Pagină:The-convention-1931.djvu/4

276

TURNUL DE VEGHE

Brooklyn, N. Y.

s-au deplasat în teren și s-au dedicat în întregime serviciului activ de a transmite poporului mesajul regatului. Unii au considerat necesar să își părăsească tatăl, mama, fratele, sora sau soția și, uneori, întreaga familie a plecat laolaltă. Unii dintre aceștia au construit pe roți o casă suficient de mare pentru a găzdui mai multe persoane și, luându-și și copiii cu ei, au lăsat totul în urmă și acum se deplasează în orice parte a țării în care sunt repartizați și se bucură să participe la lucrare. Alții au lăsat toate lucrurile enumerate de Domnul Iisus în textul de mai sus și au acționat ]n terenul bucuriei serviciului, iar Domnul le-a binecuvântat din belșug eforturile. Mulți dintre pionieri poartă cu ei corturi în care dorm, iar când vremea o permite, mulți dintre ei dorm în aer liber. Cele mai necesare conforturi ale unei ființe sunt: hrană, îmbrăcăminte, adăpost și sănătate. Modul de viață frugal și simplu a întărit fizic mulți dintre acești itineranți. Copiii lor au o sănătate bună și, trăind în aer liber și aproape de natură, sunt binecuvântați din punct de vedere fizic. Acești pionieri, prin mila Domnului, au reușit să își procure hrană și îmbrăcăminte pentru ei înșiși și pentru cei care depindeau de ei, și, mai presus de toate, se bucură de binecuvântata pace sufletească și mulțumirea pe care o au numai cei care se străduiesc să facă voia lui Dumnezeu.

La locația de la Fair Grounds au fost prevăzute numeroase locuri de campare pentru cei care doreau să se folosească de aceste spații. În această locație de campare, pionierii și-au ridicat corturile și și-au parcat mașinile. Aproximativ o mie cinci sute de suflete s-au așezat astfel, iar corturile și rulotele lor erau atât de frumos aranjate în cartiere sau scuaruri, cu străduțe frumos amenajate între ele, încât lăsa impresia unei tabere militare și te ducea cu gândul la modul în care israeliții, mărșăluind spre pământul Canaanului, au făcut tabără pentru odihnă și înviorare. Acești pionieri bătuseră cale lungă și fiecare își dorise cu nerăbdare să ajungă la adunare; iar acum istovitoarea lor călătorie luase sfârșit și se aflau în tabără, unde se puteau odihni și unde erau gata și nerăbdători să primească abundența pe care Iehova o pregătise pentru ei. Erau un grup fericit. Aceștia sunt „săracii cu duhul”; ceea ce înseamnă că nu se gândesc la ei înșiși cu trufie, ci se gândesc la ei înșiși așa cum este de cuviință și nu au prea multe lucruri pământești; și ar trebui să fie de așteptat ca Domnul să le îndeplinească prețioasa lui promisiune, și anume: „voi sătura cu pâine pe săracii lui.” Aceasta înseamnă că El va asigura toate cele necesare pentru traiul, întărirea și încurajarea lor ca reprezentanți ai Săi. Cu adevărat și-a îndeplinit Domnul promisiunea față de ei și de toți ceilalți cu o credintă asemănătoare care participă la adunare. Vineri dimineața devreme, mica oaste de pionieri își instalase orașul în miniatură pe locul prevăzut pentru ei, lângă Coliseum.

Sute de alți credincioși începuseră să se adune la fiecare poartă sau intrare în locație. Sute de automobile private aduceau o mulțime de devotați la adunare, în timp ce trenurile speciale și mașinile electrice aduceau și mai mulți. Compania astfel adunată număra aproximativ șapte mii la deschiderea adunării și, până duminică la prânz, asistența crescuse la cincisprezece mii sau mai mult. Sala principală nu a avut suficientă capacitate pentru a găzdui întreaga asistență. Un sistem de adresare publică de amplificatoare de voce a fost instalat în sala principală, permițând tuturor celor de acolo să audă. De asemenea, amplificatoarele de voce au fost extinse până în sala de mese principală și în standul mare, cele două locuri din urmă găzduind în totalitate șase mii de persoane. Altora li s-au pus la dispoziție difuzoare, ca să poată sta sub copaci pe pământ și să audă. Era cu adevărat o divizie din oștirea Domnului, așezată pentru odihnă și reîmprospătare și pentru a afla mai pe deplin scopurile lui Dumnezeu pentru ei și pentru lucrarea pe care membrii acestei adunări o aveau de făcut în continuare.

ÎNSTINTARE PENTRU CRESTINATATE

De ce ar aduce Domnul Dumnezeu laolaltă o mare companie de unși ai săi numai de această dată? Să fie numai pentru a le reface forțele, să se vadă unii pe alții și să discute anumite texte biblice? Acesta nu pare să fie principalul motiv, având în vedere lucrarea actuală care trebuie făcută pe pământ. Știm acum că marea chestiune dinaintea întregii creații este justificarea numelui lui Iehova și că el și-a adunat deja „oștirile pe muntele Sion”. (Mic. 5:1; Apoc. 14:1), Armaghedonul este aproape, când Creștinătatea și toată organizația lui Satan va cădea. Dar, înainte ca Domnul să-l lovească pe dușman, el va trimite de veste organizației dușmane. Așa cum Iehova l-a făcut pe profetul și slujitorul său Ezechiel să dea de veste în Ierusalim înainte de distrugerea sa, tot așa acum îi face pe slujitorii săi unși de pe pământ să dea de veste Creștinătății, pe care Ierusalimul a reprezentat-o; iar această înștiințare trebuie făcută înainte de distrugerea Creștinătății. Este sigur din Scripturi că Domnul a atribuit rămășiței datoria și marele privilegiu de a da o astfel de veste. Este de așteptat ca Domnul, prin îngerii săi, să arate rămășiței de pe pământ ce înștiințare anume trebuie adusă creștinătății. Poporul lui Dumnezeu se poate întotdeauna încrede în faptul că El le va da toate cele de trebuință.

La începutul anului, s-a pregătit deci înștiințarea sub forma unei rezoluții și a unui argument de susținere. Acestea, împreună cu un mesaj referitor la Regatul lui Dumnezeu ca singurul remediu pentru lume, au fost publicate sub forma unei cărți. Înainte de deschiderea adunării, au fost pregătite 750.000 de exemplare ale acestei brosuri, care au fost plasate în puncte de observare din Columbus și din alte orașe anunțate despre adunarea ce avea să aibă loc. Totul era pregătit pentru începerea