Pagină:Drama-of-vindication-part-V-1939.djvu/11

1 Aprilie, 1939

TURNUL DE VEGHE

107

Domnului. Așadar, în împlinire, mărșăluirea martorilor lui Iehova, adică acea clasă preoțească devotată Lui, și propovăduirea mesajului regatului de către aceștia continuă până la momentul stabilit de Dumnezeu pentru ca aceasta să se termine. Când lucrarea de mărturie este finalizată conform voinței lui Iehova, atunci toți martorii Săi îi vor striga cu credință pentru ca el să acționeze spre justificarea victorioasă a numelui Său, și atunci „creștinătatea” va trebui să cadă. Indiferent cât de puternică sau aparent invincibilă este organizația inamică și oricât de mult le-ar plăcea locuitorilor din acea cetate pacea și siguranța, organizația lumească, religioasă, politică și comercială trebuie să cadă. Acesta este „actul straniu” a lui Iehova și îi va lăsa pe religioși, pe aliații și pe susținătorii lor, fără ascunzătoare și fără protecție, simbolizate prin zid, adică elementele politice și comerciale, care se folosesc acum de forță brută pentru a împlini porunca liderilor religioși. Religioșii se bazează acum pe zidul lor; dar este un lucru cert că acesta va cădea: „Averea omului bogat este cetatea lui tare și ca un zid înalt în îngâmfarea lui.” - Prov. 18: 11.

⁴³ Căderea zidurilor Ierihonului a ucis și a îngropat mulți oameni. Tot așa și căderea zidului „creștinătății” va reprezenta sfârșitul sistemelor religioase care de multă vreme defăimează numele lui Iehova. Când zidul s-a dărâmat, războinicii au trecut peste ruine și au pus stăpânire peste cetate, finalizând distrugerea ei. Nimănui nu i s-a permis să scape: „Și au nimicit cu desăvârșire tot ce era în cetate, deopotrivă bărbat și femeie, tineri și bătrâni, boi, oi și măgari, cu tăișul sabiei.” (Ios. 6:21) Astfel este ilustrată distrugerea totală din timpul Armaghedonului a tuturor celor care au susținut religia și care fac parte din organizația Satan. Bărbații înarmați cărora li s-a permis să acționeze pentru a lua cetatea și a distruge oamenii reprezentau armata invizibilă a Domnului descrisă în Ezechiel nouă. Aceasta va marca o perioadă de necaz, așa cum nu s-a mai cunoscut până acum și cum nu va mai exista niciodată. - Mat. 24:21.

⁴⁴ Singura parte a zidurilor Ierihonului care a rămas în picioare a fost acea porțiune unde se afla casa lui Rahav. Prin aceasta, Iehova a confirmat jurământul spionilor și a respectat atârnarea sforii stacojii și a ținut în picioare acea parte din zid, în timp ce a demolat toate celelalte părți. Rahav și familia ei au arătat credință în Dumnezeu și ascultare față de legământul făcut cu slujitorii Săi și ei au fost salvați. Rahav fusese avertizată de către spioni că trebuie să rămână în casa ei. „Oricine va ieși pe ușile casei tale în stradă [se amestecă cu instituțiile religioase], acest sânge va fi pe capul lui și noi vom fi nevinovați.” (Ios. 2:19) Aceasta susține și este în armonie cu legea privind cetatea de refugiu, arătând că „marea mulțime” trebuie să rămână în

cetatea de refugiu până când este eliberată prin voința și actul lui Iehova Dumnezeu și susține în continuare concluzia că acele persoane care formează „marea mulțime” vor fi singurii supraviețuitori ai Armageddon-ului, în afară de rămăşiţa şi de oamenii credincioşi din vechime.

⁴⁵ Au fost luate măsuri imediate pentru salvarea lui Rahav și a casei ei: „Și tinerii care au fost spioni au intrat și au scos pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei și pe frații ei și cu tot ce avea ea; și au scos tot neamul ei și i-au lăsat afară din tabăra lui Israel.” (Ios. 6:23) Rahav își arătase credința, în activitatea ei de a-și aduna rudele în casa ei. Cei care nu au crezut și care au refuzat să intre au pierit. Așa va fi și la Armaghedon. Iehova i-a avertizat pe oamenii cu bunăvoință să caute neprihănirea și umilința dacă vor să găsească refugiu în ziua mâniei Lui. (Zef. 2: 3) Aceasta arată că, pe măsură ce o persoană cu bunăvoință primește o cunoaștere a adevărului, datoria sa este și dovada credinței sale va fi activitatea sa de a proclama mesajul regatului celorlalți care au urechi să audă, ca să poată fi adunați în organizația Domnului și acolo să poată găsi siguranță. Rahav și cei care erau cu ea trebuiau examinați înainte de a fi acceptați în triburile lui Israel și, prin urmare, au fost „lăsați ... fără tabără” pentru o vreme. Dacă ar fi adus cu ei vreuna dintre valorile cetății blestemate, acestea ar fi trebuit luate de la ei și distruse. Ei trebuie să fie umili, adică dispuși să învețe și trebuie să caute dreptatea respectând instrucțiunile. Acest lucru subliniază adevărul că cei care vor compune „marea mulțime” nu sunt israeliți spirituali. Rahav și rudele ei care au fost salvate au ilustrat oamenii cu bunăvoință care au devenit „marea mulțime” ce rămâne pe pământ pentru totdeauna.

⁴⁶ Că „creștinătatea” va fi distrusă complet se arată aici în dramă: „Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul, aurul şi toate lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria Casei Domnului.” (Ios. 6:24) Dumnezeu a dat prin Moise legea prin care trebuie abordat Ierihonul: „Dar din cetăţile acestui popor, pe care ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, ca moştenire, să nu salvezi nimic care să sufle; ci le vei nimici cu desăvârşire; și anume, hetiții și amoriții, canaaniții și periziții, heviții și iebusiții; așa cum ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să nu te învețe să faci după urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor și să păcătuiți împotriva Domnului Dumnezeului vostru.”- Deut. 20: 16-18.

⁴⁷ Distrugerea suferită de Ierihon a prezis ce se va întâmpla cu „creștinătatea” la Armaghedon, adică distrugerea completă.