului vor fi despărțite de apele care vin de sus; și acestea vor sta într-o grămadă” (Iosua 3:13)}}.
1919. Faptele care au avut loc atunci, dovedesc în mod sigur că „lucrarea Ilie” s-a sfârșit în anul 1918 și că „lucrarea Elisei” a început în anul 1919, după o pauză sau perioadă de așteptare, iar această „lucrare Elisei”, trebuie să continue până la Armaghedon. Drama profetică în acest punct, a marcat marele miracol înfăptuit de către Iehova la râul Iordan, prevestind astfel lucrurile mari și minunate care vor fi făcute de Domnul Isus Christos, care este reprezentantul și justificatorul lui Iehova, precum și rolul pe care rămășița credincioasă îl joacă în împlinirea acestei părți a dramei. Când aceste lucruri sunt clarificate în mintea poporului consacrat al lui Dumnezeu, ei înțeleg cât de minunat i-a condus Domnul, i-a protejat de dușmani și ce lucruri mărețe va mai înfăptui Dumnezeu, în care ei vor găsi folos și serviciu. Numai puterea nelimitată a lui Iehova va putea conduce pe izraeliți în deplină siguranță, peste apele tulburi ale Iordanului. Numai aceeași putere poate elibera pe cei credincioși ai Săi, aflați acum pe pământ, spre a-i folosi pentru a înfăptui lucrarea care va contribui la lauda și gloria Celui Prea Înalt. Ceea ce urmează în drama profetică a justificării, arată motivul pentru care Domnul și-a purtat poporul în anii trecuți, prin atât de multe încercări.
+
{{raw:data:p|42|42|Astfel, în începerea împlinirii profeției privitor la trecerea Iordanului, împlinire care a avut loc în anul 1922, rămășița credincioasă, aceia care, aflați în templu, trebuie să pășească cu credință și curaj chiar în apele repezi și acolo să expună oamenilor semnul Împărăției lui Iehova Dumnezeu și să poarte înaintea lor roadele Împărăției, adică mesajul Împărăției. ''Turnul de Veghere'' din august 1919 și 1 iulie 1920, a atras atenția asupra}}
(continuarea urmează) 98
+
|{{raw:data:p|c|„lucrării Ilie” și încheierea acesteia în anul 1918, precum și asupra perioadei de așteptare de la începutul „lucrării Elisei”, din 1919. Faptele care au avut loc atunci, dovedesc în mod sigur că „lucrarea Ilie” s-a sfârșit în anul 1918 și că „lucrarea Elisei” a început în anul 1919, după o pauză sau perioadă de așteptare, iar această „lucrare Elisei”, trebuie să continue până la Armaghedon. Drama profetică în acest punct, a marcat marele miracol înfăptuit de către Iehova la râul Iordan, prevestind astfel lucrurile mari și minunate care vor fi făcute de Domnul Isus Christos, care este reprezentantul și justificatorul lui Iehova, precum și rolul pe care rămășița credincioasă îl joacă în împlinirea acestei părți a dramei. Când aceste lucruri sunt clarificate în mintea poporului consacrat al lui Dumnezeu, ei înțeleg cât de minunat i-a condus Domnul, i-a protejat de dușmani și ce lucruri mărețe va mai înfăptui Dumnezeu, în care ei vor găsi folos și serviciu. Numai puterea nelimitată a lui Iehova va putea conduce pe izraeliți în deplină siguranță, peste apele tulburi ale Iordanului. Numai aceeași putere poate elibera pe cei credincioși ai Săi, aflați acum pe pământ, spre a-i folosi pentru a înfăptui lucrarea care va contribui la lauda și gloria Celui Prea Înalt. Ceea ce urmează în drama profetică a justificării, arată motivul pentru care Domnul și-a purtat poporul în anii trecuți, prin atât de multe încercări.}}
A
+
{{raw:data:ta|c|(''Va urma'')}}
Cuprins
+
}}
 +
----
 +
 
 +
<div style="text-align: center; font-size: 1.5em; font-weight: bold"> A DOUA TRÂMBIȚĂ</div>
 +
{{raw:data:c
 +
|{{raw:data:p|c|

Versiunea de la data 21 noiembrie 2020 18:52

Această pagină nu a fost verificată


60
TURNUL DE VEGHERE
BROOKLYN, N.Y.


din semințiile Izraelului, din fiecare seminție câte un om” (Iosua 3:12).
40 Acești doisprezece trebuiau să fie folosiți pentru a ilustra pe oamenii „cerului nou” și începerea lucrării de „creare a pământului nou” (Isaia 65:17), astfel încât atunci când acea lucrare va progresa până la un anumit punct, Iehova va face oamenii să înțeleagă și să aprecieze siguranța împlinirii scopului Său.
41 În acest tablou profetic, Iosua arată că Dumnezeu va descoperi lui Isus Christos ce trebuie să facă și mai târziu va permite membrelor trupului Său să vadă și să înțeleagă. „Și se va întâmpla, de îndată ce tălpile picioarelor acelor preoți care poartă chivotul Domnului, al Domnului întregului pământ, vor sta în apele Iordanului, apele Iordanului vor fi despărțite de apele care vin de sus; și acestea vor sta într-o grămadă” (Iosua 3:13)
.
42 Astfel, în începerea împlinirii profeției privitor la trecerea Iordanului, împlinire care a avut loc în anul 1922, rămășița credincioasă, aceia care, aflați în templu, trebuie să pășească cu credință și curaj chiar în apele repezi și acolo să expună oamenilor semnul Împărăției lui Iehova Dumnezeu și să poarte înaintea lor roadele Împărăției, adică mesajul Împărăției. Turnul de Veghere din august 1919 și 1 iulie 1920, a atras atenția asupra
„lucrării Ilie” și încheierea acesteia în anul 1918, precum și asupra perioadei de așteptare de la începutul „lucrării Elisei”, din 1919. Faptele care au avut loc atunci, dovedesc în mod sigur că „lucrarea Ilie” s-a sfârșit în anul 1918 și că „lucrarea Elisei” a început în anul 1919, după o pauză sau perioadă de așteptare, iar această „lucrare Elisei”, trebuie să continue până la Armaghedon. Drama profetică în acest punct, a marcat marele miracol înfăptuit de către Iehova la râul Iordan, prevestind astfel lucrurile mari și minunate care vor fi făcute de Domnul Isus Christos, care este reprezentantul și justificatorul lui Iehova, precum și rolul pe care rămășița credincioasă îl joacă în împlinirea acestei părți a dramei. Când aceste lucruri sunt clarificate în mintea poporului consacrat al lui Dumnezeu, ei înțeleg cât de minunat i-a condus Domnul, i-a protejat de dușmani și ce lucruri mărețe va mai înfăptui Dumnezeu, în care ei vor găsi folos și serviciu. Numai puterea nelimitată a lui Iehova va putea conduce pe izraeliți în deplină siguranță, peste apele tulburi ale Iordanului. Numai aceeași putere poate elibera pe cei credincioși ai Săi, aflați acum pe pământ, spre a-i folosi pentru a înfăptui lucrarea care va contribui la lauda și gloria Celui Prea Înalt. Ceea ce urmează în drama profetică a justificării, arată motivul pentru care Domnul și-a purtat poporul în anii trecuți, prin atât de multe încercări.
(Va urma)

A DOUA TRÂMBIȚĂ

{{raw:data:c |{{raw:data:p|c|